marți, 23 august 2016

Gulii umplute


                                   

Ce placere imi făcea să văd crescând în grădină plăntuțele de gulii ! Deși rar aveam atâtea încât să le umplem și să ne săturăm. De cele mai multe ori ajungeau de o supă , două. Dar și dacă le cumpăram în piațâ, tot mici și rotofeie erau si proaspete de mușcai ca din măr! Greu de gâsit acum... Deși... Eu am avut norocul ăsta. Am luat vreo 12-14 bucăți, cu frunze cu tot. Si m-am pus pe treabă ...

sâmbătă, 20 august 2016

Castraveți murați de vară ( castraveți covăsâți -kovászos uborka )


                               


Oh, da ! Vara, în fiecare bucătărie trona câte un borcan de castraveți puși la acrit , care în patru cinci  zile erau gata și înlocuiau cu success castraveții de toamnă care se terminaseră demult ! 
"Un hit în familia noastră" , spune Mioara,"  îi ador", spune Zoja, " îmi amintesc de mama" , spune colegul meu de școală, Carl. 
Într-adevăr ! Cum să ii dăm uitării ? 
Așa buni, crocanți cum sunt ! 
Și bunicului meu îi plăceau peste poate ! Iar mie, pănă și mirosul ! Mirosul de acreală combinat cu cel de mărar ! La noi se acreau castraveții mai măricei, cei pe care îi lăsasem în grădină neobservați, sub frunze. Venea bunicul meu cu ei în mână, cu un zâmbet pliin de încântare ! Uite ce buni sunt de acrit, Eli, zicea...
O fermentare lactică, nu acetică, precum, desigur, stiți. 
Iată rețeta: 
3 kg de castraveți 
Un borcan spălat, uscat 
Flori de mărar
Frunze de țelină proaspăte 
Cam 3 l de saramură: 
La 1 litru de apă rece două  linguri rase de sare fără iod
Usturoi (vreo 10 căței)
Boabe de piper
O felie de pâine, de preferință neagră
Tăiem capetele castraveților de grădină, mai măricei, și pot fi și ușor îngălbeniți, și îi crestăm un pic. Îi plasăm în borcan cu celelalte ingrediente, turnăm saramura.
Se lasă  borcanul la soare in prima zi, după care se trebuie să stea undeva la umbra, dar în loc cald Cam după 4-5 zile sunt murați.

                 M mm.        Mmm m 

Rețeta e aceeași, în linii mari, ca pentru castraveții murați puși pe iarnă, cu deosebirea că nu se pune hrean, nu se fierbe apa cu sare si se pune felia de pâine să grăbească fermentarea.

duminică, 7 august 2016

Salata de cartofi a Liei


                                   
Lia e noua noastră prietenă, prima ei rețetă pe blogul lui Gușuliță !
O salată de cartofi, un pic diferită de cea pe care propuneam cu oarecare timp în urmă. 
Pentru 5 persoane : 
Un kilogram de cartofi 
O ceapă mijlocie sau 3 cepe noi 
Maioneză din două ouă 
O linguriță de muștar 
200 g de iaurt 
Sare 
Piper 
O priză de curry 

Se pregătește o maioneză de consistență medie, nu prea vâscoasă, cu muștar. Se adaugă  iaurtul si se omogenizează compoziția bine.Se taie ceapa felii și se pune deoparte.  Se fierb cartofii in coajă, se curăță si se lasă să se răcească parțial, se taie felii și se sărează.( Se piperează după gust) 
Într-un castron se pune un rând de cartofi sărati si piperați, un rând de ceapă și unul de maioneză. Se repetă operațiunea până la terminarea ingredinetelor. 
Cu o lingură mai mare se iau cartofii din rândul de jos și se amestecă prin mișcări circulare cu grijă, ca să nu se sfărâme cartofii. 
Salata se lasă sa se întrepătrundă cel puțin o oră înaînte de consumare.
Se pot adăuga după preferință măsline negre, cu sau fără sâmburi după gust! 
Lia vă urează poftă bună ! 







joi, 4 august 2016

Ragù andaluz


                                           

Ragù, este , după Wikipaedia,  un sos pe bază de carne ce se servește cu paste. O rețetă italiană inspirată din bucătăria franțuzească pe care a adus-o Napoleon cu el când a cucerit Italia. 
Aveți informatiile aici : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rag%C3%B9
Interesant de reținut este faptul că prima rețetă notată documentar în Italia,  este cea a lui Alberto Alvisi, bucătarul cardinalului de Imola care a creat un ragù pentru mcheroni , denumirea de paste apărând mult mai târziu.
 Istorici în ale gastronomiei remarcă, de altfel, contrar așteptărilor noastre, că pastele au căpătat popularitate în toate clasele sociale doar după cel de al doilea război mondial și că , inainte, 80 % din populația rurală se hrănea mai ales cu legume, pastele fiind un lux ce nu și-l permiteau decât în zile de sărbătoare. 
Dar de ce andaluz, veți intreba ? 
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață. 
Dar nu numai atât ! Carnea de vită este de tăuraș  local, uleiul de măsline  spaniol, precum și vinul. Rozmarinul și lămâia cresteau în curte. Iată deci, un titlu pe deplin îndreptățit. 
Restul, inspirație pe moment , cum vă ziceam, și nevoia de a te adapta la cerințele comesenilor. 

Am inspectat frigiderul și am găsit câteva legume ce trebuiau valorificate, căci ne aflam spre sfârșitul sejourului nostru. 
 Să va spun câte ceva despre unde ne aflam exact. În Andaluzia, pe Costa del Sol.
Am locuit într-un apartament generos cu trei dormitoare, și o terasă umbroasă cu vedere la mare, într-o rezidență de vacanță cu o  o grădină plăcută și îngrijită , un bazin de innot minunat, la capătul ce vest al Esteponei, un orășel, de altfel,  sufocat de așa numitele " urbanizationes " , nu departe de ceea ce numim marginea  lumii vechi, deschiderea  spre Atlantic a Mediteranei . În anumite zile cu bună vizibilitate priveam cu încântare strâmtoarea Gibraltarului aflată la doar 65 de km.
Am savurat soarele și liniștea, am inotat mai ales în bazin, ne-am plimbat ( cel puțin eu si Arjana ) pe plajele naturale, doar parțial amenajate, seara am gătit câte ceva și am stropit mâncarea cu nu puțin vin local...
Am făcut deci, ceea ce fac oamenii la cea de a doua tinerețe după un an de muncă : savurează plăcerile comode ale vieții. 
Dar să revin ! Am inspectat  frigiderul șî am aruncat într-o oală încăpătoare următoarele ingrediente în ordinea pe care o aveți în însșiruirea de mai jos, cantități suficiente ppentru 5 persoane: 

0 lingură de ulei de măsline extra vergin
3-4 căței de ustroi
O 1/2 de ceapă albă
O 1/2 de vânătă
O 1/2 de dovlecel
3-4 ciuperci
Un ardei verde mare
2 roșii mărișoare
Un pahar de vin
500 g de carne de vită măcinată
1/2 pahar de apă
3 -4 lingurițe de pastă de roșii
Două crenguțe de rozmarin
O felie de coajă de lămâie netratată
O mână de măsline verzi umplute cu anchovies 
Un pachet de spaghetti 
Lamele de cașcaval bine maturat 

Am călit încet legumele tăiate mărunt, am adăugat carnea, vinul, apa și apoi roșiile și pasta de roșii. Am lăsat totul sa fiarbă cam o oră bună,  am sărat și piperat, iar spre sfârșit am adăugat rozmarinul și coaja de lămâie pe care le-am îndepărtat înainte de a servi. Am mestecat din timp în timp să nu se prindă. 
Am servit cu spaghetti și lamele de cașcaval.
Nu mai trebuie să va spun că sticla de vin roșu pe care am deschis-o a dispărut cât ai zice pește și că am mai fi băut una dacă am fi avut....

                                           






duminică, 31 iulie 2016

Tort de coacăze roșii

                                 

Un tort de vară de care ne bucurăm toți ! 
Un tort răcoritor și arătos. Rețeta Michaelei , vă rog să citiți rețeta : 

170 g de unt 
4 gălbenușe
Un pachet de zahăr vanilat
Coajă de lămâie rasă
300 g de făină 
1/2 de pachet de praf de copt
Un pic de lapte
Pentru spumă : 
4 albușe
250 g de zahăr
200 g de coacăze roșii

Amestecăm spumos zahărul cu untul gălbenușul, zahărul vanilat, coaja de de lămâie. 
Separat amestecăm praful de copt  și făina gata cernute, se adaugă apoi ingredientele lichide și eventual un pic de lapte, așa încât să obținem un aluat omogen. 
 Tapetăm o formă cu hârtie de copt și coacem aluatul la 190 de grade până avem o bază de tort auriu. 
Intre timp batem spuma tare, adăugăm zahărul tos în care presărăm coacăzele. Ungem spuma cu fructe peste baza de tort, și mai coacem la  150 - 170  de grade 20 de minute. 
E bine dacă vârfurile spumei sunt maronii. Lăsăm să se usuce în coptor la 100 de grade câteva minute. 


                                      

joi, 28 iulie 2016

Balul de duminică dimineața - Kocherlbal München




Da, da , ați auzit bine. Nu e vorba de balul de sâmbătă seara, e vorba într-adevăr de balul de duminică dimineața . 
O tradiție veche, de pe la 1850 , creată probabil spontan și din nevoie, o tradiție care a fost reânviata în 1989, și care se bucură de mult succes. 



Subretele, bucătarii, valeții și alt personal casnic nu aveau prea multe ocazii de distracție în acest oraș bogat și somptuos. Și nici prea multe ocazii în care să se întâlnească fetele cu băieții si să-i tragă o polcă săltăteață ! 
Și nicidecum seara când nu își puteau părăsi slujbele. 
Drept care mai mult spontan au început să se întâlnească în zori de zi în gradină pubilcă ce se cheamă Englischer Garten, în jurul lui Chinesicher Turm , o pagodâ de lemn, construită in 1789. În jurul lui , una din cele mai cunoscute gradini de bere din Munchen . Dumunică de duminică își dădeau întâlnire, dansau, ca apoi să plece la datorie pe la 8-9 dimineața. Așa de mare succes au avut aceste dănțuiri încât municipalitatea pe la 1904 le-a interzis pentru că spuneau ei, călcau regulile bunelor moravuri. Aha...așa care va să zică, 
subretele și bucătarii nu se mulțumeau să dănțuiască în umbra turnului. Mai beau câte o bere..și nu mai vrem să stim mai  departe
La sărbătorirea a 200 de ani de la înființare parcului " Englischer Garten " , edililor le-a venit ideea să reânvie acest bal, Kocherlbal, deschis tuturor de data aceasta, toți cei care  găsesc plăcere să se scoale în zor de zi, să îsi ia un coș cu merinde, să se imbrace frumos și sä caute un loc cât mai aproape de ringul de dans. 
Kocherlbal se desfășoară în cea de a treia duminică din luna iulie . În zor de zi se deschid tarabele cu bere, cârnați și plăcinte. La șase vine orchestra și maestrul de dans și celor care le ard călcâile pot începe dansul. 
Iubitorii costumelor de epocă vin îmbracați în bucătari sau cameriste dar și doamne și domni !





E o atmosferă grozavă ! Eu am fost de mai multe ori. Mă trezesc dimineața devreme, ajung în parcul cu pricina cu bicicleta și împreună cu prietenele mele asist cu drag și amuzament la eveniment. 
Vă invit să faceti la fel, dacă vă aflați la mijlocul lui iulie prin preajmă. 

marți, 26 iulie 2016

Penne all' arrabiata rapide ( One Pot Pasta)

                                          



Sunt situații în care, din lipsă de timp, o astfel de rețetă rapidă te scoate la liman. Și de preferat fată  alternativa de a comanda o pizza sau alte mâncaruri gata făcute. 
Poate că nu corespunde unor înalte standarde culinare, dar e sățioasă și se face din doi timpi și trei mișcări. Ideea aparține unui bucătar cunoscut , Johann Lafer, care, a vrut să ofere publicului un fel de mâncare ce se face într-o pauză de meci, inspirat de campionatul europeean de footbal care tocmai a trecut. 
Eu zic că o putem și noi prezenta. Și cred că mai tinerii mei prieteni vor fi încântați.

miercuri, 20 iulie 2016

Sărmăluțe în foi de viță


                                              
                                               

E de necrezut ce fantezie au românii când e vorba de a umple diferite frunze și cu amestecul traditional de carne măcinată și orez. Desigur că fiecare furnză sau legumă necesită un tip de mirodenii si experienta, să zicem,  seculară, isi spune cuvantul. Umplem gulii si gulioare, dovlecei si ardei, rosii, cepe și vinete, folosim frumze de varză acre sau nu, de ștevie , de gulii si nu in ultimul rand frunzele de vita de vie, inainte de a fi date  cu piatră vânătă.
 Nu vreau sa spun ca ar fi foarte original. Tot Balcanul asta face,și primii, se par, au fost turcii . Chiar si etimologia cuvantului sarma certifică acest lucru. Sigur că nu cu carne de porc. Da cum pentru român pasare ca porcu nu-i ....

miercuri, 13 iulie 2016

Sărățele cu brânză


                                      


Hei, tinerele mele prietene ! In abundența de chips și krackers nimeni nu mai coace sărățele ! Deși e așa de simplu! Vreți să impresionați un pic ? Serviți sărățele făcute de voi, musafirilor voștri !  Durează ceva mai mult decât îndepărtarea unei folii protectoare de pe o cutie cumpărată dar succesul e garantat! 
Fiți atente : aveți nevoie doar de trei ingrediente de bază și ceva mirodenii. 

Iată:
200 g de brânză de vacă mai uscată
100 g brânză telemea rasă
300 g  de unt sau margarină
300 g de făină 
O linguriță de sare
Un gălbenuș pentru uns
Chimion, susan sau alte semințe , sau cașcaval ras pentru presărat

Din brânza de vacă dulce, teleaua rasă, făină și grăsime frământăm repejor un aluat omogen. Ne grăbim ca ingredientele să nu se inmoaie la căldura din bucătărie. Punem aluatul în frigider cam o jumătate de oră( cel putin) 
Când îl scoatem îl împărțim , jumate rămâne în frigider până inrindem o foaie cu grosimeade1 cm, tăiem din ea fâșii de cam tot un cm lățime, și cam 10 -15 cm lungime, le ungem cu gălbenuș amestecat cu o lingură de apă, presărăm semințe, chimion  sau cașcaval și le introducem în cuprorul încins la 220 de grade, reducem temperatura după cinci minite și le mai coacem vreo 15 până se rumenesc . Procedăm la fel cu cea de a doua foaie ! 
Se potrivesc cu bere ! 
Sper că v-am convins ! Succes! 



Tartă cu afine ( The Best Blueberry Pie)


                           
Am găsit rețeta asta, și nu am avut liniște până nu am încercat-o ! 
Iată rezultatul : 

Ingrediente : 
Pentru aluat : 
375 g de făină 
Sare
250 g de unt sau margarină
6 linguri de apă rece
Un ou 

Pentru umplutură 
700 g de afine sau alte fructe de pădure 
O cană de zahăr
5 linguri de amidon 
50 g de unt rece 
Un gălbenuș 

Din făină, unt , ou și apoi apă si un pic de sare frământăm un aluat de tartă, imtinden 3/4 din aluat  în forma rotundă de tartă cu un diametru de 24 de cm, ridicăm un pic marginile, cam la un centimetru. Si forma și restul de aluat se lasă în frigider până pregătim umplutura. 
Amestecăm fructele cu zahăr și cu cele 5 linguri de amidon, turnăm în forma pregatită inițial, imprăștiem fulgi de unt peste umplutură, apoi din restul de aluat formăm suluri subțiri care le plasăm diagonal ca la tortul Linzer . Ungem cu gălbenuș și coacem în cuptorul încins la 180 de grade 50 de minute pâna aluatul se desprinde de margine si e galbenauriu. 

O tartă ușor de realizat ce poate fi servită după masă la ceai sau cafea! Cum spune titlul : The Best Blueberry Pie ! 

duminică, 10 iulie 2016

Vinete cu parmezan la cuptor

Un gen de lasagne de vinete fără carne, dar cu multă brânză . 

O mâncare sățioasă, pentru o cină cu prieteni, lângă care merge grozav un pahar de vin roșu . Cadarcă sau Merlot. Incercați ! 

Arjana ne asigură că e foarte bun acest fel de a găti vinetele.



                                 
 


Ingrediente

2 vinete mijlocii

3 ouă

1 cană pesmet

1 lingură parmezan ras

1 lingură ulei de măsline

1 fir de ceapă verde

2 căței de usturoi

1 conservă de rosii marunțite

busuioc

1 cutie brânză Philadelphia

100 ml smântână de gătit

1 lingură parmezan bucăți

100 grame mozarella

 

Se bat două ouă. Se amestecă pesmetul cu lingura de prmezan ras. Vinetele curățate și tăiate rondele (1 cm grosime) se sărează și piperează, se dau prin ou și apoi prin pesmet și se întind pe hârtie de copt într-o tavă. Se coc  în cuptorul încins, după 10 minute se întorc pe partea cealaltă și se mai lasă 10 minute. 

Între timp se călesc ceapa și usturoiul în uleiul de măsline, se adaugă  conserva de roșii, busuiocul  și se asezonează.

Într-un castron se amestecă brânza Philadelphia cu un ou și smântâna.

Într-un vas de ceramică sau Jena se pun 3 - 4  linguri de sos de roșii, se pune un strat de vinete, jumătate din sosul de brânză și jumătate din sosul de roșii rămas. Se repetă cu încă un strat, în aceeași succesiune și deasupra se presară fulgii de parmezan și căteva felii de Mozarella. Se coace cam 20 – 30 minute, până se topește brânza.