duminică, 26 ianuarie 2020

Prajitura cu fructe confiate








Aceasta prajitura are o poveste.  Ea incepe in lungi seri de iarna, in catune din Alpii tiroezi sau elvetieni, cand singurele fructe erau cele uscate din toamna, cand alte merinde proaspete nu prea mai erau, doar ceva faina si niste miere, si caind, in ajunul Craciunului , in plin post,  se incropea aceasta , sa ii zicem, prajitura, care se numea Klezenbrot, sau Birnenbrot. Kletzen fiind feliile de pere uscate. Klezenbrot este si azi o specialitate locala apreciata, in Tirol si in Elvetia.

Iar pentru ca lumea, in definitiv, e mica , reteta a ajuns la sasii din Transilvania, si a fost data mai departe din gura in gura, sub acest nume, Klezenbrot, care, intre timp, si-a pierdut intelesul.
 Verisoara mea, Arjana,si coautorea acestui blog a locuit in copilarie si in adolescenta impreuna cu o familie.intr-un aprtament in Timisoara, nu domn si o doamna, in varsta, iar domnul fusese pe front in al doilea razboi mondial. Da, erau oameni in varsta. Si aceasta era prajitura, hranitoare si consistenta,  pe care sotia lui i-o trimitea. Pot sa imi inchpui ca era o mana cereasca pe langa ratia pe care soldatii o primeau, si mai pot sa imi inchipui ca o inpartea cu camarazii lui. 
Prajitura era ceva care „se tinea „ mult timp, chiar saptamani si luni si ajungea mai stii pe unde, la Nistru sau poate mai departe.
Omul nostru s-a Intros de pe front ,unul din fericiti, multe nu mai stim, doar ca reteta s-a pastrat peste timp, probabil ca a castigat in Ingrediente, iar Arjana o pregateste mereu cand merge la ski. Sa aiba o bucatica dulce cand se intoarce de pe pista .
Nu stiu daca ii veti da aceeasi utilitate. E buna, are ciocolata, are multe fructe confiate se se potriveste in seri de iarna, cate  o feliuta, se intelege. Dar care e problema din moment ce se pastreaza asa bine ? 

Ingrediente pentru umplutură
- 125 grame caise confiate;
- 125 grame merișoare confiate;
- 125 grame ananas confiat;
- 125 grame prune uscate;
- 125 grame stafide;
- 125 grame curmale;
- 125 grame smochine ;
- 150 grame de nucialunemigdale mărunțite (înfuncție de preferințe);
-1-2 borcane de 300  de g de gem mai consistent (vișinegutuiportocale)
300 grame de ciocolată mărunțită.

Se pot folosi orice fructe doriți, nu este obligatoriu sa fie  toată lista. Se amestecă seara și se adaugă 50 ml de rom. A doua zi se adaugă 125 grame de făină și se amestecă  se omogenizeze.

Aluat
- 350 grame făină;
10 grame drojdie uscată;
- 100 unt
- 0 lingura de zahar
- doua galbenusuri;
- doua linguri de smantana groasa

Se face un aluat mai tare, dacă nu e destul de elastic se mai adaugă un pic de lapte . Se împarte în patru părți și se intinde subtile o foaie dreptunghiulară. Compozitia consistenta de fructe se intinde pe o latura, si se acopera cu restul de aluat.  Aceste patru suluri se ung  cu albuș și se coc la 160 de grade cam 30-35 minnte.

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

Daniel Barenboim sărbătorit ca un popstar


Ieri am fost la un concert. În anul Beethoven, sonatele la pian în interpretarea lui Daniel Barenboim.


Când a apărut Daniel Barenboim pe scena pe care era doar un pian, cu pași mici și un pic rigizi, pași de om nu tocmai tânăr, mi-am adus aminte de un alt concert cu mulți ani în urmă, când am avut plăcerea, nu, fericirea, să îl ascult, și când m-am supărat pe mine insămi că nu am cumpărat un CD pe care el ar fi putut să îl semneze. Mă necăjeac și azi. Aș fi onorată să posed semnătura lui Daniel Barenboim pentru  că el este, înainte de toate, un mare om.

Eu nu sunt crirtic muzical, nu sunt, nici măcar, o iubitoare de muzică cultivată și "în temă". Dar îmi place muzica, admir pe cei care, inspirați, o creează sau interpretează și imi fac cadou, de câte ori pot, un concert. Nu o fac prea des și de cele mai multe ori din motive financiare. Cultura, în lumea pe care o credeam bună, este elitistă, cel puțin in forma ei live. Dar de fiecare dată aleg un mare artist, sau o renumită orchestră, sau un mare dirijor. Nu știu dacă asta se numeşte snobism. Dar sigur se numeşte respect. Pentru că o muzică divină merită o interpretare de exceptie.

De data asta, sonatele lui Beethoven cu Daniel Barenboim. M-am bucurat și pregătit cu zile înainte pentru acest concert. Nu pentru că aș fi cunoscut aceste sonate. Poate le-am mai auzit, poate nu, v-am spus, nu sunt un cunoscător cultivat...Vreau doar în câteva cuvinte să vă povestesc cum a fost, și, poate să vă dăruiesc și vouă un pic din bucuria mea.

Barenboim nu mai cântă des la pian în fața publicului. Dirijează mult, a dirijat mereu mult, a fost și este apreciat de mari orchestre, renumite case, de Opera din Milano, de Opera din Berlin, de festivalul de la Salzburg, nu pot sa le înşir pe toate. Este, la vârsta lui (s-a născut in 1942 la Buenos Aires, intr-o familie de evrei) un om ocupat, entuziasmat, angajat.

Vă rog să vă imaginați o sală imensă, plină aproape ochi, liniște, aici pe colo o tuse innăbușită, pe scenă un pian și acest om mic, care s-a apropiat cu pași, și ei mici, s-a așezat și a umplut tot aerul cu muzică. Pentru două ore. O astfel de atmosferă nu poate fi reprodusă nici pe un CD, nici prin alte medii digitale, nici la televizor.

De acest lucru încerc să îi conving de ani de zile pe acei prieteni ai mei care dintr-un motiv sau altul nu frecventeaza evenimente real, live. Întotdeuna am avut mai mult din ce am trăit decât din ce am posedat, desi Mioara spune, dacă nu posezi ceea ce este necesar, nu poți nici să trăiești ceea ce, și cum, îti dorești. Daaaa. Dar lasați-vă, totuși, măcar de două, trei ori pe an fascinați de farmecul scenei, al evenimenul real, care se petrece aici și acum, și care nu este reproductibil. E o bucurie, e o înăltare pe care o aveți aici si acum. Aşa credea și Celibidache.

M-am bucurat de o seară minunată în care, timp de două ore, nu m-am gândit la nimic, la nici un fel de mizerii cotidiene. Am fost acolo, ciudat, doar eu, Beethoven și Daniel Barenboim. Iar Daniel Barenbiom, la 78 de ani, a fost sărbătorit la Munchen ca un popstar! Despre omul Barenboim, despre tot ce face el, despre carieră, despre cum este angajat politic, despre cum se luptă pentru o lume mai bună, fără ură, fară discriminare, puteți citi aici:


Vă mulțumesc că m-ați lăsat să vă impărtășesc bucuria mea. 


marți, 14 ianuarie 2020

Conopidă la cuptor după Ottolenghi





Daca v-ati plictisit de modul clasic de a pregati conopida, sub fomă de sufleu, la cuptor, cu pesmet, (toate aceste variante le gasiti, de altfel,  în blogul nostru ), vă oferim, iatā, rețeta lui Ottolenghi.
E, desigur, indreptătită intrebarea: who is Ottolenghi ?
A apārut, nu demult, o carte cu retetele lui, mizerabil tradusă și mizerabil redacționată dar, dacă nu o posedați, imi face plăcere să vă prezint o rețetă. Mai ales pentru că este mizerabil tradusă de un neprofesionist . 
Precum  stiti, probabil, nu e rar ca bucătari mediatizati și carismatici să își fi inceput cariera nu la cratiță, ci la universitate.
Este si cazul nostru. Ottolenghi, israelian care trăiește la Londra, a studiat la Universitatea din Tel Aviv filozofie și literatură, și-a dat masteratul în literatură comparată și doar apoi a mers la Londra și a absolvit cursuri de bucătărie la renumita școala "Le Cordon Bleu". Restul e poveste. Succese, cărți, restaurante, magazine.
În ce constă succesul ? Intr-un mod rafinat de a scoate la iveală, cu mirodenii și un amestec mediterano-oriental de a găti, gustul fructelor și al legumelor. 
Deci, inapoi la rețeta noastră .
Pentru patru porții, fie ca și garnitură fie ca aperitiv :


  • 1/2 de linguriță de șofran (o variantă mai ieftină ar fi un vârf de cuțit de praf de curcuma )
  • 75 ml de apă clocotită 
  • o conopidă mijlocie desfăcută in buchete nu prea mari  
  • o ceapă roșie mare, tăiată felii
  • 100 g de stafide ( dacă sunt prea uscate le lăsati in puțină apă peste noapte )  
  • 90 g de măsline verzi de bună calitate, fără sâmburi și tăiate în două pe lungime
  • 4 linguri de ulei de măsline 
  • 2 frunze de dafin
  • 2 linguri de frunze de pătrunjel tocate grob 
  • sare 
  • piper 

Încălziți cuptorul la 200 de grade. Puneți șofranul într-un vas cu 75 de ml de apă clocotită și lasați câteva minute până se extrage culoarea. Plasați într-un bol suficient de mare conopida, adăugați extractul de șofran și celelalte ingrediente cu excepția pătrunjelului tocat. De sărat și piperat veți face tot la sfârșit, când mâncarea e gata. 
Amestecați bine, turnați totul intr-un vas termorezistent pe care apoi îl acoperiți cu o folie de aluminiu sau cu o foaie de hârtie de copt. Precum stiți, aluminiul nu face bine. 
Dați la cuptor pentru 40-45 de minute, timp în care conopida se va coace dar va rămâne totusi fermă și va prelua aromele celorlalte ingrediente. La jumătatea timpului de copt indepărtați folia sau hârtia și mai amestecați totul bine. Când e gata, scoateti din cuptor, îndepăratați frunzele de dafin, lăsați preparatul să se răcească un pic, adaugați pătrunjelul tocat, sărați si piperați. 

Precum vedeți, nu e mare scofală . Este totusi un mod original de a aborda un subiect , de a reînvia o legumă puțin cam plictisitoare. Copiii vostri la vârsta pubertății sau cititorii mei tineri vor gusta cu interes. Vine, doar, de la Ottolenghi ! 



duminică, 12 ianuarie 2020

Chiftelute din carne de pui la cuptor




120 g de cașcaval Cheddar 
  • 120 g de ceapă curățată
  • 60 g de morcovi ras
  • 60 g de țelină rasă
  • 1 cățel de usturoi
  • O linguriță de ulei de măsline
  • 500 g de carne de pui măcinată
  • 60 g de pesmet
  • Un ou mare
  • Sare
  • Piper



Spălăm și dăm pe răzătoare zarzavaturile. Măcinăm pieptul de pui, plasăm ingredientele intr-un vas potrivit de mare. Adăugăm cașcavalull, oul si pesmetul apoi uleiul de măsline Sărăm și piperăm după gust.  Amestecam totul bine. Vom avea o masă omogenă dar nu foarte compactă .  Formăm biluțe nu prea mari, le plasăm pe o foaie de copt intr-o tavă de cuptor si coacem la 150 de grade timp de o jumătate de oră. 
 Chiftelele vor fi, datorită zarzavaturilor și al cascavalului , pufoase si deosebit de gustoase . 
Aștept din partea voastră comentarii , dacă v-au plăcut ! 

Tarte cu Grogonzola , fructe uscate și gem de pere sau magiun







Am prezentat pe facebook cateva rețete de aperitive pentru ocazii festive sau pentru o dupa masă cu prietenii. M-am gândit că va veți bucura nu doar de poze ci și de rețete .
Iată una din ele :  
Tarte cu Gorgonzola, fructe uscate și gem de pere 
Rețeta se poate prepara și la termomix , în acest caz, o aveți în rețetarul aparatului 

60 de grame de unt  
100 g de migdale măcinate 
70 g de nuci marunțite dar nu măcinate  
100 g de branză cremă 
20 g de făină dură de secară sau  hrișcă măcinată  ( in caz că nu găsiți, folosiți făină de grâu ) 
120 g de brânză tip Gorgonzola 
Un ou  
O lingurița de salvie uscată 
Sare
O lingură de suc de lămâie
Frunze proaspete de cimbru 
 20 g de fructe uscate 
Gem de pere sau prune mai vâscos 

Incălzim cuptorul la 160 de grade
Pregătim , ungând cu unt, 24 de forme mici de muffins, sau 12 forme de tarte  cu baza de 3,5 cm .
Tăiem mărunt fructele uscate.
Preparăm un aluat din migdale, faină, salvie, unt, sare, o llingură  de nuci tăiate mărunt,   O linguriță  de fructe uscate tăiate foarte mărunt , care pot fi caise, prune, curmale sau smochine .
Tapetăm fiecare formă cu acest aluat. 
Pregătim umplutura amestecând brânza cremă, brânza Gorgonzola, oul, un pic de piper, sucul de lămăâie, restul  nucile mârunțite și restul de fructe uscate  . Crema obținută o împărțim în tartele pregătite cu aluat și le coacem la 160 de grade timp de 15 minute. Garnisim cu  câte o linguriță  de gem de prume, pere sau caise peste care presărăm cimbru proaspăt tăiat mărunt, dacă avem.
Vă garamtez că este un aperitiv rafinat !  


vineri, 10 ianuarie 2020

Supā cremā de gulii



                                 
  


Supa de gulii nu este nimic spectaculos in bucátăria tradițională românească, și eu am pergătit-o de multe ori, deși copiii mei nu au fost prea îcântați, dar vă asigur că in varianta pe care o propun azi o să le placă. În primul rând pentru că, și eu,ca și voi, am renunțat să gătesc cu rântaș. Găsesc mereu alte modalități de a da supei oarecare grosime. 
De data asta am pus la fiert următoarele legume :
Pentru patru porții 

Un morcov
O ceapă mică
O rădăcină de pătrunjel 
O bucată de cam 50 g de țelină
Două gulii mari
O lingură de pătrunjel verde tocat
150 ml de smântână lichidă 
Sare 
Piper proaspăt măcinat  

Am spălat si mărunțit legumele , inclusiv ceapa, și am pus totul la fiert în 1,5 l de apă rece. Avantajul guliilor care se găsesc azi vara /iarna în magazine este că ele nu au o parte lemnoasă, cade de atâtea ori ne enervează la guliile de grădină . Este, desigur, ideal să cumpărați guliile vara, la piață. Să le curățați bine și să nu uitați să păstrați frunzele din care veti pregăti delicioasele sărmaluțele în foi de gulii. 
Dar să ne întoarcem la posibilitățile pe care le avem mereu. 
Când legumele s-au înmuiat, le mărumțim până la o cremă cu un mixer sau un blender vertical, crema o dergem cu sare, piper și adăugăm 150 ml de smântână de frișcă . 
Imcălzim totul și presărăm cu frumze de pătrumjel tocate proaspăt, mărunt . 
Vă asigur că în această formă familia voastră va iubi această supă ! 

miercuri, 19 septembrie 2018

Tort " teren de footbal " pentru un băiețel



    



Cu câteva săptămâni în urmă,nepoțelul meu Leonard s-a uitat la mine cu ochișorii lui ca măslinele negre, în care de data asta nu sticleau steluțe jucăușe, ci erau serioși, ca atunci când discuți ceva important, și mi-a spus : buni, de ziua mea imi doresc un tort teren de footbal, cu poartă și jucători . 
Bine, am spus eu, nevom gândi la ideea ta ! Da, Leo a împlinit  la începutul lunii cinci ani . Sigur că imi aduc bine aminte de ziua în care s-a nascut Leonard și a primit primul lui tort , tortul de bunvenit. Dar nu folosește la nimic să mă las dusă de nostalgie si de amintiri, am treabă de făcut, mi-am spus ! 

Am început să mă pregatesc din timp comandând figurile ( traiască Internetul) pentru că nu m-am încumetat să produc jucătorii din pastă de zahăr. Am căutat pasta verde pentru teren, și m-am gândit ce blat s-ar potrivi ! 
Copiilor nu le plac torturile cu cremă, așa că m-am oprit asupra unei rețete de chec cu lămâie , inclsiv glazură, pe care apoi l-am acoperit cu cuvertura de zahăr verde pe care am putut, tot cu pastă de zahăr să desenez liniile . 
Prajitura de bază e foarte bună , o puteți dacă doriți să o tăiați in două și să o ungeți cu lemon curd sau altă cremă de lămâie, eu nu am facut asta . 
Pentru un blat mare, căt tava normală de cuptor am avut nevoie de : 
350 g de unt sau margarină 
350 g de făină
350 g de zahăr
Un pachețel de zahăr vanilat 
Două lingurite de praf de copt 
6 ouă 
Două lămâi 
300 g de zahăr praf 

Radem coaja de lămâie, stoarcem sucul și îl punem deoparte . 
Încălzim cuptorul la 175 de grade. 
Frecam ouăle cu zahăr într-o masa spumoasă, adăugăm făina, zahărul vanilat și praful de copt trecute prin sită , amestecăm spre omogenizare si apoi adăugăm untul putin câte puțin. Aluatul va fi moale, ilvom putea usor trece in tava tapetata cu hârtie de copt si unsa. Coacem prajitura apoi la 175 de grade timp de 20 de minute . 
Intre timp realizăm glazura din zahăr praf si zeama de lămâie. Pentru efect putem adauga si una două picături de colorant alimnetar verde sau galben. 
Scoatem prăjitura din cuptor, o ințepam cu furculița in diferite locuri , astfel glazura va pătrunte si in interior si o va face zemoasă . Apoi intimdem repede glazura pe blatul încă fierbinte . 
Când totul s-a răcit am intins cu sucitorul pasta verde de zahăr, presarând frontul de lucru cu zahăr praf. Am plasat-o peste tort . Din două trei linguri de zahăr praf și un pic de apă am făcut o pastă mai fluida dar care se întărește apoi, si cu un spriț subțire , în lipsa lui puteți folosi o punga de plastic cu o găurică mică, am trasat liniile de pe teren. 
Din scobitori și un pic de hârtie galbenă am făcut steagurile din colțuri, apoi am plasat porțile și jucătorii  . 


luni, 3 septembrie 2018

Pesto alla genovese dupa Carmen

                                                                                              
                                                         
Buna ziua, dragi prieteni. Nu ne-am vazut de o bucata de vreme.
acum  ma intorc intre voi cu o reteta pe cat de simpla pe atat de efectiva si gustoasa: o reteta propusa de prietena mea si a voastra, Carmen.
Un Pesto gustos, facut in casa.
O plimbare in piata, niste busuioc proaspat, seminte de pin, ulei de masline buun , , un mixer performant si gata bunatatea pe care apoi putem sa o folosim la legume, dar mai ales la preparate din paste !

                    


O legatura de busuioc
3 catei de uturoi
50 g de seminte de pin usor prajite fara ulei
100 g de parmezan
100 ml de ulei de masline
ceva sare, nu mult

Toate acestea se pun in blender si se zdrobesc pana obtinem o Pasta omogena. Pasta se trece intr-un borcan curat, se acopera cu un strat de ulei si se pastreaza la intuneric si la rece cel putin o sapatamana.


                                                           



Avem astfel bucuria unui produs natural, fara conservanti, facut de noi.
Putem servi pesto la diferite paste, dar si ca o aroma suplimentara la o supa de legume. Si iata, ne aducem aminte de concediul care abia a trecut si de Bella Italia.

sâmbătă, 1 septembrie 2018

Gem de merișoare amestecat la rece

Iata ce ne istoriseste  Mioara : 


                                      
Merișoarele sunt fructe de pădure foarte răspândite și iubite in Suedia, iar "merișoare amestecate la rece" e traducerea mot à mot, din suedezà, a expresiei "rårörda lingon". Se spune că aceste fructe sunt cel mai suedez dintre alimentele suedeze, caci ele acompaniază aproape orice fel  de mâncare, începând cu carnea  și terminând cu clătitele.
Eu am cumpărat merișoare in Baia-Sprie. Pe dealurile și munții din jur există din abundență, iar cei din zonă au crescut cu sos de merișoare. Lângă carnea fiartă din supa de duminică , se serveau legumele din supă, cartofi fierți și sos de merișoare care aici se numesc "cloacăze" ( atenție: nu "coacăze", care sunt cu totul alte fructe).
Acest "gem" nefiert se face cum nu se poate mai simplu. Se amesteca merișoarele curățate și spălate cu zahăr, până se topește zahărul și...gata. Eu am și zdrobit parțial merișoarele, in așa fel încât să rămână și boabe întregi. Aceste fructe conțin acid benzoic, care este un conservant natural, și pectină, care dă aspectul gelatinos, fără sa folosim zahăr gelifiant pentru gemuri. Eu am folosit zahăr bio din trestie de zahăr.

Cantități:
La 2 dl de merișoare, 1 dl de zahăr dupa masura suedeza , volumetrica 
sau, în grame
La 250 g de merișoare, 100 g de zahăr

Se amestecă așa cum am explicat mai sus și se toarnă în borcane foarte curate, sterilizate. Stelirizarea borcanelor bine spălate se face infelul urmaror : se țin borcanele în cuptorul preincalzit la 125°C timp de 10 minute. Gemul se păstrează la răcoare și întuneric.

luni, 27 august 2018

Prăjitură suedeză cu mere




Simplu, eficient, bun, ca un raft de la Ikea, mi-a venit în minte când am citit rețeta trimisă de Carmen. Deși sursa e de peste două dealuri și văi, nu direct din Suedia, prăjitura m-a cucerit imediat.
Am mai avut, aici la Gușuliță, cum imi place mie să spun, rețete suedeze. Toate simple, toate bune! Așa i-a făcut cel de sus, eficienți! 
Dar mai bine să vă spun cum și ce:
350 g de zahăr ( transformarea în grame e o contribuție continental euroopeeană, suedezii măsoara cu litrul, cu unitați de volum). Totuși, plăcut în grame! Noi avem cântar . 
patru ouă 
125 ml lapte 
120 g de unt 
3 lingurițe rase de praf de copt
300 g de făină
6-7 mere
75 g de fulgi de migdale 
1/2 linguriță de scorțisoară
1-2 lingurițe de zahar tos
Incălzim cuptorul la 200 de grade.
Batem spumos ouăle cu zahărul.
Amestecăm făina cu praful de copt
Încălzim laptele iar în laptele cald topim untul.
Turmăm amestecul de unt și lapte peste compoziția de ouă.
Încorporăm făina cu praful de copt.
Vom obține un aluat relativ fluid pe care îl turnăm în tava de copt a cuptorului unsă si înfăinată în prealabil.
Curățăm șl tăiem felii merele. Putem folosi, de altfel, și alte fructe! 
Le plasăm la intervale regulate, în formă de țiglă. Presărăm un pic de zahăr tos cu scorțișoară sau fulgi de migdale 
Coacem la foc potrivit spre iute, timp de 25-30 de minute.
Coacem până crește și se rumenește frumos.


sâmbătă, 18 august 2018

Zabaione, minunata cremă !

                                                  

Zabaione sau zabaglione pe italieneste  este una din acele delicii care ne vin de la italieni, alaturi de Panna cota sau Tiramisu !
Exista multe variante, in general cu o baututra alcoolica, fie ea șampanie sau vin spumos, vin alb sau limoncello. 
Azi am incercat o varianta cu un vin licoros, și anume cu vin de Madeira . 
Am avut o sticla acasă, cumparată, da , pe insula verde din mijlocul oceanului, pe care se produce acest vin de desert, cu grijă , de sute de ani. Englezii au avut monopol, și chiat una din cele mai mari firme este a unei vechi familii englezesti. Am avut plăcerea , eu și prietena mea Vicky, să participam la o prezentare a procesului tehnologic, să degustam diferite soiuri si să cumpărăm ce vrem. 
De atunci,  la mine in vitrină se alfa o sticla din care gust cu incantare în clipe de răsfăț. 
Acest vin l-am folosit pentru pregătirea, relativ spontană de Zabaione . 
Cadru : duminica pe la pranz, bucătărie 
Intrebare: ce desert ? 
Situație dată : lapte, nu , frișca , nu, inghețata in frigider, nu ! 
Idee : un desert fără lapte, fără frișcă, fără copt, fără grăsimi ! 
Răspuns : Zabajone !!
Pentru patru, cinci porți avem nevoie de : 
125 g zahăr 
125 g de gălbenușe , echivalentul a 6 gălbenușe medii ca mărime 
100 ml de vin licoros, Marsala sau Porto sau Madeira 

Amestecăm cu telul ouăle cu zahărul până amestecul se omogenizează bine, turnăm puțin câte puțin lichidul, vinul de Madeira,  pe care l-am măsurat în prealabil. 
Punem pe foc o oală cu apă, incălzim  apa la 85-90 de grade, scurt sub punctul de fierbere. 
Punem bolul cu amestecul dulce alcoolizat desupra si cu acelasi tel batem încet, cu grijă, fară să aerăm  prea tare crema noastra . Cam 15 minute. Observăm că creste in volum si se ingroașă . 
Nu folosiți, vă rog, robotul. La viteză prea mare crema are prea mult aer și cade atunci când o turnăm în pahare, se separă intr-un strat de spumă și pe fund un lichid. Acest lucru nu are voie sa se intâmple, și nici nu se intâmplă daca o batem încet cu telul. 
Când avem consistența dorită, o turnăm în pahare. 
E bună și caldă si rece ! 
Succes!