Paste cu legume , rețetă inedită

La această rețetă, vă spn cinstit, m-am inspirat după un bucătar și autor de carți de bucate, si ralizator de emisiuni TV, Roland Trettl , care , in perioada de pandemie si de restrictii de circulație, a lansat pe canalul youtube un mic serial despre cum gatește el acasă.

 Filmulețe draguțe, el si nevasta, de altfel tânără și plăcută la vedere, cum gătesc si pălăvrăgesc vrute si nevrute. Dacă sunteți curioși vă puteți uita si voi.

De aici am pornit. De ieșit a ieșit altceva, și eu inclin a nu respecta rețetele cu stricteție. Uneori e bine,  se cheamă abordare creativă, uneori e rău și atunci e o rețetă ratată. Înclin să cred că avem de a face cu prima variantă .

Pentru patru porții bunicele să se sature toată lumea avem nevoie de : 

• 250 g de ciuperci champignon
• O legătură de ceapă verde cu partea verde cu tot 
• Un morcov
• 100 g de mazăre congeleată sau o conservă mică de mazăre dulce 
• O conservă mică de fasole boabe albe sau chilli 
• Un ardei iute curățat de nervuri ca să nu fie prea iute 
• 100 g de telemea mai proaspătă 
• 100 ml de supă chiar și din concentrat bio 
• 50 g de unt 
• O lingură, două de ulei de măsline 
• 200 g de paste scurte 
• Păteunjel verde tocat 
• Doi căței de usturoi 
• Dacă vreți o linguriță de praf de curry dar nu musai 
• Sare, piper
• Zeamă de lămâie 

Cred că nu am uitat nimic. Dacă eventual am uitat voi scrie pe măsură ce gătim rețeta impreună .
Curățăm toate cele , ciupercile și ceapa usturoiul și morcovul. Mărunțim mărunt. Punem la încălzit o tigaie mai adâncă și mai spațioasă în care lăsăm să se topească untul și adăugăm și uleiul de măsline .dnsfuim ceapa, usturoiul, morcovul tăiat bețisoare, și când acestea s-au înmuiat cât de cât , punem si ciupercile, mestecăm bine, adăugăm ardeiul iute tăiat foarte mărunt, lasăm să scadă zeama ciupercilor, adăugăm mazărea și fasolea apoi supa de legume. Între timp, într-o oală potrivită, fierbem conform instructiunilor de pe ambalaj pastele al dente, în apă cu sare. 
În tocana de legume, pentru a obține oarecare consistență, introducem telemeaua tăiată bucățele care se va și topi aproape instant. Scurgem pastele, păstrtăm un pic din apa de fiert, in cazul în care , în final . ,avem senzația că mâncarea noastră ar fi prea uscată. Unim totul. Amestecăm bine dar cu grijă, sărăm, piperăm,  stoarcem niște zeamă de la o jumătate de lămâie, presărăm păturnjel. 
Veți fi surprinsi ce mâncare gustoasă !
Dacă aveți niște cotlete de miel, este și o ideală garnitură. În acest caz, aromatizăm cu ceva condimente marocane sau arăbesti. 

Tășcuțe cu brânză dulce

                                       

                                    

Azi mi-am facut "pohta ce-am pohtit-o"!

O rețetă tradițonală, gustoasă, mai demult des întâlnită în bucătăriile românești. Tășcuțe cu brânză dulce,100% artizanale. De la aluat, la umplutură! Azi, în vremea vitezei, a semipreparatelor, de altfel din ce în ce mai reușite si mai gustoase, cine se mai apucă să facă aluat de tăiței, să îl întindă, să îl umple, să fiarbă tășcuțele, să pregătească pesmet...Da, noi, în bucătăria lui Gușuliță! Am mai pregatit cu ceva timp în urmă o rețetă cu umplutura de magiun de prune, aveți rețeta aici: https://gusulita.blogspot.de/2013/11/laste-cu-magiun-de-prune.html

Recunosc, e o rețetă care necesită ceva timp. Dar o duminică înainte de masă sau după masă e potrivită pentru așa ceva. Dar ce satisfacție! Și ce bune sunt! Și cât sunt de apreciate, și cum dispar ...

Vă încurajez să încercati. Iată rețeta pas cu pas : 

Avem nevoie de : 

300 g de făină 

Patru ouă

Sare   

250 g de brănză dulce 

3-4 linguri de zahăr 

Un zahăr vanilat 

100 g de pesmet

50 g de unt 

Smântână opțional 

Zahăr praf 

Din trei ouă, 300 g de făină și un praf de sare facem un aluat vârtos de tăiței. Dacă e necesar adaugăm un pic de apă. Cu  mare zgârcenie însă și doar dacă aluatul nu se lasă frământat. Mingea de aluat o acoperim cu o folie si o lasăm să se odihnească în frigider jumătate de oră. Apoi întindem aluatul intr-o foaie subțire. În cazul meu am folosit masina de făcut tăiței  în acest scop. Am putut astfel să întind o foaie uniformă si subțire. 

Din brănză, celălalt ou, zahăr si zahăr vanilat pregătim umplutura pe care o plasăm ln grămăjoare mici, la distanță de un cm, pe foaia de aluat,  până la jumătate , apoi acoperim cu cealaltă jumătate. Apasăm aluatul între grămăjoarele de umplutură să se lipească și tăiem cu o rolă zimțată pătrate egale. 

Pregătim o cratiță încăpătoare cu 2-3 l de apă la care am adăugat un pic de sare.  Când apa dă în clocot introducem pe rând tășcuțele, le fierbem până se ridică la suprafață. 

Prăjim pesmetul în unt topit, îl presărăm peste tășcuțe și le servim cu smântână.

Ragù andaluz

                                           

Ragù, este , după Wikipaedia,  un sos pe bază de carne ce se servește cu paste. O rețetă italiană inspirată din bucătăria franțuzească pe care a adus-o Napoleon cu el când a cucerit Italia. 

Aveți informatiile aici : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rag%C3%B9

Interesant de reținut este faptul că prima rețetă notată documentar în Italia,  este cea a lui Alberto Alvisi, bucătarul cardinalului de Imola care a creat un ragù pentru mcheroni , denumirea de paste apărând mult mai târziu.

 Istorici în ale gastronomiei remarcă, de altfel, contrar așteptărilor noastre, că pastele au căpătat popularitate în toate clasele sociale doar după cel de al doilea război mondial și că , inainte, 80 % din populația rurală se hrănea mai ales cu legume, pastele fiind un lux ce nu și-l permiteau decât în zile de sărbătoare. 

Dar de ce andaluz, veți intreba ? 
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață. 

Dar nu numai atât ! Carnea de vită este de tăuraș  local, uleiul de măsline  spaniol, precum și vinul. Rozmarinul și lămâia cresteau în curte. Iată deci, un titlu pe deplin îndreptățit. 

Restul, inspirație pe moment , cum vă ziceam, și nevoia de a te adapta la cerințele comesenilor. 

Am inspectat frigiderul și am găsit câteva legume ce trebuiau valorificate, căci ne aflam spre sfârșitul sejourului nostru. 

 Să va spun câte ceva despre unde ne aflam exact. În Andaluzia, pe Costa del Sol.

Am locuit într-un apartament generos cu trei dormitoare, și o terasă umbroasă cu vedere la mare, într-o rezidență de vacanță cu o  o grădină plăcută și îngrijită , un bazin de innot minunat, la capătul ce vest al Esteponei, un orășel, de altfel,  sufocat de așa numitele " urbanizationes " , nu departe de ceea ce numim marginea  lumii vechi, deschiderea  spre Atlantic a Mediteranei . În anumite zile cu bună vizibilitate priveam cu încântare strâmtoarea Gibraltarului aflată la doar 65 de km.

Am savurat soarele și liniștea, am inotat mai ales în bazin, ne-am plimbat ( cel puțin eu si Arjana ) pe plajele naturale, doar parțial amenajate, seara am gătit câte ceva și am stropit mâncarea cu nu puțin vin local...

Am făcut deci, ceea ce fac oamenii la cea de a doua tinerețe după un an de muncă : savurează plăcerile comode ale vieții. 

Dar să revin ! Am inspectat  frigiderul șî am aruncat într-o oală încăpătoare următoarele ingrediente în ordinea pe care o aveți în însșiruirea de mai jos, cantități suficiente ppentru 5 persoane: 

0 lingură de ulei de măsline extra vergin

3-4 căței de ustroi

O 1/2 de ceapă albă

O 1/2 de vânătă

O 1/2 de dovlecel

3-4 ciuperci

Un ardei verde mare

2 roșii mărișoare

Un pahar de vin

500 g de carne de vită măcinată

1/2 pahar de apă

3 -4 lingurițe de pastă de roșii

Două crenguțe de rozmarin

O felie de coajă de lămâie netratată

O mână de măsline verzi umplute cu anchovies 

Un pachet de spaghetti 

Lamele de cașcaval bine maturat 

Am călit încet legumele tăiate mărunt, am adăugat carnea, vinul, apa și apoi roșiile și pasta de roșii. Am lăsat totul sa fiarbă cam o oră bună,  am sărat și piperat, iar spre sfârșit am adăugat rozmarinul și coaja de lămâie pe care le-am îndepărtat înainte de a servi. Am mestecat din timp în timp să nu se prindă. 

Am servit cu spaghetti și lamele de cașcaval.

Nu mai trebuie să va spun că sticla de vin roșu pe care am deschis-o a dispărut cât ai zice pește și că am mai fi băut una dacă am fi avut....

                                           

Penne all' arrabiata rapide ( One Pot Pasta)

                                          

Sunt situații în care, din lipsă de timp, o astfel de rețetă rapidă te scoate la liman. Și de preferat fată  alternativa de a comanda o pizza sau alte mâncaruri gata făcute. 

Poate că nu corespunde unor înalte standarde culinare, dar e sățioasă și se face din doi timpi și trei mișcări. Ideea aparține unui bucătar cunoscut , Johann Lafer, care, a vrut să ofere publicului un fel de mâncare ce se face într-o pauză de meci, inspirat de campionatul europeean de footbal care tocmai a trecut. 

Eu zic că o putem și noi prezenta. Și cred că mai tinerii mei prieteni vor fi încântați.

Cornulețe sărate din aluat dospit, umplute cu brânză

                    

Vă spun pe cuvânt! Acestea sunt cele mai teribile, grozave, nemaipomenite cornulețe sărate ce le-am mâncat vreodată! Rețeta o am de la vecina mea Mirijana, care este croată, și  este o rețetă autentică din regiunea ei de baștină. Aluatul este unul crescut, frământat însă cu lapte, nu cu apă  și pe-aici, pe-acolo, mai avem mici secrete care le fac irezistibile. 

Să vedem : 

Pentru 72 de bucăți avem nevoie de : 

1 kg de făină tip 405 de calitate 

3/4 l de lapte călduț

2 plicuri de drojdie uscată 

2 lingurițe de sare

O linguriță de zahăr 

100 ml de ulei neutru 

Pentru umplutură:

2 cutii de brânză cremă tip Almette sau brânză tip Feta 

Pentru uns :

2 gălbenușe

Semințe de dovleac, folarea soarelui, susan, in 

50 g de unt pentru copt 

Frământăm un aluat omogen, fie cu robotul, fie cu mâna, fie, ca în cazul meu, cu automatul de copt pâine. Amestecăm prima dată componentele uscate, adăugăm pe rând laptele și uleiul și, dupa ce avem un aluat elastic și omogen, îl lăsăm sa creasca la loc cald cam o oră jumate până la două ore. 

Dacă folosim automatul de pâine adăugăm ingredientele în ordinea în care cer instrucțiunile de folosire și alegem programul potrivit pentru frămăntat și dospit.

Mirijana mi-a spus că ea dospește aluatul  dacă nu e suficient de cald undeva în casă, introducând vasul cu aluat în altul cu apă caldă. 

După faza de dospire împărțim aluatul în 9 părți egale, fiecare bulgăre îl aplatizăm cu sucitorul într-un cerc pe care îl tăiem în 8 segmente de cerc. 

                          

   

La capătul lat al fiecăruia plasăm câte o linguriță de brânză, rulăm și am obținut astfel cornulețele noastre. 

                              

Încălzim cuptorul la 230 de grade. Ungem o tavă de cuptor cu unt din belșug, plasăm cornulețele,  le ungem cu gălbenuș de ou bătut cu o lingură de apă, le presărăm cu semințe, și între ele, iată secretul, presărăm fulgi de unt. Sau bucățele, cum vreți. Ele se vor coace astfel în unt , ceea ce le conferă un grad sporit de frăgezime.

Punem tava în cuptor, lăsăm la temperatura maximă 4 minute, să crească bine cornulețele, reducem temperatura la 180 de grade și le coacem aurii, în total 15-16 minute (depinde de cuptor) cu grijă să nu le uscăm. 

Vă doresc succes! 

Lasagne mai ușoare ( fără Bechamel )

                                             

Sigur că vă veți îmtreba, adică cum ușoare? De fapt , am vrut să găsesc o modalitate de a găti Lasagne fâră sosul Bechamel,  cate mi se pare cam greu la stomac. Bun, fără indoială , dar cu atâta unt și făină și brânză...În rețeta care v-o propun am înlocuit sosul cu pricina cu o combinație de ou și smântână care mi s-a părutsi ușurică! Gustul nu a avut de suferit. 

Pentru 6 porții am avut nevoie de: 

500 g de carne măcinată ( puteți folosi și 750) mixtă porc și vacă. 

O ceapă

Un ardei

Doi căței de usturoi

O conservă  de roșii intregi cojite la borcan

300 ml de suc de roșii

250 g de amântână

Două ouă

50 g de cașcaval ras

300 g de foi de lasagne uscate

Sare

Piper

O linguriță de cimbru uscat sau alte mirodenii după gust.

2 linguri de ulel

Am curățat ceapa și usturoiul, le-amărunțit, si l-am călit în cele dpuă limguri de ulei. Am spălat și tăiat mărunt un ardei roșu și l-am adăugat la ceapă. Am avut grijă ca ceapa să se inmoaie fără să se imngălbenească. Am pus apoi carnea măcinată , am lăsat până a devenit zgrunțuroasă, deci proteinele s-au coagulat, am adăugat roșiile de conservă ușor tercite și am fiert totul foarte încet. Dacă a scăzut am mai pus suc de roșii. Am lăsat pe foc cam 30 de minute. Am bătut ouăle întregi cu smântâna. Am uns un vas dreptunghiular cu unt. Am turnat 1-2 linguri din compoziția cu smântână și am așezat un strat de lasagne. Am pus apoi drasupra câteva linguri de cRne cu roșii, am acoperit cu lasagne, un pic de smântână , carne mâcinată, iar lasagne, până am terminat toată carnea cu sos. Ultimul strat a fost de paste. Am mai uns cu restul de smântână cu ou și apoi am presărat cașcaval ras. Am dat la cuptor pentru 30-35 de minute. Atât cât să se pătrundă pastele și suprafața să fie crocantă și aurie. Am tăiat în pătrate și am servit fierbinte. 

Risotto cu gorgonzola

Risotto este tot ce se poate scoate mai bun din orez, zic eu. Fie ca fel de mancare de siestătător, din categoria " primi piati", fie ca si garnitură, cum de multe ori il folosec neitalienii, să zicem așa. Dar si un risotto clasic, cum este risotto milanese se serveste cu osso bucco .

Precum stiti, ingredientele clasice sunt:  orezul, ceapa, untul, o supă clară fie de carne fie de zarzavat, vinul alb și parmezanul. 

Exista insă multe variante, dupa bunul plac al bucătarilor și al gurmanzilor. Supa de zarzavat se inlocuieste cu lapte de cocos, pentru o notă exotică, iar uneori parmezanul cu un alt tip de brânză, și se mai adaogă și alte ingrediente: ciuperci, creveți, unele legume etc. 

In rețeta noastră, Arjana a folosit gorgonzola, o brânză aromată, maturată, din categoria brânzelor moi  cu mucegai albastru. 

Se vedem...

Lasagna à la bolognese

Mioara zice: " mie nu imi plac pastele! Eu zic: "ba mie chiar imi plac !"

 Imi plac toate pastele, dacă  sunt de calitate bună. Si cele proaspete si cele uscate, si cele inguste si cele late, si cele patrate si cele rotunde. Imi plac pastele sau cum ziceam mai demut , taiteii, si dulci si sarati. Cu nucă  sau cu mac, Imi plac macaroanele cu branza telemea...si sitti..daca lasi un pic telemeaua să  se topeasca, si se mai prinde si de fundul oalei, si rezulta o crustă  care poti sa o razi cu furculita...pă i nu te bati pe ea? 
Imi plac taiteii in supa, imi plac lastele umplute cu branza de vacă , cu gem, presarate cu pesmet . Ce sa mai spun de taiteii cu varza si cu un pic de piper? Ooof, of! Daca nu ar necesita atata timip calirea verzei. Că  nu poti pune apa, trebuie să  stai langă  ea...Dar in curand voi avea statutul comod al gospodinei, fără  alte obligatii externe! Atunci să  vedeti taitei cu varză !  
Si chiar asa, spaghetti cu un sos de rosii, sau "aglio olio", adică  mancarea saracului in Sicilia : paste cu ulei de masline si usturoi. Ah, uleiul de masline  e scump...nu insă  dacă  ai tu niste maslini in ogradă ...
Ce mai, in limba asta noua, sunt mare fan de paste !

Găluște cu prune

Eu nu cunosc pe nimeni căruia să nu îi lase gura apă la auzul acestor bucate! Găluște sau, cum se mai zice în Ardeal, gomboți cu prune. Anul trecut am postat varianta de găluște cu caise, tot aici.  Azi doresc ca, pas cu pas, în imagini, să realizăm împreună o porție de găluște cu prune. Poate că acele tinere doamne care încă nu s-au încumetat...vor prinde curaj.

Paste cu șuncă și smântână

Mioara a realizat această rețetă, foarte îndrăgită de familia ei. Un fel  ușor de realizat, rapid și gustos.

500 g de paste proaspete (sau 300 g de paste uscate)
150g șuncă afumată taiată cubulețe
50g de unt + 2-3 linguri de ulei
200 g smântână (creme fraiche)
2-3 căței de usturoi
sare pentru paste
piper proaspat măcinat

Gratin de paste cu brânză şi şuncă (o cină spontană între prietene)

Eu şi Zsoka ne cunoaştem de o viaţă. Se spune aşa....de o viaţă...dar în cazul nostru este chiar adevărat. Când ne-am cunoscut, şi ne-am simpatizat spontan,  aveam amândouă 19 ani şi frecventam cursurile Facultăţii de biologie din Cluj. Zsoka a ajuns acolo din vocaţie, eu, mai mult din întâmplare. Era începutul lui octombrie, un octombrie cum des este în Cluj, rece şi ploios, iar noi aşteptam să intrăm la laboratorul de histologie. Zsoka era o fetiţă cu ochi mari şi cu două codiţe drăguţe, cu un zâmbet deschis, şi ea a fost aceea care m-a abordat. Nu ţi-e frig, m-a întrebat, în ciorapi 3/4 ?

Ba îmi era, dar nu aveam bani să îmi cumpăr ciorapi lungi, şi chiar îmi rupsesem ultima pereche...dar nu aş fi recunoscut asta pentru nimic în lume...orgolii şi ale tinereţii valuri....

Da, ne-am recunoscut imeditat ca venind din acelasi mediu, ca având parte de o educaţie asemănătoare, ca împărtăşind aceleasi preferinţe în multe domenii. Doar că Zsoka era mult mai organizată, ordonată şi instruită decât mine.

De atunci suntem prietene. A trecut viaţa peste noi, am trăit mult timp în oraşe diferite, dar ne-am văzut cât s-a putut, în concedii, în vizite reciproce.

Avem un car de amintiri comune. Iar acum trăim amândouă în München. Nu vorbim foarte des, nici nu ne întâlnim foarte des, dar atunci când suntem împreună, e la fel ca acum 43 de ani. Gândurile se reînnoadă şi, desigur,  nu ne plictisim niciodată!

Asa s-a făcut ca ieri să o invit pe Zsoka să bem o bere împreună şi să mâncăm ceva. Am propus un gratin...

Tăiței cu nucă

Vă rog să-mi spuneţi, cu mâna pe inimă. De câte ori vă trece prin cap să faceţi tăiţei cu nucă? 
Nu prea des, cred eu. 

În primul rând, pentru că nimeni nu mai are răbdare să facă aluat de tăiţei, să-l întindă, să îl taie şi să îl pună la uscat pe un şervet curat.. Ştiu că, în timp ce descriu acest procedeu, vă readuc în minte imagini din copilărie! Ba chiar din îndepărtata copilărie, căci nici eu nu am mai făcut asta...şi nici mama mea...da, bunica mea, da! Iar tăiţeii cu nucă , sau cei cu mac, şi cu o uşoară aromă de vanilie nu sunt cu adevărat gustoşi decât dacă sunt de casă, bogaţi în ouă. Aşadar, pentru acest preparat,nu vom recurge, nici într-un caz, la pastele din grâu dur şi fără ouă,  pe care, desigur, le putem folosi cu mare succes la alte reţete. 
Cei mai buni tăiţei sunt cei proaspăt-făcuţi....Am cam multe pretenţii pentru lumea asta a noastră, lipsită de timp! 

Laște cu magiun de prune.

 În una din aceste zile mohorâte de toamnă am hotărât să-mi îndulcesc sufletul cu niște laște fierbinți.
Aceste tășcuțe umplute cu magiun sunt un deliciu de mult uitat!

Austriecii au, pentru asemenea preparate de aluat,  o denumire foarte sugestivă : Mehlspeise, adică  preparate din făină. În această categorie intră şi tăiețeii cu nucă sau mac, chiar și cei cu varză, budinci cu aluat, cornuri și aluaturile umplute cu brânză și câte și mai câte. Toate constituiau felul doi al unui prânz fără carne, și nu un desert. Ca prim fel se servea o supă consistentă.

Mă gândesc cu plăcere la posibilitatea, desigur încă destul de îndepărtată, dar reală, când, in jurul mesei mele de bucătărie, ochișori pofticioși  de nepoței vor aștepta cu nerăbdare tava aburindă cu astfel de diferite bunătăți...

Găluște cu brânză sărată

Copleșită de imensa ofertă de paste şi de alte produse, proaspete sau uscate, pe bază de făină, aproape că am uitat de tradiționalele găluște, de făină şi ele, pe care le preparam deseori – un aluat simplu, moale, din care apoi luam, cu lingura, porții potrivite, pentru a le fierbe în apă clocotită. Aceste găluște, mult întâlnite în bucătăria bunicii și a mamei, au fost, mai demult, foarte îndrăgite de copiii mei. Ba chiar, aşa cum îmi amintea Lizuca într-o zi, ea însăşi, fetița de 10-11 ani, le pregătea. Dar, în această lume, în care avem din ce mai puțin timp, apelăm poate prea des la produse industriale, ca să ne ușurăm munca. Astfel, bunele noastre găluște au căzut în dizgrație. Deși...nimic mai potrivit lângă o tocăniță de pui cu smântână.
Cu atât mai mari au fost surpriza și bucuria tuturor să găsească, oferite la masă, găluște proaspete, scăldate într-un mic iaz de untură topită, cu multă brânză telemea și cu bucățele crocante de șuncă.
V-am făcut poftă?
Atunci, ascultați aici:

Käsespätzle sau găluşcuţe cu brânză

Gusulita:

Arjana, ştiţi doar, verişoara mea, şi Mioara, prietena mea bună, care vă răsfaţă uneori cu specialităţi suedeze, au multe lucruri în comun. Amândouă iubesc animalele, au acasă căţei şi pisici, amândouă grădinaresc cu mare plăcere, sunt nişte mămici grozave, şi le mai leagă pasiunea pentru Käsespätzle. Da, aţi auzit bine, amândouă se entuziasmează pentru această mâncare, un soi de găluşte cu brânză, foarte popular în sudul Germaniei, în Austria şi în Tirol.  De fiecare dată când mă vizitează una din ele..., mă străduiesc să-i fac pe plac şi pregătesc o porţie zdravană. Aşa a fost şi de data aceasta...

 Important este, la această reţetă, să avem o sită cu ochiuri foarte mari, prin care să trecem masa de aluat, sau să avem răbdarea să tăiem galuşcuţe minuscule cu cuţitul şi să respectăm, la aluat, proporţia dintre făină şi ouă. Atunci vom realiza un fel de mâncare foarte gustos. Vă invit să încercaţi !

Pentru 4 porţii:

5 ouă
400 g făină
50-100 ml apă
sare
50 g unt
300 g caşcaval gen Emmentaler


un vas încăpător pentru fiert
o presă de spätzle sau o sită cu ochiuri mari
o formă mai înaltă pentru cuptor

Amestecăm făina cu ouăle, sărăm  şi adăugăm, puţin câte puţin, apă, până obţinem un aluat destul de vârtos, care, însă, poate fi trecut prin sită cu ajutorul unei spatule de lemn. Între timp, punem 2-3 litri de apă la fiert. Trecem aluatul prin sită, deasupra oalei cu apă clocotită, şi fierbem galuşcuţele obţinute, pe rând, până se ridică la suprafaţă, le scoatem şi le aşezăm într-o formă înaltă, unsă cu unt, un strat de Spätzle, un strat de caşcaval ras, din când în când puţin unt, ultimul strat fiind caşcaval. Dăm la  cuptor pentru 20 de minute. Putem presăra frunză de pătrunjel tocată mărunt, sau ceapă prăjită crocant. Servim cu o salată de roşii sau cu o salată verde.

Spätzle fără caşcaval sunt o minunată garnitură la o tocaniţă de carne !

Găluşte în şervet (Serviettenknödel) sau cum valorificăm resturi de pâine

 

Găluştele de pâine sunt o prezenţă constantă în bucătăria Europei Centrale, din Tirol până la Praga, şi însoţesc, de cele mai multe ori, fripturile sau tocăniţele de carne de vită, în timp ce surorile lor, găluştele de cartofi, sunt servite la friptura de porc. Se potrivesc de minune şi la vânat, precum veţi vedea în curând, dar şi la tocăniţa de ciuperci.curând, dar şi la tocăniţa de ciuperci.
Această variantă de pregătire, numită, în Bohemia, knedlíky uvarené v ubrousku şi, pe aici, prin Germania,  Serviettenknödel sau Serviettenklöße, în care compoziţia întreagă este învelită într-un şervet şi fiartă fie în abur, fie în apă, ca, apoi, să fie tăiată felii, tradiţional cu o aţă, cum tăiau ţăranii la noi mămăliga..., este considerată a fi mai rafinată decât găluştele formate cu mâna şi apare, la nunţi, botezuri şi comuniuni, de prin secolul 18, pe masa burghezului mai înstărit...( Wikipedia)
Oricum, de prin anii 30, spun cărţile, devine o garnitură obişnuită, accesibilă tuturor şi foarte iubită, inclusiv de bucătarii restaurantelor. De ce ?
Se poate pregăti destul de repede, iar sosurile diferitelor preparate de carne sau ciuperci îmbracă perfect suprafaţa relativ mare a feliilor de găluşcă.
Vă rog să mă credeţi pe cuvânt, este o minunată modalitate de a valorifica resturile de pâine, nu prea vechi şi, fireşte, cu totul comestibile. În fond, de ce le-am arunca?

pâine albă 250 g
(eu am avut covrigi de-o zi, două)
200 ml de lapte călduţ
2-3 ouă
o ceapă mică
o lingură de unt
o lingură de pătrunjel verde, tocat
sare
piper
nucşoară

Tăiem pâinea cubuleţe.
Batem ouăle şi le adăugăm la laptele călduţ.
Prăjim un pic ceapa, tăiată mărunt,  în lingura de unt, atâta cât să se înmoaie, dar să nu se închidă la culoare.
Turnăm laptele cu ou şi ceapă peste cubuleţele de pâine şi lăsăm amestecul să se odihnească, iar pâinea să aboarbă lichidul, vreo 15 minute. Condimentăm cu sare, piper, un praf de nucşoară, adăugăm pătrunjelul tocat şi amestecăm cu grijă, în aşa fel, încât o parte din cubuleţele de pâine să rămână intacte, deci nu dorim să obţinem o masă omogenă. Pregătim o folie de aluminiu, pe care o ungem cu puţin unt sau margarină. Putem folosi, chiar direct, un şervet ud (aveţi grijă să nu fi fost spălat cu detergent parfumat, că puteţi arunca la gunoi produsul finit). Eu prefer să învelesc mai întâi în folie, şi apoi în şervet, în felul acesta se poate împacheta mai bine. Turnăm întreaga compoziţie pe folie, facem un sul, rulăm strâns, închidem bine la capete, rulăm apoi în şervet şi punem sulul obţinut într-o formă de chec, pe jumătate umplută cu apă caldă. Lăsăm să fiarbă astfel în cuptorul încălzit aproximativ 30-35 de minute. Scoatem din apă, aşteptăm să se zvânte un pic, desfacem şervetul şi folia, şi tăiem găluşca  în felii de 1 cm.






Gata fiartă, se poate congela perfect. Pregătiţi, deci, o cantitate dublă, veţi avea o minunată garnitură, la nevoie. O variantă, dragă mie şi alor mei, este  să prăjim în ulei de măsline sau în unt feliile gata fierte şi să le servim în acest fel.