O seară japoneză la Bentobox în München

Motto: cu drag, pentru Zsoka.

Mancare japoneză? Nu, nu-i de mine, mi-am zis, formându-mi o părere greu de clintit mai mult din auzite dacât din incercate. Ce ? pește crud, orez răsfiert, supă dimineața, nici măcar rață prăjită ca la chinezi, alge, chestiile alea verzi zgâriate de pe pietre în mare și care sigur miros a scoici în descompunere... și bețișoarele cu care mancarea ajunge oriunde numai în gură nu... Running sushi ? Scaune incomode, porții minuscule care ți se plimbă pe la nas... Ai nevoie de vreo 20 să te saturi cât de cât... Mulțumesc, eu rămân la mămăliguță! Așa gândeam sezând, cu pleoapele acoperind o privire sceptică și cu falca ușor căzută a lehamite, în metroul care mă ducea spre întâlnirea cu Zsoka și Gabriella. Urma să cinăm într-un local japonez pe Leopoldstrasse, Bentobox (despre nume mai încolo) la propunerea lui Zso!

Am protestat ușor în surdină și indirect, în speranța că ajunge unde trebe. Mi s-a răspuns că e și altceva de mâncare decât sushi ... Și cum calul de dar nu se caută de dinți ...iată-mă pășind pragul unui local luminos, decorat în culori deschise, ușor puristic, nici un Buda sau balaur zburător ( sau asta e la chinezi?).

Ne aștepta Zso cu ochii ei de om deștept și cu zâmbetul deschis care m-a cucerit la 19 ani ...oh, da, o prietenie lungă și neîntreruptă suportă și niște Miso sau alte  alea... Chelnerița ne-a adus un meniu iar noi, invitatele,  am lăsat-o pe Zso să aleagă . Pentru început niște tășcute de aluat fierte care au fost însoțite  de împricinatele alge. În japoneză: gyoza cu sos de soja și spicy wakame. 

Bun, bun și sățios! Nu stiu exact cu ce erau umplute tășcuțele, dar era bun ! Iar algele, așa zisele... Aveți grijă, fraților, că dau dependență! După ce le-am terminat am comandat imediat încă o porție și doar de rușine nu și pe a treia! Am petrecut juma de noapte să caut unde se gâsesc și cum se prepară și voi încerca să le servesc familiei mele și atunci veți afla și voi!

Pentru că am vrut să încercăm mai multe feluri am tot comandat câte una - două porții pe care le-am înpărțit aplicând desigur exercițiul echilibristic al bețișoarelor !

Au urmat creveți la grătar într-un sos gustos, ebi yaki . 

Un fel de sushi prajit, foarte bun, diferite farfurii cu sushi si sos de soja și wasabi. 

Intr-un cuvât, iesit din comun , dar gustos!

Am băut bere japoneză, se înțelege!

Iar ca desert niște delicioase prajiturele de ciocolată cu înghețată de ceai verde. 

Concluzia ? Am petrecut o seară plăcută, originală, cu mâncare  excelentă! Arigatô, Zsoka fujin!

Adresa pentru cei interesați : http://www.bentobox.de

PS. Am rămas datoare cu o explicatie:

Bento e o cutie cu diferite compartimente în care japonezii iși transportă mancarea pentru școală sau slujbă. Inițial din bambus, (cand samuraii o aveau la ei, sau țaranii la munca câmpului) ea conține un pic de orez, un pic de legume, un pic de pește sau carne de pui. S-a nascut o cultură a acestor bentobox -uri. Localuri speciale ce oferă conbinatii inedite, azi în cutii de plastic sau hârtie presată. Bentobox-ul acesta se transportă ușor, mancarea nu se amestecă  și te hrănește corespunzător cand nu esti acasă. Traiască sandwich-ul japonez ! 

Pulpe de pui cu sos de bere si morcovi inăbușiți în vin alb

Eu folosesc des, de fapt de când am luat seama de ea, metoda lui Heston Blumenthal de a praji puiul la cuptor. Este o methoda un pic laborioasă, cel putin în comparație cu actiunea "iau puiul, il bag în cuptor și il frig la 200 de grade pănă se rumeneste" (și se usucă, comentez eu).

Rețeta lui Blumenthal o aveți aici.

In acest caz am adaptat-o la pulpe de pui. Pe care, după preparare, le-am servit cu un delicios sos de bere și un nu mai puțin deleicios sauté de morcovi .

4 pulpe de pui   

60 g de sare 

1 l de apă 

O ceapă 

150 ml de suc de mere 

250 ml de bere

O linguriță de concentrat organic ( bio) de 

zaravat 

2-3 căței de usturoi

100 g de unt 

1 kg de morcovi fie proaspeți fie congelați 

Crenguțe de rozmarin, cimbru, oregano

1 linguriță de amidon 

Felii de lămâie 

Cu o seară înainte am pregătit o saramură din 60 de g de sare în apă și am introdus în ea pulpele de pui. Le-am lăsat peste noapte. A doua zi le-am scos, le-am sters, le-am uns cu o 
treime din unt, am plastat pe fiecare o felie de lămâie și am dat la cuptor la 100 de grade, o oră.  Am îndepărtat feliile de lămâie, altfel riscați să fie sosul amărui, după experiența prietenei mele Carmen ! Apoi am adăugat sucul de mere, ceapa felii, berea și am mai lăsat la cuptor o oră. Când carnea s-a patruns, la această temperatură joasă, am ridicat temperatura la 250 de grade si am prajit pulpele la suprafața, doar câteva minute. Am trecut sosul printr-o sită, am pus carnea la cald sub o folie de aluminiu, iar sosul l-a redus la 1/3. Am adăugat o 
bucățică  de unt cât o nucă și o linguriță  de amidon dizolvată in apă. 

Morcovii i-am curățat si tăiat rondele, i-am călit apoi cu doi catei de usturoi, câte o crenguță de oregano, rozmarin și cimbru în restul de unt. Am adăugat un pahar de vin alb, câteva picături de lămâie și am fiert încet sub capac până s-au inmuiat și a scazut lichidul. Am servit alături de pui și sos. 

Pulpele de pui supuse acestui "tratament" au rămas zemoase și carnea a avut un gust foarte bun! 

Cornulețe sărate din aluat dospit, umplute cu brânză

                    

Vă spun pe cuvânt! Acestea sunt cele mai teribile, grozave, nemaipomenite cornulețe sărate ce le-am mâncat vreodată! Rețeta o am de la vecina mea Mirijana, care este croată, și  este o rețetă autentică din regiunea ei de baștină. Aluatul este unul crescut, frământat însă cu lapte, nu cu apă  și pe-aici, pe-acolo, mai avem mici secrete care le fac irezistibile. 

Să vedem : 

Pentru 72 de bucăți avem nevoie de : 

1 kg de făină tip 405 de calitate 

3/4 l de lapte călduț

2 plicuri de drojdie uscată 

2 lingurițe de sare

O linguriță de zahăr 

100 ml de ulei neutru 

Pentru umplutură:

2 cutii de brânză cremă tip Almette sau brânză tip Feta 

Pentru uns :

2 gălbenușe

Semințe de dovleac, folarea soarelui, susan, in 

50 g de unt pentru copt 

Frământăm un aluat omogen, fie cu robotul, fie cu mâna, fie, ca în cazul meu, cu automatul de copt pâine. Amestecăm prima dată componentele uscate, adăugăm pe rând laptele și uleiul și, dupa ce avem un aluat elastic și omogen, îl lăsăm sa creasca la loc cald cam o oră jumate până la două ore. 

Dacă folosim automatul de pâine adăugăm ingredientele în ordinea în care cer instrucțiunile de folosire și alegem programul potrivit pentru frămăntat și dospit.

Mirijana mi-a spus că ea dospește aluatul  dacă nu e suficient de cald undeva în casă, introducând vasul cu aluat în altul cu apă caldă. 

După faza de dospire împărțim aluatul în 9 părți egale, fiecare bulgăre îl aplatizăm cu sucitorul într-un cerc pe care îl tăiem în 8 segmente de cerc. 

                          

   

La capătul lat al fiecăruia plasăm câte o linguriță de brânză, rulăm și am obținut astfel cornulețele noastre. 

                              

Încălzim cuptorul la 230 de grade. Ungem o tavă de cuptor cu unt din belșug, plasăm cornulețele,  le ungem cu gălbenuș de ou bătut cu o lingură de apă, le presărăm cu semințe, și între ele, iată secretul, presărăm fulgi de unt. Sau bucățele, cum vreți. Ele se vor coace astfel în unt , ceea ce le conferă un grad sporit de frăgezime.

Punem tava în cuptor, lăsăm la temperatura maximă 4 minute, să crească bine cornulețele, reducem temperatura la 180 de grade și le coacem aurii, în total 15-16 minute (depinde de cuptor) cu grijă să nu le uscăm. 

Vă doresc succes! 

Ghiveci de legume cu pește

                                               

Ca multe din rețetele mele, și aceasta a pornit din nevoia spontană de a găti ceva pentru cină din ce era prin frigider.

Dar pentru că e vară și cald, perfer combinațiile de legume fără prea mulți hidrați de carbon. 

Am vrut să includ într-un ratatouille clasic și un pic de pește, tot pentru că se afla în frigider  și pentru că am vrut să incerc o variantă în care peștele nu însoțeste mâncarea ci este inclus. 

M-am gândit și la lipoveni care, deși nu am o experință directă, banuiesc că des aruncă tot într-o oală și ce iese e bun, cu diferitele arome ce se întrepătrund. Ca în cazul nostru. 

Lasagne mai ușoare ( fără Bechamel )

                                             

Sigur că vă veți îmtreba, adică cum ușoare? De fapt , am vrut să găsesc o modalitate de a găti Lasagne fâră sosul Bechamel,  cate mi se pare cam greu la stomac. Bun, fără indoială , dar cu atâta unt și făină și brânză...În rețeta care v-o propun am înlocuit sosul cu pricina cu o combinație de ou și smântână care mi s-a părutsi ușurică! Gustul nu a avut de suferit. 

Pentru 6 porții am avut nevoie de: 

500 g de carne măcinată ( puteți folosi și 750) mixtă porc și vacă. 

O ceapă

Un ardei

Doi căței de usturoi

O conservă  de roșii intregi cojite la borcan

300 ml de suc de roșii

250 g de amântână

Două ouă

50 g de cașcaval ras

300 g de foi de lasagne uscate

Sare

Piper

O linguriță de cimbru uscat sau alte mirodenii după gust.

2 linguri de ulel

Am curățat ceapa și usturoiul, le-amărunțit, si l-am călit în cele dpuă limguri de ulei. Am spălat și tăiat mărunt un ardei roșu și l-am adăugat la ceapă. Am avut grijă ca ceapa să se inmoaie fără să se imngălbenească. Am pus apoi carnea măcinată , am lăsat până a devenit zgrunțuroasă, deci proteinele s-au coagulat, am adăugat roșiile de conservă ușor tercite și am fiert totul foarte încet. Dacă a scăzut am mai pus suc de roșii. Am lăsat pe foc cam 30 de minute. Am bătut ouăle întregi cu smântâna. Am uns un vas dreptunghiular cu unt. Am turnat 1-2 linguri din compoziția cu smântână și am așezat un strat de lasagne. Am pus apoi drasupra câteva linguri de cRne cu roșii, am acoperit cu lasagne, un pic de smântână , carne mâcinată, iar lasagne, până am terminat toată carnea cu sos. Ultimul strat a fost de paste. Am mai uns cu restul de smântână cu ou și apoi am presărat cașcaval ras. Am dat la cuptor pentru 30-35 de minute. Atât cât să se pătrundă pastele și suprafața să fie crocantă și aurie. Am tăiat în pătrate și am servit fierbinte. 

Gem combinat de rubarbă și căpșune

Continuăm  seria de conserve ale Mihaelei , prietena și colaboratoarea noastră ! Contribuția ei e valoroasă și fotografiile impecabile !  Un câștig pentru bucătăria lui Gușuliță! 

Această rețetă imbină armonios dulceața și aroma căpșunelor cu gustul acrișor de rubarbă! O combinație clasică, nu doar ca gem! 

Iată:

1250 g de rubarbă

250 g de căpșune

Zeama de la o lămâie

1,5 kg de zahăr gelifiant 1:1 

Curățăm și tăiem mărunt rubarba. Curățăm și spălăm căpșunele. Punem fructele la fiert într-un vas încăpător pentru 10 minute. Adăugăm zahărul și mai fierbem 4 minute. Facem proba de gelifiere , adică verificăm dacă s-a închegat gemul nostru. Stiți, o lingurița pe o farfurie rece de porțelan ... Apoi adâugăm zema de lămâie, turnăm gemul fierbinte in borcnele sterilizate, le lăsăm să se răcească cu fundul în sus și gata ! Avem o bună bucată de vreme un gem delicios pentru dejunuri de duminică! 

Gelee de soc cu suc de mere

 O nouă rețetă a Michaelei, care și-a propus să realizeze mai multe rețete de conserve în această vară. Vom avea deci și o serie de rețete dincămara Michaelei pe lângă cele, dejatradiționale din camara Arjanei, care de altfel s-a reînnoit ci frigider încăpător si rafturi noi! 

20 de inflorescențe de soc 

Sucul de la două lâmâi

2 l de suc de mere 

1 kg de zahăr gelifiant pentru gemuri 

Intriducem inflorescentele spălate si scuturate bine în sucul de mere și lăsăm sa se extragă aroma timp de 24 de ore. Trecem lichidul printr-o sită deasă.  Adăugăm sucul de lămâie si zaharul, mestecăm bine, punem vasul pe foc și lăsăm sa clocotească 4-5 minute. Introducem compoziția în borcane sterilizate și lăsăm să se răcească cu capul în jos. Putem să le păstrăm la rece până la un an. 

Sirop de soc

 

                                          

  

O lămâie

O portocală

25 g de sare de lămâie

1 kg de zahăr

25 de flori de soc

1l de apă

                                                   

 

Iată o foarte reușită rețetă oferită nouă de Michaela. Să ne bucurăm de ea, și să facem și altceva din soc decât obișnuita socată. Stiți deja că eu sunt adepta produselor biologice, adică altfel spus curate, fără aditivi, fără conservanți, fără coloranți. Rețeta aceasta îndeplinește toate condițiile. Puteți fără grijă să o oferiți puișorilor vostri, precum o vom face și noi. 

Spălăm cu apă fierbinte lămâia și portocala, le tăiem felii.

                                 

Fierbem un sirop cu zahăr și sare de lămâie.

                                            

 

 Alegem un vas potrivit, bine ar fi de lut sau porțelan, și introducem în straturi feliile de lămâie și portocală precum și florile de soc. Turnăm deasupra siropul fierbinte. Acoperim vasul și îl lăsăm să stea să se extragă aromele timp de 3 zile, mestecând din când în când. 

  

Trecem apoi lichidul printr-o sită deasă acoperită cu un tifon. Dăm în clocot siropul și îl depozităm în sticle la întuneric și la rece. Putem să îl păstrăm cel puțin un an. 

Supă de cartofi cu leuștean verde

                                   

  

Supa sau ciorba de cartofi este o mancare de toamnă sau de iarnă, cu afumătură,  care să încălzească, să iți dea putere și energie în gerul lui Cremene.  Vara, nu-i așa, nu ne prea arde de supe din astea consistente...mai mult de salate, de grătare și bere rece...

Dar cu zilele acestea ploioase, mi s-a făcut poftă de o supică bună și am adaptat supa nooastră la condiții mai văratice. 

Cartofi noi, ceafă de porc proaspătă  și leuștean verde din grădină. 

Vecinul meu are o adevărată grădină de zarzavaturi. Eu...posed doar o tufă de leuștean, un trandafir cățărător și un pomișor de magnolie. Sunt grozav de mândră de plantele mele, iar tufa de leuștean mi-e foarte de dragă pentru că am primit-o de la Mioara acu vreo patru -cinci ani și pentru că se încăpătânează  să răsară în fiecare primăvară...

Frigărui de curcan cu cremă de parmezan și cartofi dulci

                                  

  

 Ne uităm cu plăcere la televizor la emisiunile de gătit ale marilor bucătari. Urmărim în Internet blogurile lor culinare și suntem tentați să reproducem rețete. În ultimul timp se bucură de popularitate, prin scris, apariție dar și prin proiecte menite să îi învețe pe români să gătească și să mănânce altfel decât erau obișnuiți, Adi Hădean. Și nouă ne place de el , și iată Arjana s-a inspirat: 

Fritatta cu dovlecei și cașcaval

                                    

O omletă la cuptor, ce poate fi un dejun de duminică! Rețeta Arjanei : 

Ingrediente:

4 ouă

2 linguri de ulei de măsline

1 zucchini

3 fire de ceapă verde

50 grame cașcaval ras

sare

piper

2 – 3 roșii cherry

Se taie bastonașe dovlecelul și se dinstuie cu ceapa verde tăiată rondele în o lingură de ulei. Se lasă până scade lichidul, amestecând din când în când. Se bat ouăle cu o lingură de ulei, sare și piper, se adaugă dovlecelul cu ceapa și cașcavalul ras. Se toarnă compoziția într-o formă termorezistentă. Se taie roșiile rondele, se mai presară puțin cașcaval și se pun în cuptorul încins circa 20 minute la temperatură medie.