Se spune să iți amintesti de ce a fost frumos.
Nici nu se poate alfel, am fost, vai, atât de tineri când ne-am cunoscut, copiii mei aveau vărsta nepoților mei de acum. Am invitat-o pe Vicky la mine, iar ea a venit cu soțul ei, și eu pregătisem niște minuturi, nu mai stiu exact ce, dar imi amintesc de gestul de apreciere, cu umor si discreție, de gurmand adevărat, făcut de Imre. De atunci au fost multe seri în care ne-am adunat, prieteni, am mâncat și am baut,am dansat și am râs, și nu ne-am plictisit niciodată. Vizionări de diapozitive, discuții si excursii, muzică si chef de viață pur și simplu, toate acestea ne-au făcut mai suportabilă existența gri si lipsită de perspectivă in epoca comunismului.
Nu voi uita, si voi aprecia mereu, sprijinul moral al prietenului adevărat, al omului integru, al tatălui de familie, in grele momente din viața mea, precum nu voi uita nici simpatia reală arătată copiilor mei, și bucuria cu care îi intâlnea.
Iar apoi, când a intervenit istoria, când drumurile noastre s-au despărțit, când fiecare dintre noi a început o nouă viață, ne-am vizitat și reîntâlnit, poate nu foarte des, dar cu aceași plăcere, și am realizat uneori, adevărate happeninguri culinare. Vicky și Imi vor rămâne vestiți în cercul lor de prieteni si cunostiințe pentru festinuri gurmande, la a căror realizare, mai apoi, au participat și băieții lor.
La ultimul la care am participat, a gătit Szilard, fiul lor, vinurile au fost alese de fiul cel mare, Zsolt, iar eu și Mioara am fost tratate regește.
De aceea, cred eu, nu este inoportună această aducere aminte intr-un blog culinar. Dar și pentru că, după două luni, ne-am revăzut, eu, Vicky si fiul ei Szilard, si am petrecut, impreună cu incă un preiten vechi, venit special pentru această ocazie, o seara întru aducere aminte. O seară in care am gătit, am mâncat si am baut vinuri bune și chiar daca nimeini nu a rostit aceasta cu claritate, toți am simtit-o, Imre a fost cu noi in spirit , iar noi ne-am bucurat de această prezență. La începuturile acestui blog, am creat impreună o rețetă, de păstrav pe pat de legume, am făcut fotografiile si am compus impreună textul. Si de acea seară mi-am amintit cu nostalgie, acum.
Ca de obicei, după bunul obicei al familiei, am vorbit despre ce vom face, am cumpărat ce aveam nevoie, am înpărțit sarcinile si totul a mers strună.
Iată ce am gătit : Salată de sparanghel și caș proaspăt
Piept de rață cu garnitură de cartofi dulci și sos de afine
Inghețată de iaurt cu smochine în sos de vin Sauterne
A fost o seară caldă și intimă . Ne-am simtit bine împreună cu totii și eu mă bucur că astfel mi s-a oferit
ocazia de a scrie această aducere aminte....
Rețelele le voi publica separat.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu