Din carnea de miel care nu o folosea la ciorbă sau la friptură, din coaste, pulpa de jos, cotlete, mama pregătea o gustoasă mâncare de miel în care combina măcrișul cu spanacul. Mi-am adus aminte de ea în acest an, după aproape doi ani de când nu mai pot să dau telefon și să o întreb de amănunte privind rețeta. Îi facea mereu plăcere să o întreb și imi răspundea cu drag, și uite, acum timpul acesta a trecut definitiv și imi vine foarte greu să pricep că nu se mai întoarce...
"Stii de unde am rețeta asta?" m-a întrebat mama. " De la Juliska neni, de la Târgu Mureș" și a declanșat cu această propoziție un val de amintiri. Amintiri din vremea când imi vizitam bunicii, pe Omi și Oti, si despre locuința lor mică de la Târgu Mureș, pe strada Justiției, chiar vis a vis de tribunal. Locuința în care erau vecini cu această Juliska neni, cum îi spuneam eu, ba chiar înpărțeau un apartament în care baia și bucătăria erau la comun. Aceste imposibile și incomode situații în care erau nevoiți să trăiască oamenii din lipsă de spațiu dar si din dorința diabolică a sistemului de a-i umili și face să se simtă prost! Trebuia să te aranjezi cumva, să nu te cerți mereu, să ai grijă ca si celălalat să poată trăi, iar în bucătăria aceea, de altfel foarte mare, după cum imi aduc aminte, mai veneam și noi, nepoții, și mai avea loc și servitoarea, cât a mai fost ea, reminescență a unor vremi mai bune...
Juliska avea, pe vremea aceea, cam 55-60 de ani, era moletă, cu se cade unei doamne, avea un păr negru grizonat și impecabil îngrijit și niște ochi gri albăstrui ca oțelul. Gătea extrem de gustos și cosea frumos; avea o bogată clientelă dintre doamnele din oraș și cred că astfel contribuia esential la veniturile familiei. Soțul ei, de altfel, Laci báci, care se amuza jucând cu mine fripta, era advocat și își pierduse o mână în război.....Imaginile care vin peste mine, în timp ce scriu, se amestecă cu susurul gazului care ardea în sobele de acolo si cu gustul inegalabil al apei minerale de Borsec, pentru că la Târgu Mureș nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să bea apă de la robinet!
Dar am derivat mult de la rețeta noastră, rețeta lui Juliska.
Pentru că nu mi-am mai adus aminte exact de rețeta inițială am improvizat un pic, spre, sper eu, binele mâncării și al vostru...Dar ideea de a combina măcrișul cu spanacul este a ei, a Juliskăi, si, cred eu, este o idee bună! Măcrisul fără spanac e prea acru, iar spanacul gol e cam fad...totul impreună cu carnea de miel și cu un pic de pastă de roșii...mmmm, delicios !
Pentru 4 porții am folosit :
8 cotlete mici de miel ( merge bine si carne de miel pentru tocană )
1 kg de spanac
Două mâini bune de măcriș
O legătură de ceapă verde
Un usturoi verde ( sau doi căței de usturoi)
O lingură de pastă de roșii
O linguriță de făină
50 ml de apă
Sare
Piper
Ulei de măsline
Un pahar de vin roșu
O crenguță de rozmarin
Am marinat cotletele cu două zile înainte într-o combinatie de ulei de măsline și vin roșu, cu o crenguță de rozmarin și un fir de usturoi mărunțit. Am curățat și spălat în mai multe ape spanacul și măcrișul și le-am scurs bine într-o sită. Am curățat și calit ceapa într-o tigaie mai adăncă cu un diametru de 26 de cm, deci încăpătoare. Am așezat cotletele pe care le-am șters usor cu un șervețel să un fie prea umede. Le-am prajit cu ceapa pe ambele părți, doar cât să își schimbe culoarea, fără să se ardă. Am adăugat usturoiul mărunțit, apoi frunzele de spanac și măcriș, am mestecat puțin cu o lingură de lemn și am lăsat să scadă frunzele și să se inmoaie. Am presărat făina, am adăugat apoi pasta de roșii și puțină apă și am lăsat totul să fiarbă la foc mic, vreo jumătate de oră, amestecând din când în când să nu se prindă de fundul tigăii. Am asezonat cu sare și piper. Am servit cu gălușcuțe de făină.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu