duminică, 17 septembrie 2017

Ciorbă de cartofi cu carne de porc


                                        
Nu știu voi cum  sunteți, mie imi plac cartofii. Toți cartofii și în orice fel. Azi am ales o rețetă neaoșă, un fel des intâlnit pe mesele românilor, o ciorbă ce cartofi. 
De obicei se face cu afumătură, șuncă sau cârnați,  sau măcar un pic de slăninuță. Si se pretează toamna și iarna, păi da, veți zice, după recolta de cartofi...dintre ierburi, cel mai bine se i se potrivește tarhonul. Dar și mărarul sau leușteanul...
Eu am ales a face o ciorbă cu carne de porc, cam 300 g de ceafă de porc, (tot așa de bine merge  și o bucată de pulpă.) Si am ales ca verdeață a da aromă leușteanul. 
Am servit-o cu smântână și pâine integrală . 
Pentru patru persoane : 
500 g de cartofi 
300 g de carne de porc 
Un morcov
O bucățică de țelină 
O ceapă 
Un ardei 
O roșie 
O lingură de leuștean tocat 
Sare 
Smântână după gust 
Două linguri de oțet de vin 
Am spălat carnea, am tăiat-o bucățele de 1 cm si am pus-o la fiert in 1,5 l de apă. Am curățat zarzavatul. Am cojit cartofii i-am tăiat bucățele. Am spumat zeama de carne, am adăugat ceapa, morcovul și bucata de țelină. Când zarzavaturile s-au fiert pe jumătate am adăugat cartofii, apoi ardeul tăiat mărunt și roșia. Am lăsat cam jumătate oră , am verificat să fie fiarta carnea precum și cartofii . Am scos zarzavaturile, am acrit ciorba cu oțet și am presărat leușteanul tocat. Am acoperit cu un capac și am lăsat să se intrepăturndă aromele. 
Am servit supa fierbinte, cu smântână ! 

joi, 14 septembrie 2017

Tartă cu brânză de capră

                                     


Dati-mi voie, o nouă rețetă, gustoasă și foarte reușită, ieșită din bucătăria lui Gușuliță, realizată fiind de Michaela și Stefan. Sau parcă numai de Stefan ? 
Oricum ar fi , vă recomand cu mare căldură să o încercați ! 

Iată : 
Pentru aluat : 
125 g de făină
Un praf de sare
60 ml de ulei de măsline 
4 linguri de apă de la gheață 
Pentru umplutură : 
3 cepe de tip arpagic 
Un cățel de usturoi
O linguriță de cibru proaspăt tocat 
O linguriță de rozmarin proaspăt tocat 
125 g de brânză de capră
100 g de ricotta 
15 măsline fără sâmburi 
Sare 
Piper
60 ml de smântână 
Un ou 

Formăm o moviliță din făina cu sare, formam in mijloc o adâncitură în care turnăm uleiul de măsline, frământăm un aluat din afară spre înăuntru, adăugând și apa. Îl învelim în folie și îl lăsăm să se odihnească la frigider 40 de minute. Intre timp curățăm și mărunțim ceapa și usturioul, pregătim mirodeniiel, brănza și măslinele. 
Călim în ulei timp de cinci minute ceapa și usturoiul fără să le ardem. Le amestecăm cu brânza de capră, ricotta, cimbru , rozmarinul și măslinele. Dregem cu sare ßi piper. 
Întindem aluatul rotund cât să intreacă o formă rotundă de 24 de cm, îl plasăm în formă de tartä unsä . Ridicäm aluatul pe margine 2 cm. Umplem cu amestecul de brânză ßi mäsline. 
Batem oul cu smântâna ßi turnăm amestecul peste brânză. 
Coacem in cuptorul preincälzit la 180 de grade timp de 50-60 de minute. 
Tarta se poate servi fierbinte cäldua sau rece ! 

miercuri, 30 august 2017

Rulouri de zucchini



                                        


Iată un fel inedit, vegetarian, fără prea multe calorii. Sunt conviinsă că rețeta Arjanei va fi pe placul vostru. 

2 bucăți zucchini sau dovlecei 
sare
piper
1 cană sos de roșii
250 grame ricotta sau urdă 
1 ou
50 grame cașcaval ras,
1 cățel usturoi
50 grame mozzarella
1 lingură busuioc tocat

Se taie dovleceii pe lungime, cât mai subțire, preferabil cu o răzătoare de castraveți sau un peeler. Se sărează și piperează, apoi se prăjesc intr-o tigaie fără ulei sau se pun pe gratar timp de 2 – 3 minute, atât cât să piardă din apă. Se pun feliile între șervețele, pentru a fi cât mai uscate . 
Se amestecă  brânza ricotta cu ou și cașcaval  ras, se adaugă usturoiul zdrobit, busuiocul, sarea  și piperul. Se unge un strat din amestec pe fiecare felie de dovlecel și se rulează.
Sosul de roșii se face din bulion cu un strop de ulei de măsline, usturoi zdrobit, busuioc, sare, piper,  un strop de zahăr. Se amestecă sucul de roșii cu celelalte îngrediente si se lasă pe foc, cîteva clocote să se combine aromele.
Într-un vas termorezistent, se pun 2 – 3 linguri sos de roșii, se așează rulourile de zucchini, se stropesc cu restul de sos și se presară  cu mozzarella rasă. Se coc 20 minute la 180 grade (nu mai mult, că lasă prea mult lichid).

sâmbătă, 26 august 2017

Vișinată

Mioara a preparat vișinată : 


Pentru aproximativ 2 l de vișinată:

2 kg de vișine
1 kg de zahar
2 plicuri de zahar vanilat sau un baton de vanilie 
750 ml de vodcă de 40°


Se amesteca vișinele cu zahărul și zahărul vanilat și se lasă câteva zile, max o săptămână, în funcție de temperatură. În timpul ăsta se scutura bine borcanul sau se mesteca cu o lingura de lemn in fiecare zi până de topește tot zahărul și se obține un sirop. E foarte important ca fructele să nu intre în fermentație, așa că borcanul nu trebuie sa fie expus direct la soare sau căldură excesivă. Alcoolul se adaugă după ce zahărul s-a topit și are rolul de a opri fermentația. Eu pun vodcă de calitate și nu pun alcool dublu rafinat de 90° așa cum e in rețeta tradițională. Cantitatea de alcool o putem varia in funcție de tăria  a pe care dorim s-o obținem. Vișinata se strecoară după încă câteva săptămâni; e cu atât mai bună cu cât avem răbdare să așteptăm mai mult . E perfect a fi băută  la Crăciunul care urmează verii in care am făcut vișinata 

joi, 24 august 2017

Strudel cu mere după rețeta lui Oma

A



De fapt , dragi prieteni, am rețeta, precum și pozele, de la o nouă colaboratoare ( vreau să sper ) . De la prietena mea Geta, din Timișoara. 
Multe seri am petrecut impreună, cu ea și soțul ei Ionică. Cu Ionică am fost chiar colegă de clasă. Multe seri, spun...și am primit din partea lor sprijinul și caldura de care aveam nevoie în ani grei ai existenței mele. 
Am convingerea că prieteniile tinereții, intemeiate pe simpatie, pe vederi comune și nu pe interese nu le poate desface timpul. Sunt conviinsă că, dacă ne-am întâlni acum, când suntem fericiți bunici,  am lua-o de la capăt unde am rămas acum poate ... 30 de ani...
Dar nu mă lăsați sa mă leagăn pe valuri de nostalgie și aducere aminte ! Facebook este pentru noi un portal unde ne mai întâlnim virtual, stim unii de alții, ne felicităm de Paști si de Crăciun sau de zilele onomastice si ne mândrim cu nepoțeii ! 
Tot aici admir mâinile harnice ale lui Ionică si ale Getei care și-au transformat grădina intr-un mic rai. Flori, fructe , roșii și ardei, ceapă si usturoi...
M-a fermecat fotografia unui coș cu mere si chemarea la un strudel . Hai, zicea Geta, care aveți o rețetă ? 
Până la urmă prietena mea a apelat la rețeta soacrei, mama lui Ionică, pe care o numesc cu drag Oma și iată rezultatul : 

Se face un aluat din 2 cani faină, un ou , puțină sare, 2 linguri de ulei si apa caldută.
 Se framanta bine pană devine aluatul elastic. Se intinde cu sucitorul o foaie care se unge cu un ammestec din 150 g de unt amestecat cu o jumatate de cană de faină . 
 Se ruleaza si se taie in patru bucati 
 Fiecare bucata se intinde intr-o foaie pe masa presarată cu faină se unge cu pensula cu ulei. 
la un capăt al foii  se pune umplutura și se rulează .
Pentru umplutură curațăm un kilogram de mere, le radem cu razătoarea mare și le presărăm cu 4-5 linguri de zahăr după gust, si cu o linguriță de scorțișoară pisată. Lăsăm să lase zeamă, dupăcare le stoarcem și le punem pe aluat. Pentru umplutură putem folosi la același aluat brânză dulce sau sărată . 
Aceste roulouri obținute si mai ung la suprafață cu ulei când se pun în tavă.  Se coc 45 de minute la 180 de grade . 
Cana este de 250ml
O rețetă clasică, ușor de realizat, un aluat franțuzesc simplificat , care își face treaba bine ! 
Vă doresc succes. 
Geta, îți mulțumesc pentru rețetă și te mai aștept la întâlniri culinare în bucătăria lui Gușuliță ! 

miercuri, 23 august 2017

Prăjitură cu prune și cu mac.


Se apropie toamna, după sântă Mărie, cum zic bănățenii, vara e mai blândă, serile mai reci, se coc perele, merele de toamnă și prunele. Bruma le acoperă dimnieața de o bură albicioasă și când le muști păstrează în gust răcoarea nopții. 
Numai bine să ne gândim la magiun, țuiculiță, dar și prăjituri cu prune- atâta de bune ! 
Rețeta care o prezentăm azi am găsit-o pe blogul unei harnice, tinere și inventive austriece: Backing Charlotte . Dacă citiți în germană, vă recomand cu drag blogul acestei tinere doamne, precum și pagina ei pe Instagram. 
Michaela a reprodus rețeta, a făcut fotografiile, zic eu foarte reușite, iar noi am fi bucuroase dacă v-ar inspira și pe voi. 
Iată , pentru 12 felii de segment de cerc de 26 de cm, avem nevoie de : 
Aluatul fraged de bază e compus din : 
70 g de zahăr tos 
125 g de unt rece 
Un ou
225 g de făină 
Umplutura : 
500 g de brânză de vacă 
Două ouă 
130 g de zahăr tos 
2 pachete de zahăr vanillat 
200 g de mac măcinat 
500 g de prune 
Pentru crocantul de aluat : 
125 g de făină 
70 g de zuahăr tos
100 g de unt rece 
1/2 de linguriță de scorțișoară măcinată 


Pregătim aluatul de bază frământând componentele cu oarecare repeziciune, invelim aluatul gata pregătit în folie și il lăsam la frigider pentru 30 de minute. 
În acest timp pregătim aluatul pentru crocant, pe care de asemenea îl lasam la rece. 
Umplutura constă din brânza de vacă amestecată cu zahărul vanilat, ouăle întregi, zahăr si mac. Spălăm și desâmburăm prunele. 
Pregătim cuptorul la 180 de grade. 
Intindem aluatul fraged pe o suprafață înfăinată, o plasăm într-o formă de tort unsă și înfăinată , cu diametrul de 26 de cm. Turnăm umplutura de mac, plasăm la suprafața ei prunele cu scobitura în jos si acoperim cu sfărimituri de aluat pentru crocant. Coacem la 180 de grade timp de o oră . Lăsăm să se răcească în forma de tort. Tăiem în 12 felii. 


Dacă vă avantajează , puteți folosi și o tavă dreptunghiulară de prăjitură . 


duminică, 13 august 2017

Parmigiana di melanzane ( budincă de vinete napoletană)



Această rețetă este una din lucrurile cu care m-am întors dintr-un concediu relaxant în golful napolitan, în orășelul Vico Equense, la Castello Giusso. 
Am mâncar acolo în fiecare seară într-un restaurant cu semi- autoservire. Dimineața apărea meniul, scris cu cretă pe o tablă dreptunghiulară neagră, noi îl fotografiam și încercam să ghicim care e oferta, ce vom alege la cină . 
Acest fel de mâncare napolitan cu un nume poetic, ce sepoate traduce destul de prozaic, ca vinete à la Parma, a fost pentru mine o revelație. Abia am așteptat să pot să incerc rețeta și să o împart cu voi. 

Dar înainte să vorbim despre cantități și mod de preparare vreau să vă spun câteva cuvinte despre aceste acest fel vegetarian. Cu mici varianții răspândit în toată Italia dar de fapt foarte iubit în Calabria și Sicilia. Se pare ca parimgiana in siciliană înseamnă șipcile de lemn ca apărătoare de geamuri. 
E un fel gustos bazat pe trei ingrediente principale : vinete, mozzarela și suc de roșii. 

Pentru patru persoane avem nevoie de :


700-800 g de vinete 
250 g de flor di latte ( mozzarela) 
75 g parmezan 
Sare 
Piper 
Frunze de busuioc 
2—3 linguri de ulei de măsline 
Ulei pentru prăjit 
750 ml de suc de roșii sau doua conserve de roșii bucăți 
O ceapă mică 

Spălăm vinetele și le tăiem în lung în felii de 2-4 mm.


Le sărăm cu sare grobă și le lăsăm să lase zeamă , dacă se poate într-o sită încăpătoare.


Tăiem mozzarela în cubulețe : 


 Eu am pregătit singură sucul de roșii, cu pulpă cu tot. 


Curățăm o ceapă, o tăiem mărunt și o călim intr-un pic de ulei de măsline. Turnăm sucul de roșii și lăsăm totul să fiarbă cam 45 de minute. Adăugăm sare, piper si frunze de busuioc. 


Spălăm feliile de vinete, le uscăm cu un șervete, iar apoi le prăjim pe rând în tr-o tigaie cu ulei din plin. Le punem pe un șervețel absorbant ca să îndepărtăm uleiul în exces. 
Alegem un vas de iena sau de porțelan, punem un pic de sos, apoi vinete și mozzarela, presarăm parmezan și o luăm de la capăt. La suprafață e suc de roșii, mozzarela și parmezan. 


Se servesc la temperatura camerei, nu fierbinți ! 





miercuri, 9 august 2017

Mușchiuleț de porc în sos de muștar


Am realizat această rețetă spontan, am fost mulțumită de ea și deci o primiți și voi, dragii mei prieteni. Gg
Având în vedere că nu am folosit smântână și nici făină sau amidon pentru îngroșarea sosului cred că e și destul de săracă în calorii, sau mai bine zis mai săracă...
Pentru două persoane : 
1/2 mușchiuleț tăiat în felii de un cm.
Două roșii
Un ardei 
Două fire de ceapă 
O linguriță bună de muștar 
O linguriță de boia 
O lingură de făină 
150 -200 ml de lapte 
Sare 
Piper 
O linguriță de ulei 

Pentru garnitură 
Un pachet ( 300 g) de legume congelate cu dovleac și boabe de fasole , dar puteți folosi alte combinații, sau pur si simplu mazăre congelată 
O ceașcă de orez tip basmati 
Sare 
Piper 
O limgură de unt 

Am taiat carnea în felii de un cm. Le-am trecut prin făină și le-am fript pe ambele părți, fără să le colorez prea intens, într-o tigae antiadezivă în puțin ulei neutru. 
Am adăugat ceapa, roșiile felii și ardeii precum și o jumătate de pahar de apă și am lăsat să fiarbă innăbușit cam 20 de minute. Am adăugat apoi sare, piper, o linguriță cu vârf de muștar am mai lăsat să fiarbă puțin până s-a îngroșat sosul. Am mai pus o jumătate de linguriță de zahăr,  și apoi laptele, am amestecat și am mai lăsat pe foc vreo 10 minute. Am scos carnea, am mărunțit și omogenizat sosul cu un blender, l-am turnat peste carne. Dacă vă convine mai mult, puteți să il treceți printr-o sită . 
Pentru garnitură am decongelat legumele. Eu am folosit un amestec de dovleac galben și boabe de fasole neagră, dar se poate și cu morcovi si mazăre sau vinete și dovlecei. Am lăsat legumele să dea un clocot într-o lingură de unt. In acest timp am fiert orezul in de trei ori atâta apă, deci la o cană de orez, trei căni de apă, până a scăzut și s-a innmuiat, am amestecat orezul fiert cu legumele, am sarat și pipărat și l-am servit alături de carne ! 

luni, 24 iulie 2017

Vico Equense -Castello Giuso impresii de vacanță


Am fost in vacanță, dragi prieteni.
 Vreau să vă fac părtași la această vacanța mea și să scriu câteva impresii .
Locul de care vorbesc este destul de jos în cizma Italiei, în golful sorrentin,  aproape de muntele Vezuviu pe care îl salutam  în fiecare dimineață. 
Am mai fost aici acum vreo opt nouă ani și am hotătât să revenim., un drum al nostalgiei. 
Am pornit in 22 august dimineața, in speranța că vom ajunge în 10 ore. Am avut nevoie de 15. În plin sezon, pe autostrăzile aglomerate ale Italiei, mai bine de 1000 de km, pornind din München. 
Tinta noastră se cheama Vico Equense . 
Am inchiriat un apartament mic, cu balcon cu vedere la mare într-o reședință de vacanță , Castello Giuso. 
Dacă vreți să ajungeti acolo, Vă recomand să luați avionul, de oriunde veniți de departe...
De la Napoli orașelul e accesibil cu autobusul dar și cu trenul. O linie particulară, Circumvesuviana leagă din oră in oră toate localitățile din golf, de la Napoli până la Sorrento . Ieftin și eficient. Gara de pornire este in Piața Garibaldi din Napoli. 
Sper că informațiile mele vorfi interesante și utile penteu voi. 
Orașul de care vorbesc nu este o destinație a turismului internațional, precum Sorrento. Nu este vestit pentru răsărituri sau apusuri de soare, și stă așezat comod, pe un mal înalt intre surorile lui mai mari și mai cunoscute, desigur, Napoli și precum am amintit, Sorrento. 
Este vizitat cu precădere de Italieni, deși are câteva hoteluiri de pateu stele, cu o ofertă de wellness si de terme. Nu ne mirăm de terme, Vezuviul e aproape.


Vico Equense a fost populat in antichitate, mulți patricieni romani si-au construit aici vile, cu atât mai mult cu cât încă de pe atunci erau cunoscute izvoarele cu apă sulfuroasă de la Scrajo, cu proprietăți benefice. 
În evul mediu s- a construit un Castel , despre care vom mai vorbi. 
Orașul se întinde pe coline, si pare mult mai mare decât este în realitate. Are 21.000 de locuitori, și centru e relativ mic. 
O piață centrală, un nod de circulație din păcate intensă, deși circulatia externă, dinspre Napoli spre Sorrento este condusă printr-un tunel, tocmai pentru a scuti orașul de un colaps în timpul verii. 


Această piațetă e foarte populată mai ales seara. Trei, chiar patru cafenele, in una din străzile vecine cel  mai bun salon de inghețată din Italia, cum promite reclama. 

Recomandarea mea este alt salon de inghețată , cel al lui Aldo . 





In cafenele,  dulciuri  care fac cu ochiul, printre altele sfogliatella, specialtatea napolitană. 


Să nu uităm de cafea. Caffe nociola, trebuie să incercați neapărat ! 
Cafeneaua Zerelli , cea mai cu moț , e cunoscută si pentru că a aparținut strabunicilor lui Bruce Springsteen. Am descoperit aceasta citind menul , scris cu grijă si cu o parte interesanta de istoric. 




Când mergeam să cumpăr pâine, dimineața devreme, întâlneam in oraș, în toate acele mici cafenele, cât să incapă 6-8 oameni, localnici,  care, inainte să inceapa treburile zilnice își beau " un caffe" care e intotdeauna expresso si care  uneori e însoțită de o brioșă sau un biscuit. De cele mai multe ori în picioare, la bar..l a fost plăcut să iau parte, in felul acesta anonim la modul în care se trezeste orașul ! 
Magazine mici, unele chiar selecte si scumpe, multe magazine de produse alimentare tipice,  italienii manâncă bine! 
Peste tot găsești Mozarella di Bufalla și Fior di Latte, specialități din Campania, aduse de dinmineață de distribuitori locali. Noi am cumpărat pentru dejun mozzarella și prosciutto cotto, si nu am uitat niciodată de roșiile de Campania, inimă de bou. Roșii care se coc la soarele sudului...
Cu așa un dejun nu am mai mâncat până la cină nimic...
Autobusele locale te duc în port, port de vase de agrement. Sau jur împrejur in oras. Trebuie să recunosc că am cautat in zadar o cursă maritimă spre Sorrento sau Capri, deși Capri e relativ aproape. 
 Tot jos in port este un hotel de patru  stele și un restaurant , Torre Saracena, renumit peste hotarele orașului, la care este necesară tezervarea si unde trebuie să bagi mâna destul de adânc în buzunar. 
El este plasat într-o clădire istorică, turnul sarazinilor. Oferă meniuri selecte cu vinuri potrivite. 
Tot in Vico se află Accademia di Pizza,, localul lui Ginio, o sala imensă cu o gradina afferentă. Poți urmări cum mâini pricepute fac pizza, pizza al metro sau în varianta clasică . 

O mare varietate, prețuri foarte bune. Dar pizzerii multe, ieftine și bune. Ce e drept , eu incă nu am mâncat în Italia o pizza nereușită . 
Orașul e străjuit strajuit de Monte Faito, unde putem ajungem fie cu mașina fie pe jos, sau cu telefericul de la Castellmare di Stabia. 
In secolul al IXV -lea s-a construit Catedrala, Maria Annunziata , cu o minunată vedere la mare, singura în stil gotic din peninsula sorrentină.
In partea de sud vest ,  spre mare , orășelul a păstrat ceva din aspectul lui medieval. Străzi inguste și umbroase în care abia de încape o mașină, iar la capatul dinspre mare un castel, Castello Giusso ale cărei origini se pierd în secole. Se pare ca a fost construit  de Carol al doilea de Amjou ca resedință de vară in secolul al XIII -lea. 
   Azi este o reședință de vacanță. 






Etajele superioare găzduiesc apartamente mai mari sau mai mici, cumpărate de persoane particulare. La parter sunt câteva săli istorice , acolo se află si un restaurant si de acolo se deschid curtea, parcul, terasa. Toate aceste anexe, foarte largi si intr-un spațiu generos, cu o vedere unică spre mare, Vezuviu  și golf, fac toți banii, va spun cu toată sinceritatea. 
Locația mai este cunoscută pentru organizarea unor nunți de vis. Dacă doriți mai multe anânunte aveți 
aici pagina : www.castello giusso.it 

Apartamentul în care  am stat era modest, dar ne retrăgeam doar să ne culcam, tot restul timpului eram afară. 
Reședința are și o plajă proprie. O mică plaja amenajată cu tot ce este nevoie, umbrele, paturi, sezlonguri si foarte multe obiecte de plajă , saltele, jucarii pentru copii. Si acolo este un mic chiosc unde bei o cafea, un pahar de apă sau o bautură răcoritoare. Plaja aceasta este accesibilă doar acelora care locuiesc la castel printr-un lift care te coboară de la inâlțimea platoului la mare.,

 Aveam la dispozitie si o piscina, am vizitat-o cand marea era prea agitata. Curat, ingrijit, supravegheat. Peste tot de altfel personal auxiliar. Cutata, urmaresc sa fie totul bine, iti stau la dispozitie. E foarte placut mai ales pentru familiile cu copii. 
Resedinta e inchisa, dar spatiul precumam spus extrem de generos. 
Trebuie să recunosc că s-a intervenit brutal in substanța arhitectonică pentru a face din acest castel o reședință de vacanță. Nu imtotdeauna fericit și nu intotdeanua unitar. E discutabil...fiecar cand a cumparat si-a transformat bucatica cum a crezut de cuviinta. Uneori nu foarte fericit. Dar cred ca in ultimii ani este un concept unitar de folosire si de renovare si asta e bine , locul are farmec, foarte mult farmec. 
Si e bine, comod, placut,  sociabil , si tot ce vreti pentru cei ce locuiesc acolo. 
Am urmărit viața internă a acestui loc cu mare încântare. Toată lumea cunoaste pe toată lumea. Dupa două zile stii ca Paolo dă biletele pentru plajă, Gianfranco e responsabil cu lettini, Pasquale e șeful restaurantului...
Lumea se distrează pe categorii de vârste, doamnele mai in etate ( cu zicea bunicul meu :-)) ) joacă seara cărți, domnii beau o bere sau un aperitiv înainte de cina, tinerele doamne, cu nelipsitul telefon mobil stau la taclale te miri unde, chiar și în apa golfulețului. De obicei vin familiile complete, cu bunici cu tot. Nu rar insoțiți de personal ajutator pentru bătrăni sau copiii. Am fost impresionata de grija pentru copii, de altfel bine crescuti si de grija pentru batrani. Tot respectul meu, acestor familii ! 
Este organizată joaca copiilor, si in timpul zilei cu animatori dar si seara este dicoteca pentru cei mici. Adolescenții fac excursii, se strâng intr-unul  din colțurile parcului și ascultă muzică. Mi-a plăcut ! 
Ar fi ideal să te descurci un pic cu limba...italienii nu se înghesuie să vorbeasca limbi străine. Dar sunt prietenoși și săritori. Eram, de altfel, in plin sezon, singurii turiști străini în reședință. Ne priveau curioși și se întrebau de unde venim...poate sunt spanioli, i-am auzit speculând. Când le-am spus, au ecclamat : ah, Transilvania, țara lui Dracula..
Restaurantul oferă la prânz salate sau un fel de paste, iar seara un meniu cu primi piati, fel principal și un desert, în general,  fructe. 
Meniul este afișat pe o tablă neagră, scris cu cretă ! 
   
E un sistem de semi autoservire, cu bufet. Prețuri foarte bune. Plătești la Pasquale. 
Poti comanda apă, sucuri , bere sau vin. Oferta de vin e bunicică ...
Am avut în fiecare zi specialități regionale. Am măncat de mai multe ori pește foarte bine gătit. 
Numărul unu in top a fost, pentru mine, Parmigiana di melanzane. Am si postat rețeta. ...m-am straduit sa o fac exact ca in descrierea originala...dar stiti si voi, precum doar noi stim face sarmale...Nu e usor sa reproduci retete...Gustul acela specific de sud, de soare, de rosii coapte, de ulei de masline de calitate, mirodenii...e greu sa il mai regasesti acsa. 


Cred că stiți deja o grămadă de lucruri...am avut o vacanța frumoasă . 
Am fost un pic prea leneși, pentru gustul meu. Mi-aș fi dorit să vizitam mai mult localități din jur, să mergem la Salerno si sa facem o mică excursie cu vaporul. Nu a fost să fie ! 
Dar în oraș am văzut tot ce era de văzut, am mâncat o pizza, am făcut o cură de paste ...si ne-am odihnit ! 




joi, 13 iulie 2017

Dovlecei umpluti in sos de rosii


                                              
Sunt sigură că veți aprecia peste măsură acești dovlecei, făcuți la cuptor și serviți cu orez, într-un sos de roșii mediteraneean. 
Arată fantastic ! 
Prientena mea și a voastră, Carmen a creat și realizat rețeta . 
Pentru 8 porții avem nevoie de: 

- 1,5 kg zuchini ( șase bucăți ) 
-2 cutii de conservă de tomate iîn bucăți 
- pastă de tomate
-supa de legume concentrată , pudră 
- amidon

-3 rosii proaspete
-1 kg de carne tocată amestecată vită și porc .
-1ceapă mijlocie
-3 căței  de usturoi
-1 ou
-4 linguri de pesmet
-smantană dulce lichidă
-herbes de Provence
-sare, piper, zahar
-ulei de masline


 Iată cum a procedat Carmen : 
Am spălat dovleceii, i-am tăiat  transversal in 3 bucati ( lungimea potrivita pentru a-i pune “in picioare” in tava mea de lasagne).
Am scos miezul cu  acel instrument pt. scoaterea cotorului de măr . 
Am păstrat  miezul, pe care l-am pus in tava printre bucatile de dovlecel umplut.
Am preparat sosul de rosii din ceapa călită  in ulei de masline,  (jumatate am pus de-oparte  pentru umplutura de carne).
Apoi am adăugat  roșiile din conservă, ceva apă, pudra concentrat de legume, herbes de Provence, ceva pastă de tomate, după gust, puțin  zahar, um cățel  de usturoi tocat, sare, piper,
Am amestecat amidonul cu apă rece, l-am adăugat  la sos și am dat un clocot.
Am mai adăugat un pic de ulei de măsline și de smântână dulce. 

Umplutura pentru dovlecei: 
Am amestecat carnea tocată  cu oul , cu pesmetul, cu sare , piper, herbes de Provence, ceapă , usturoiul și două - trei linguri de smantană.
Am umplut dovleceii, am mai avut și doi  2 ardei, iar din restul de carne, am facut chiftelute.
Am impartit dovleceii în două tavi , am acoperit cu sosul preparat anterior, și am presărat  cuburi de rosii proaspete deasupra. 

                                         
 
Am lasat în cuptor cam  70 de minute la 160°C :
Am servit cu orez fiert. 

 Această mâncare, sățioasă dar nu prea grasă, a avut un mare succes la familia mea. Vă invit deci să o încercati și voi ! Succes !