luni, 20 iulie 2015

Salată de cartofi ca-n Bavaria





O spun de câte ori am ocazia ! Bavaria este o țară minunată ! Si pe lângă că e frumoasă, se și mănâncă bine aici ! Da, recunosc, nu grozav de sănătos...deși marii ei bucătari se 
străduiesc să imbine culoarea locală cu rafinamentul, să pună accentul pe aromele palntelor, pe calitatea brânzei, pe gustul peștilor din multele lacuri, dar oricum ne învârtim,
 tot la grădinile populare ale berăriilor ajungem unde vladica cu opinca stau la aceeasi masă . Acolo, pe lângă ciolan, rață, pește la proțap, mezeluri combinte pe fund de lemn, cu ridichi, obatzda și untură de porc găsim si salate de cartofi, onctuoase, o baza bună pentru berea masurată cu litrul. O astfel de salată de cartofi doresc să vă prezint azi, creeația lui Johann Lafer, unul din bucătarii foarte cunoscuți și cu ceva stele...

joi, 16 iulie 2015

Cremă bavareză de brânză- Obatzda





Obatzda, această cremă de brânză picantă, care pentru urechile noastre are un nume ciudat, ce nu inseamnă decât, pornind de la un regionalism, a amesteca, a frământa. Ea se pregăteste pornind de la Camembert cu un adaos de unt și brânză proaspătă, și a avut, in bucătăria tradițională bavareză , rolul de recuperare a deșeurilor, a resturilor de brânză ce nu puteau fi altfel conservate, ca să zicem așa. Există  multe variante a acestei specialități  consacrate, dar eu am ales-o pe cea clasică, cât mai aproape de original.  De altfel, în bucătaria austriacă,  există ceva asemănător, bine cunoscut la noi în Ardeal și Banat, crema Liptauer. Obatzda nu lipsește din meniul nici unei  berării, și merge, intr-devăr,  grozav și cu berea dar și cu covrigii! 

duminică, 12 iulie 2015

Gem rapid de piersici albe




 


Azi, prima dată,  am apelat la zahărul special pentru gemuri, cu un continut de pectine și acid citric pentru a prepara un gem. Zahăr gelifiant 2+1. Avantajul este timpul scurt de fierbere.
In afară de asta, am găsit niște piersici coapte și foarte aromate din soiul acela cu fructele teșite, care a apărut pe piața de oarecare vreme. Foarte bun acest soi ! Fructe zemoase și sda, precum am spus, foarte  aromate .
Iată cum am procedat:
Am spălat și sterilizat borcanele și capacele introducându-le în cuptor  la 150 de grade pentru 10-15 minute.
Am curățat fructele, le-am mărunțit, am adăugat zahărul în proporția prescrisă, si am omogenizat pasta cu blenderul, ceea ce nu e neapărat necesar, doar că eu am dorit un gem omogen.
Am lăsat amestecul la răcoare pentru 1-2 ore, după care l-am fiert timp de 6-7 minute, măsurate din momentul încare amestecul a dat în clocot. Uneori sunt suficiente și 5 minute, dar eu am vrut să merg la sigur. Am turnat masa fierbinte în borcane pînă sus, am închis și le-am reintrodus în cuptorul încins. Am stins cuporul insă,  și am lăsat borcanele inăuntru până s-au răcit. Cred că astfel vor ține mai mult. A iesit un gem minunat ! Și o mare diferență fața de timpurile în care fiebeam genurile ore în sir, până căpatau consistența dorită!
Nu dau cantități. Important este ca proporția dintre fructele curățate și zahărul gelifiant sa fie 2 la 1 .



sâmbătă, 11 iulie 2015

Clafoutis cu cireșe á la Limoges



Pentru azi, dragii mei, o rețetă simplă de sezon. Clafoutis ! In mod tradițional cu cireșe. E de-a dreptul surprinzător ca această rețetă a fost creeată în bucătăria franțuzească, așa de elaborată. Clafoutis este ceva între clătită și chec, un aluat relativ fluid care se toarnă pur și simplu peste fructe, intr-o formă ceva mai adâncă. Originea rețetei este în regiunea 
Limousin, cea mai mică regiune din Franța,cu capitala la Limoges,  iar numele vine de la un 
regionalism, un verb, clafer, care apare în lexicul din acea regiune cam în secolul al XIX-lea și inseamnă a bate, in sensul de a amesteca. Intre timp există foarte multe variante ale acestei rețete tradiționale, cu diferite fructe, sau chiar cu ciuperci sau alte legume. Eu am ales rețeta clasică, dar am făcut totuși un mic compromis, am scos sâmburii cireșelor. În rețeta veche, ce s-a păstrat peste ani,  cireșele se lasă cu sâmburi pentru ca sucul de cireșe să nu se amestece cu aluatul. Mie mi s-a părut destul de neplăcut să tot scuipi la sâmburi...prăjitura a ieșit intr-adevăr ceva mai zemoasă...

miercuri, 8 iulie 2015

Sarmale de varä





Desi e grozav de cald afara, m-am trezit gândidu-mă cu poftă la niște sarme, cum zicea bunicul meu ! Sarme...așa se cheamă ele in Apuseni și pe valea Târnavelor ! Dar de unde varză acră , in plină vară. Oi fi eu gospodină bună dar acum să acresc varză cu o procedură rapidă ...prea mult !
Așa filozofam eu,  când de pe taraba unui aprozar  bine garnisit mi - au făcut  cu ochiul niște verze mai teșite, cu frunze nu prea bătute, ce mai, numai bune de sarmale. Da ! domle , se pot face sarmale si din varză dulce. Și ies bunede tot ! Asta e rezolvarea ! Am mai pus în coș  și câteva roșii coapte, câteva crenguțe de cimbru, un snop de mărar verde și...zis și făcut! Acasă m-am pus pe treabă.

sâmbătă, 4 iulie 2015

Tort " Tropical"







Dragii mei, azi am o rețetă care pe mine personal m-a cucerit și care, se potrivește perfect în aceste zile toride. De altfel, eu sigur nu mă plâng de prea multă căldură . Să fie vară ! Si în anii copilăriei mele, la Timisoara, erau zile in care se topea toetoarul ! Țineți minte ? Trei
lungi luni de vacanță, de dimineația până seara la ștrandul mare, care, cred, nici nu mai există. Lungi veri fierbiniți, cu furtuni rare,  dar năprasnice !  Tramvaiele udau trotuarele dimineața...iar la cofetăria Violeta beam o licoare verde pe nume " Tropical " Așa se cheamă  și tortul nostru !  Rețeta prietenei mele Michaela !