Prajitura de gutui

 A venit toamna, iata ! Si odata cu ea o minunatie de produse , fructe si lrgume care abia asteapta sa fie gustate si prelucrate. Stiu, din ce in ce mai putini prieteni de-ai mei "pun pentru iarna". Dar precum zicea Arjana, verisoara mea draga, daca le am in gradina,,, daca se rup crengile sub greutatea fructelor ,,, sa le arunc ?

Astfel, m-am trezit si eu ca suna la poarta vecina mea Charlotte cu o punga plina de gutui. Nu doresti niste gutui, zice ea, uite, eu am facut peltea... m-am gandit ca poate vrei si tu, anul asta am avut asa o recolta bogata ....

Copiii mei adora gemul de gutui, dar trebuie sa recunosc ca prea mare chef nu am avut de curatat si ras fructele acestea aromate dar nu foarte usor de pregatit. 

Nu am vrut sa o refuz pe Charlotte, si ca sa ma incalzesc, am inceput cu o prajitura de gutui ... restul, e poveste ! 

Nu imi pare rau !  Reteta gasita si adaptata de mine, combina foarte fericit gutuile cu migdalele si nu pot decat sa va rog sa incercati , mie mi-a placut foarte mult .

Avem la baza un aluat fraged. pe care l-am preparat in felul urmator :

350 g de faina

100 g de faina de migdale , respectiv migdale macinate 

doua oua

250 g de unt 

160 g de zahar

un pachetel de zahar vanilinat

2 lingurite de praf de copt 

Am amestecat componentele solide ( faina, praful de copt , zaharul, zaharul vanilinat si migdalele, am adugat untul rece si ouale si am prelucrat aluatul cu robotul manual, dar merge si framantatul manual.

Aluatul este un pic sfaramicios si gras, si ,pentru a-l putea intinde bine,  l-am lasat 30 de minute la frigider.

In acest timp am incalzit cuptorul la 180 de grade / aer cald / si am  pregatit  urmatoarea umplutura :

1,5 kg de gutui

2 linguri de suc de lamaie

100 ml de suc de mere

90 g de zahar

1 lingurita de praf de scortisoara 

Pentru ungerea foii de aluat1-2 linguri de gem de caise sau daca aveti , peltea de gutui.

Am sters cu o perie , sau o laveta umeda, gutuile de puf, le-am spalat si le-am ras cu razatoarea mare, fara sa le cojesc. Le-am amestecat cu restul ingredientelor enumerate mai sus pentru umplutura, si le-am calit la foc mic timp de 10-15 minute pana s-am inmuiat fara sa se sfarame.

Am  impartit aluatul in doua,l-am intins  pe o foaie de copt, de fapt intre doua foi de copt , la dimensiunea dorita, am indepatrat foaia superioara de copt , si l-am plasat in tava de copt de 25/ 35 de cm, l-am uns cu gemul de caise in strat foarte subtire, am intins fructele calite si neaparat racite si am acoperit cu cea de a doua foaie de aluat pe care am intins-o in acelasi fel . Am intepat suprafata din loc in loc cu o furculita.

Penru glazura :

2-3 linguri de suc de mere

un galbenus 

100 g de fulgi de migdale 

Am batut galbenusul cu sucul de mere si cu acest amestec am uns suprafata prajiturii iar apoi am presarat fulgii de migdale. 

Nu va ascund ca mi-au mai ramas fructe drept care am pregatit cateva borcnele de gem, dar despre asta alta data ! 

Sushi -Lasagne o interpretare

 

Am rămas total încântã de această rețetă realizată și oferită spre testare de prietena mea Michaela . Ea a gãsit rețeta pe Instagram, sub numele de Sushi -Lasagne , și autorul este Achim Oecal . O postez și eu , pentru cã mã gândesc la cei care nu se descurcă așa bine în germană . Oricum , este interpretarea originală a Michaelei, iar eu am primit permisiunea de a o va împărtăși.Un soi de sushi care , fără mare efort poate fi realizat în casă . Ceva bun , bun, spectaculos și, sper eu , vã voi convinge să încercați. 

Pentru patru persoane , avem  nevoie de : 

250 g de orez pentru sushi 

200 g de somon 

Un mango 

Un avocado 

O cutie de brânză Philadelphia sau altă brânză cremă de vacã 

Foi de alge pentru sushi  

Semințe de susan 

O tavă de sticla dreptunghiulară 

Ulei pentru uns tava 

Sos de soja

Muștar Whasabi 

2 lingurite de zahăr

O linguriță de sare 

3 linguri de oțet de orez 

În primă fază ne asigurăm ca avem tot de ce este nevoie.  Pentru iubitorii bucătăriei japoneze  , sau pentru cei care s-au mai aventurat a face sushi nu ar trebui să constituie un impediment .

Încălzim fără să fierbem oțetul de orez cu zahăr și sare în așa fel încât să se dizolve zahărul .  

Fierbem orezul și îl lăsăm să se răcească bine . Îl amestecăm cu oțetul aromatizat . 

Curățăm mango și avocado, tăiem bucățele . Avocado mărunțit îl amestecăm cu brânză cremă și îl asezonãm după gust ( sare, piper ) . 

Așezăm în tavă unsă cu un pic de ulei un strat de alge , apoi un strat de orez , mango tăiat bucățele , un strat de brânză cu avocado , din nou un strat de alge , orez , și apoi somonul . Presărăm cu semințe de susan prăjite în prealabil și dăm totul la rece pentru una, două ore . 

Servim cu Whasabi și sos de soja . 

 Tarta cu cartofi dulci 

Cartofi dulci doua -trei bucati

Branza telemea sau Feta 150 g

Trei oua

200 ml de lapte

Baby spanac sau spanac congelat

100 g de cascaval ras

50 g de somon sau sunca afumata taiata felii subtiri

1-2 linguri de ulei de masline

Sare

Piper

Curatam  spalam si taiem rondele cartofii dulci si ii plasam intr-o tava de cuptor sau un vas de sticla termorezistent cu dimensiuni de 30/40 de cm, sau cum este tava voastra de cuptor. 

Saram si piperam , stropim apoi cartofii dulci cu uleiul de masline si introducem tava in cuptorul preincalzit la 170 de grade pentru 15-20 de minute.

 Cat timp se coc cartofii batem ouale cu lapte, si pregatim restul componentelor. ( faramitam Feta, fragmrntam spanacul congelat sau spalam si taiem coditele spanacului proaspat )

Scoatem tava, presaram peste cartofii deja aproape copti Feta, spanac si somon sau sunca. Turnam amestecul de oua cu lapte si presaram apoi cascaval. Lasam la cuptor inca 20 de minute sau pana se formeaza o crusta aurie.

Tarta poate fi consumata si calda si rece . E o buna alternativa la o tarta cu aluat .

Prajitura cu prune

 Acum ca e vremea prunelor, va propun aceasta prajitura simpla cu un aluat turnat , care insa il puteti folosi si cu alte fructe,mere sau caise sau piersici.

Pentru o tava normala (35/45 cm ) de cuptor avem nevoie de :

1 kg de prune

5 oua

250 g de zahar

250 g de unt

350 g de faina

un pachetel de praf de copt

sare

Topim untul. Batem ouale intregi cu zahar, adaugam untul topit si apoi faina cernuta si praful de copt. Turnam  aluatul intr-o tava de cuptor , daca e mai mica, va iesi prajitura mai inalta. Aranjam prunele la care am scos samburii si le-am desfacut in doua. Aranjam in asa fel incat sa fie plasate uniform pe toata suprafata. Coacem prajitura cam 40 de minute la 180 de grade , incalzire sus-jos sau la 175 de grade cu recirculare de aer cald.

Va creste frumos si e buna presarata cu zahar praf, un pic de scortisoara si eventual o lingurita de frisca batuta daca aveti . 

Reteta de chifle sau chiar paine a la Zoia

 In primul rand vreau sa va spun ca voi continua sa postez retete scrise si nu voi realiza deocamdata videouri pentru ca nu ma pricep. De altfel am primit din partea multor prietene si a multori prieteni ai lui Gusulita informatia ca le este mai comod sa citeasca o reteta decat sa urmareasca un filmulet.

Acum cateva cuvinte , nu multe, despre prietenie , pentru ca Zoia e o veche prietena si fosta colega de liceu.

Sigur ca ne-am pierdut din vedere in anii in care ne-a solicitat viata cu cele bune si cele rele . Ne-am regasit pe Facebook -iata si un lucru bun.

De atunci. Zoia. o persoana ramasa tanara in gand si in suflet, ne-a adunat pe unele dintre noi, foste colege, a lansat o grupa pe Whatsup unde palavragim vrute si nevrute. Europa si toata lumea asta e si mare si mica...dar posibilitatea de a ne intalni virtual ne binedispune, pana acoöo incat am reusit sa ne intalnim in iarna chiar face to face in Timisoara. Si, va marturisesc; a fost super fain ! 

Vorba lunga , saracia omului , stiti voi cum e cu proverbele ! Azi dimineata Zoia ne-a bucurat cu niste poze cu painici, chifle, spuneti-le cum vreti ! Am dat o stirgare : Zoia, retetaaa !

Zoia, draguta de ea, s-a executat si mi-a trimis reteta pe care acum o impart cu voi :

Faina 600 g

Lapte caldut 150 ml

Drojdie proaspata 1/2 pachet

Zahar o lingurita 

Iaurt 1/2 pahar mare

Sare dupa gust 

Unt 100 g

Seminte dupa gust ( dovleac, mac,susan etc)

Prima data maruntim drojdia, o amestecam cu lapte, zahar si o lingurita din faina , lasam sa creasca amestecul acesta sau altfel spus, sa se trezeasca drojdia, il turnam peste faina cernuta, adaugam iaurtul si sarea si framantam pana se desprinde aluatul de pa mana.

Adaugam o lingura mare de unt , framantam iar bine si lasam aluatul la dospit pana isi dubleaza volumul, ceea ce se intampla cam dupa o ora. 

Aluatul crescut frumos il intindem cam de 1 cm, il ungem cu unt, il rulam strans , il taiem in pariti egale din care vom forma chiflele noastre. Le ungem cu galbenus batut, presaram semintele si le mai crestem acoperite cu un stergar 30 de minute.

Incalzim cuptorul la 220 de grade celsius, introducem o cratita de preferinta de fonta cu apa pentru a crea abur, apoi tava cu chifle . coacem 15-20 de munute la 220 de grade si inca 10 munute la 160 de grade , adica reducem temperatura. 

in prima faza cresc frumos si in cea de a doua se coc sa fie pufoase si bine coapte in interior. 

Va doresc succes si ma bucur de feedback !

Fursecuri cu scortisoara

 In perioada aceasta de pregatire dinainte de Craciun in tara mea de adoptie, precum v-am mai spus si in alte dati, toatalumea coace Plätzchen, fursecurile de Craciun, prajiturele ce pot fi conservate mai multe saptamani in cutii metalice bine inchise. Se gasesc si in magazine alimentare, si in brutarii, pentru lumea mai ocupata cu cele zilnice. dar eu, acum in pensie, m-am hotarat sa aleg cateva retete, sa le fac acasa, si sa le daruiesc cu drag celor dragi, familiei si prietenilor. 

pe langa retetele deja publicate, a multor asa zise Plätzchen clasice , am gasit ieri, pe pagina produselor Dr.Oetcker , o reteta simpla de biscuiti sau fursecuri cu scortisoara, Si pentru ca aroma de scortisoara e nelipsita in bucatarii acuma , iarna , iata :

Pentru aproximativ 120 de bucati avem nevoie de:

300 g de faina cernuta

un varf de cutit de praf de copt

un pliculet de zahar vanilat

o lingurita de praf de scortisoara

un pic de sare

doua galbenuse

200 g de unt sau margarina

Pentru ungerea suprafetei fursecurilor inainte de copt :

o lingura de lapte 

o lingura de scortisoara cu zahar 

Amestecam ingredientele in ordinea in care le-am enumerat, framantam bine un aluat nu prea vartos pe care il impartim in trei parti si formam 3 rulouri de aproximativ 20 cu si diametrul de 1 cm. pe acestea le punem la rece , acoperite pentru o ora, timp in carese vor intari. pregatim cuptorul la 165 de grade aer cald si captusim tava sau tavile cu hartie de copt . Taiem rulourile  care s-au intarit in frigider in feliute de 1/2 de centimetru grosime , le ungem cu lapte si le presaram cu amestecul de scortis; le oara cu zahar. Le coacem cam 13-15 minute lasam sa se raceasca pe hartia de copt

Tiramisu cu lamaie si limoncello dupa Gennaro

 Am un sentiment ciudat cand intervin intr-o reteta clasica. Tmisu este o reteta clasica. S-a raspandit ca fulgerul, se vinde in toate cafenelele, chiar si in magazilele cele mai bine asortate sub forma de produs semipreparat, 

Dar un tiramisu adevarat este o poveste,,, si pentru ca ideea de a combina piscoturi cu o creama delicioasa dar fara unt, de a face o prajitura fara coacere , a devenit atat de populara, au aparut variantele . Veti gasi in acest blog  si reteta clasica si o reteta de vara, reteta Mioarei, de exemplu, de tiramisu cu capsune. 

Ei, din intamplare am dat si eu de o varianta, ideea m-a cucerit imediat,  asa ca mi-am lasat scrupulele cand am citit combinatia de lamaie si limoncello. am incercat-o , m-a cucerit, sper ca si pe voi : 

Reteta apartine unui cunoscut bucatar sicilian, Gennaro . 

Am incercat-o, mi-a iesit foarte bine, a avut succes, iat-o !

Pentru siropul de lamaie avem nevoie de :

o lamaie bio , coaja si sucul

50 g de zahar 

pentru tiramisu :

patru oua la care separam galbenusul de albus

160 g de zahar

500 g de mascarpone ( e lume care combina marsarpone cu branza dulce cremoasa pentru a reduce grasimea , faceti economie de calorii la alta reteta, nu la asta ! ) 

4 -5 linguri de limoncello 

2-3 lingurite de coaja de lamaie

400 g de piscoturi 

Pentru siropul de lamaie fierbeti zeama si coaja de lamaie ( fara partea alba)  in 100 ml de apa pana se dizolva zaharul. scoateti coaha pe din care taiati felii foarte subtiri pentru decor. continuati sa fierbeti siropul pana mai scade putin. 

Pentru crema de tiramisu amestecati galbenusele cu zaharul pana crema se albeste si isi dubleaza volumul, adaugati limoncello si coaja rasa de lamaie, apoi mascarpone si in final albusele batute spuma, 

Intr-un vas potrivit ungeti un strat subtire de crema, continuati cu un strat de piscoturi pe care le-ati inmuiat scurt in siropul de lamaie racit, din nou crema, iar piscoturi, si in final imbracati totul in crema si presarati feliiele subtiri de coaja de lamaie fierte in sirop. pastrati 2-3 ore la rece inainte de a servi ,

Va asigur, este o reteta fenomenala, viva Gennaro ! 

Prajitura turnata cu mere si o crusta crocanta

Eu am in curte doi meri care, cu incapatinare, dau in fiecare an fructe desi eu nu am deloc grija de ei. Nu ma laud cu asta, dar nu am fost niciodata foarte interesata si buna la treburile gradinaresti. Singurul lucru la care sunt buna este sa ma bucur de roadele gradinii , oricare ar fi ele . Imi aduc aminte ce placere imi facea sa culeg si sa mananc pe loc rosiile proaspete si coapte, cu cata placere culegeam mazarea verde sau dovleceii sau pepenii din gradina bunicului meu. Dar atat, din pacate !

Sa ne intoarcem la merii nostri... Din lipsa de ingrijire, probabil, fructele sunt in stare cruda incomestibile. Tari, acre ...si anul asta au fost si foarte multe atacate, au cazut si au mucegait. Mi-am petrecut mult timp strangandu-le, aruncand majoritatea , si alegand acelea care, cel putin la prima vedere, promiteau a fi de folos.

Saracii meri ... mi-am propus ca in primavara viitoare sa ma ocup de ei, sunt si ei batrani si au nevoie de ingrijire. 

Am constatat insa, ca merele acestea, in forma procesata ,sunt foarte bune. Compot, prajitura, suc, tot ce vrei . La recomandarea verisoarei mele Arjana am facut cativa litri de suc, dupa care m-am plictisit, am facut o prajitura clasica cu mere pe care o gasiti pe blog si apoi am purces a cauta o reteta simpla dar nu plictisitoare si am dat de aceasta : o recomand cu toata caldura. 

Este un fel de prajitura turnata dar care la sfarsit capata o crusta crocanta foarte buna , hai sa zicem , devine interesanta... ceva mai mult decat " prajitura bunicii "

Mai vreau sa apun ca reteta se gaseste pe youtube, a luat 27.427 de likes, si e accesibila  pentru vorbitorii de germana . Eu o " distribui" doar , singurul lucru original fiind vorbaria de mai sus.

Pentru o tava de 25/ 30 ceva mai adanca avem nevoie de :

4 oua

180 g de zahar

100 g de unt topit care se poate inlocui cu ulei 

200 ml de lapte 

370 g de faina cernuta

10 g de praf de copt 

2-3 mere

Pentru crusta crocanta :

60 g de zahar

60 g de faina 

45 g de unt rece 

Batem ouale,  curatam si taiem in cubulete merele, pastrand coaja. Amestecam  ingredientele lichide in ordinea in care sunt enumerate, adaugam faina, praful de copt si in final merele , turnam compozitia intr-o tava mai adanca , tapetata cu unt si faina sau cu o foaie de copt, 

din 60 g de zahar, faina si untul rece pregatim un amestec vartos pe care il faramitam peste aluatul relativ moale si punem totul la cuptor , la 180 de grade pentru 40-45 de minute. Crusta trebuie sa fie aurie , iar gradul de coacere il increcam cu scobitoarea. 

Gata ! 

Mancare de dovleac

Nu stiu daca am mai spus-o, dar una din legumele pe care nu le gasesc in Germania este dovleacul. Dovleacul alb, cel de mancare, cel mai comun, nu cel de prajitura. Dovleacul din care la noi acasa se pregatea o mancare de dovleac, cu lapte sau smantana, cu usera marar mult si care era servita de cele mai multe ori cu crochete de cartofi sau cu oua ochiuri .

Ei bine atata m-am tot vaitat pana cand niste prieteni buni si vechi mi-au facut bucuria cu totul neasteptata de a-mi aduce din Ungaria un astfel de dovleac. l-au carat saracii pe tren, trecand prin aventuri pe care nu le prevazusera caci pe motiv de inundatii puternice in Austria au schimbat trenul de doua ori si asta carand cu eroism dovleacul meu ...

Asa ca, dupa ce lucrurile s-au linistit, mi-au plecat oaspetii, am ramas singura am purces a face aceasta reteta a copilariei mele. 

Pentru patru portii : 

un dovelac maricel

o ceapa 

un ardei

2-3 rosii mici 

o legatura de marar 

o lingura de faina

2 linguri de ulei 

100 ml de lapte 

100 ml de zeama de legume sau apa

sare 

o lingura buna de smantana 

Mod de preparare: 

Am spalat si curatat dovleacul de coaja. l-am taiat pe lungime si am scos miezul cu samburii . Am avut grija sa pastrez cativa samburi in speranta ca ii voi putea planta si ca anul viitor voi avea proprii mei dovleci albi, ni zuchinni si nu altceva ... dar voi avea grija sa va tin la curent.

Pulpa am ras-o pe razatoarea cea mare , am sarat masa aceasta si am curatat si maruntit ceapa.

Am calit ceapa in uleiul incins, am presarat faina si am rumenti totul putin dupa care am adaugat dovleacul ras pe care l-am stors bine de zeama.

Am amestecat totul ls foc mic, am adaugat cam un pahar, un pahar jumatate de apa , si tot atata lapte. 

Am mai adaugat o felie de ardei verde si rosiile taiate in doua,  si am lasat totul sa fiarba, amestecand din cand in cand sa nu se prinda. E un mic pericol in sensul asta din cauza laptelui . Cand fiertura s-a ingrisat si legumele s-au inmuiat am presarat mararul tocat fin si am dres cu sare. 

o lingura de smantana groasa face mancarea si mai buna, dar nu este absolut necesar. 

Precum nu cred ca mai este nevoie de alte arome , 

Ossobuco

 

Ana este cea care ma rasfata cu aceasta specialitate milaneza  care ,se pare, a fost deja mentionata de Pellegrino Artusi  in prima carte de bucate scrisa si aparuta in Italia, Putem sa consideram deci ca deja in Evul Mediu ducii de Milano si cine mai putea se delectau cu ossobuco. Denumirea inseamna de fapt " os gaurit" pentru ca, pentru preparare se foloseste pulpa de jos de vitel sau manzat, cu os cu tot, taiata in felii de 3-4 cm grosime.

Pentru 6 portii avem nevoie de

o ceapa

o lingura de faina ,50 g

ulei de masline ,50 g

o lingura de unt

6 felii de pulpa de vitel cu os de 300 g 

500 ml de zeama de carne 

vin alb 50 ml

sare

piper

pentru Gremolata :

patrunjel

2-3 catei de usturoi

coaja de la o lamaie netratata

Preparare:

curatam si taiem felii ceapa pe care o calim in uleiul de masline pana se inmoaie si are o culoare usor galbuie ,  adaugam jumatate de vin si lasam pe foc 5 minute.o punem deoparte, 

Feliile de carne le spalam, stergem cu un servet, le intoarcem in faina pe ambele parti. In aceeasi cratita in care am dinstuit ceapa introducem un pic de unt si prajim feliile de carne pe ambele parti, adaugam ceapa, restul de vin si lasam sa fiarba incet pana se evapora vinul. Adaugam zeama de carne si fierbem totul la foc incet 35 de munute , Saram si piperam si miscam cratita un pic in asa fel incat carnea sa fie bine acoperita de sos si mai lasam pe foc 25 de minute. 

pregatim gremolata din patrunjel tocat, usturoi curatat si tocat si coaja de lamaie si o adaugam peste feliile de carne dupa ce am stins focul.

Acest preparat se potriveste foarte bine cu risotto , ca la Milano n sau cu mamaliga 

Va doresc succes si pofta buna !

Dulceata de ardei iute

 

In cazul in care ati mai dori sa faceti un gratar in aceasta vara care se apropie de sfarsit si ati vrea sa va surprindeti prietenii cu ceva inedit , in caz ul in care v-ati saturat de variante de mujdei , de mustar sau hrean, ati incercat toate sosurile din comert, am pentru voi rezolvarea . Iata: dulceata de ardei iute. Da. o reteta inedita, moderna, un sos picant dar si un pic dulce, proaspat si foarte aromat . 

Reteta este creatia Arjanei si fotografiile ii apartin.

Ingredientele va sunt la indemana, ne aflam chiar in perioada anului in care se coc ardeii , si atat modul cat si timpul de preparare nu va vor face greutati .

Ingrediente :

• 1 kg de ardei iuti
• 2 kg de ardei capia
• 1 kg de zahar
• zeama de la o lamaie 
• sare 

Curatam , scoatem cotorul, indepartam nervurile si maruntim atat ardeii iuti cat si ardeii capia. Folositi manusi de unica folosinta si aveti grija sa nu va stergeti la ochi. In caz ca totusi ati atins mucoasele sau ochii, spalati-va bine cu mult apa rece. Maruntiti ardeii cu un blender vertical, un robot de bucatarie sau treceti-i printr-o masina de tocat carne.

Punet cantitatea de pasta de ardei obtinuta  intr-un vas incapator,  adugati sarea, zeama de lamaie si zaharul si lasati totul la rece pana se topeste zaharul. Mestecati din cand in cand. Plasati vasul pe foc si fierbeti la foc mic pana se leaga siropul si totul are o consistenta de gem . Lasati cateva minute sa se raceasca apoi impartiti compozitia in mici borcane sterilizate. 

Este de dorit sa consumati un borcanel imediat dupa deschidere .