Ossobuco

 

Ana este cea care ma rasfata cu aceasta specialitate milaneza  care ,se pare, a fost deja mentionata de Pellegrino Artusi  in prima carte de bucate scrisa si aparuta in Italia, Putem sa consideram deci ca deja in Evul Mediu ducii de Milano si cine mai putea se delectau cu ossobuco. Denumirea inseamna de fapt " os gaurit" pentru ca, pentru preparare se foloseste pulpa de jos de vitel sau manzat, cu os cu tot, taiata in felii de 3-4 cm grosime.

Pentru 6 portii avem nevoie de

o ceapa

o lingura de faina ,50 g

ulei de masline ,50 g

o lingura de unt

6 felii de pulpa de vitel cu os de 300 g 

500 ml de zeama de carne 

vin alb 50 ml

sare

piper

pentru Gremolata :

patrunjel

2-3 catei de usturoi

coaja de la o lamaie netratata

Preparare:

curatam si taiem felii ceapa pe care o calim in uleiul de masline pana se inmoaie si are o culoare usor galbuie ,  adaugam jumatate de vin si lasam pe foc 5 minute.o punem deoparte, 

Feliile de carne le spalam, stergem cu un servet, le intoarcem in faina pe ambele parti. In aceeasi cratita in care am dinstuit ceapa introducem un pic de unt si prajim feliile de carne pe ambele parti, adaugam ceapa, restul de vin si lasam sa fiarba incet pana se evapora vinul. Adaugam zeama de carne si fierbem totul la foc incet 35 de munute , Saram si piperam si miscam cratita un pic in asa fel incat carnea sa fie bine acoperita de sos si mai lasam pe foc 25 de minute. 

pregatim gremolata din patrunjel tocat, usturoi curatat si tocat si coaja de lamaie si o adaugam peste feliile de carne dupa ce am stins focul.

Acest preparat se potriveste foarte bine cu risotto , ca la Milano n sau cu mamaliga 

Va doresc succes si pofta buna !

Ghiveci cu pulpe de pui la crockpot

Reteta asta e numai buna de incercat când ai multe legume in frigider si nu prea te poti hotari ce sa faci cu ele. Pentru ca savoarea consta tocmai in combinatia diferitelor sucuri si arome care, prin fierberea lor inceata, peste ore, se intrepatrund. 

Atunci cand mi-a descris reteta Arjana a spus: e bine sa ai si un pic de carne. 

Eu am o buna experienta cu crockpotul meu, nu cred ca exista inca echivalentul românesc al cuvântului, dar e vorba desigur de acel vas, electric , in care mâncarea fierbe incet la 100 sau 90 de grade Celsius, si deci isi pastreaza nealterate toate componentele. 

Mâncarea e mai sanatoasa, chiar si aromele se dezvolta mai bine, in sfarsit , e un mod de a gati modern si sanatos. 

Pentru ghiveciul nostru, patru -sase portii am folosit: 

• O ceapa
• O jumatate de varza alba
• Doi ardei
• Doi morcovi
• Un pastarnac
• O radacina de patrunjel
• O felie de țelina cam de 2-3 cm , de la o țelina mare 
• Doi trei caței de usturoi 
• Un dovlecel
• Patru pulpe de pui 

• Patru rosii 
• Partea alba de la un praz
• Cam o mana de fasole verde 
• O lingura de ulei 
• Sare, piper 
• 1-2 linguri de patrunjel verde sau marar, dupa cum preferati
• 
  

Nu este necesar sa avem toate aceste legume , dar cu cat mai multe cu atat mai bine. Puteti pune si o gulie, daca vreți, important este insa, sa aveti o bucata de varza. 

Am curatat , taiat felii sau bucati mai mici legumele, am spalat apoi uscat si portionat pulpele de pui si am inceput sa cladesc legumele in crockpot, dupa ce am uns fundul vasului cu o lingura de ulei. 

Am inceput cu ceapa, apoi morcovul, pe rand toate legumele in straturi si am sarat si piperat din cand in cand. Am strecurat intre legume si pulpele de pui. Tot alternativ am presarat verdeața, pătrunjelel verde sau/și mărarul. Eu ador combinația de marar cu varza, dar nu toata lumea e la fel ca mine. 

La suprafața am avut un strat de rosii. Vasul a fost plin ochi, si fara sa adaug nici un pic de apa, cu poate ați crezut, l-am conectat, l-am programat la 100 de grade pentru 3,5 ore si apoi mi-am vazut de traba. Dupa trecerea timpului mancarea a fost gata, si aici am introdus o idee proprie care nu era in reteta Arjanei : 

Am pregatit un vas termorezistent si am rasturnat tot continutul în acel vas, avand grija sa se pastreze straturile si am dat totul la cuptor pentru 30 de minute . 

A fost o idee foarte buna. De fapt Sanda Marin , marea doamna a bucatarie romanesti spune aceasta: orice mancare devine delicioasa daca o bagati la sfarsit pentru jumatate de ora la cuptor . 

Friptură de porc la slow cooker cu sos de vin si puree de dovleac si cartofi

 

                          

Mie imi place friptura de porc, si caldă și rece . Imi place mai ales când o pregâtesc dintr-o carne zemoasă nu prea slabă cum este ceafa de porc. Iar dacă posedați un crock pot, sau slow cooker, cum doriți să ii ziceți, e perfect. Puteți, desigur, pregăti friptura și la cuptor, la temperatură joasă, doar că durează mai mult .

Eu posed un astfel de vas minune, pe care m-am bucurat să am ocazia să îl folosesc.

Ingredientele pentru un fel complet și gustos au fost :

• O bucată de ceafă de porc de 1,5 kg
• O ceapă
• Un morcov
• O felie de rădăcină de țelină, cam 50 de g
• 100 ml de vin
• Sare, piper 
• 2 linguri de ulei sau una de untură de porc 
• Câteva boabe de enibahar 
• O lingură de afine coapte 
• Cimbru uscat 
• O linguriță de zahăr
• O lingură de pastă de roșii 
• 100 ml de zeamă de legume sau carne 
• 2-3 foi de dafin 
• Un cățel de usturoi 
• Pentru garnitură :
• 250 g de cartofi 
• 500 g de dovleac de copt
• 50 g de unt 
• 100 ml de lapte 
• Sare și un vârf de cuțit de nucșoară măcinată

Am curătat ceapa, usturoiul țelina și morcovul și le-am tăiat felii. Am pus zahărul într-o tigaie la foc mic să se topească încet, iar când a început să se caramelizeze l-am stins cu vin. Am adăugat pasta de roșii și când a început să fiarbă încet am pus și legumele mărunțite . In paralel am prăjit ușor, doar atât cât să se coaguleze proteinele la suprafață, carnea. Apoi am introdus carnea,sosul cu toate legumele în crock pot. Am reglat temperatura la 100 de grade și timpul la 3,5 ore. Am închis capacul. Alternativ, puteți pune cele de mai sus intr-o cratiță mare, de preferat  de tuci , și acoperiți cu o hârtie de copt potrivită circumferinței cratiței. Lăsați totul la coc mic, tot în jur de 100-120 de grade pentru 2/3 ore. Esential este să nu scadă sosul (mai puteți adăuga apă cu grijă). În ultima jumătate de oră vom aromatiza cu dafin , usturoi, piper, cimbru. Dacă le adăugăm de la inceput își vor pierde aroma prin fierberea îndelungată. La sfarsitul fierberii, cand friptura e gata , putem sa introducem cratita pentru cateva minute in cuptor ca sa ii dam o crusta .

Pentru garnitură , coacem în coptorul încălzit la 200 de grade dovleacul curățat de sâmburi 

și tăiat in două, sau cum avem, o felie de dovleac de prăjitură. Eu am avut dovleac HokkIdo, pe care l-am tăiat în două . Tot în cuptor întroducem cartofii cu coajă pe care i-am spălat în prealabil. Când vom putea să inteoducem cuțitul fără rezistență în legume acestea sunt gata coapte. Durează cam 30-35 de minute. Scobim conținutul, îl pasăm bine și îl amestecăm cu lapte si unt. Adăugăm sare și nucșoară. Acest puree va fi garnitura la friptură. 

Odată ce friptura e gata , strecurăm sosul, în lăsăm să scadă un pic și îl ingroșăm cu o linguriță de amidon dizolvat in apa.

 

Pulpe de pui dezosate si legume la cuptor

 Nu mă întrebați, vă rog , unde am văzut această rețetă. Cert este că sunt mereu în căutarea unor lucruri simple care se pretează a fi repede preparate după o zi de lucru. 

Și care să evite pe cât se poate produsele semipreparate .

 Astfel,  cu legume ce le avem în frigider putem găti fără mare efort o cină gustoasă .

Pentru patru persoane avem nevoie de : 

• patru pulpe , partea de sus pe care le dezosăm
• O vânătă
• O bucată de zuchinni 
• Unu-doi cartofi, depinde de mărime
• Un ardei roșu
• Două -trei linguri de pesmet
• O lingură de cașcaval ras
• Sare
• Piper măcinat proaspăt 
• Două linguri de ulei de măsline 

Pregătim pulpele de pui, scoatem osul, le sărăm , piperăm, dacă vrem adaugăm și un pic de boia. La boia sunt, eu personal, destul de reținută , pentru că prin prăjire capătă un gust amarui.

Curățăm legumele , le spălăm, le scurgem și le tăiem bețisoare lungi de 5-6 cm. Facem asta inclusiv cu cartofii, și dacă aveți , puteți în acest scop folosi orice mașină de bucatarie din dotare. Eu am o răzătoare tip Wöhrner , de care sunt foarte mulțumită .

Amestecăm pesmetul cu cașcavalul  într-un bol poteivit de mare, și trecem atât carnea cât și legumele prin acest amestec. 

Intr-o tavă de cuptor,  plasăm bucățile de carne inconjurate de cartofi, în altă tavă legumele învelite in pesmet . Incălzim cuptorul la 180 de grade la aer cald si lăsăm totul sa se coacă, respectiv să se păteundă și  frăgezeasca cam 3o-35 de minute. Controlăm din când în când să nu se ardă . 

Asta e tot. Sper să vă placă. E o variantă de ales când nu mai putem folosi grătarul din grădină. A venit toamna, e cam frig deja. 

Piept de pui cu ciuperci

                                        

O rețetă simplă si delicioasă . Carne de pui care pentru că e friptă scurt în tigaie rămâne fragedă, ciuperci aromate , ce iți mai poți dori ? 

Pentru două porții : 

• 250 g de ciuperci
• O ceapă roșie de preferință 
• 2 căței de usturoi 
• Două roșii 
• 6 linguri de ulei de măsline 
• Pătrunjel verde taiat mărunt 
• Câteva frunze de busuioc sau de oregano 
• Două bucăți de piept de pui 
• 2 linguri de făină 

Tăiem pieptul pe grosime in două bucăți, îl spălăm, il stergem , il săram și piperăm si le trecem prin făină. Scuturăm surplusul de faină și frigem cele  patru bucați intr-o tigaie in care am incalzit uleiul de măsline. Lăsam bucătile de carne sa primeasca culoare pe ambele părți și sa se pătrundă fară sa se usuce prea tare. Le punem deoparte, le acoperim cu o farfurie sa nu se răcească. 

Curățam ciupercile. Ideal ar fi sa avem hribi, dar pentei că ei nu se găsesc proaspeți decât toamna, eu am folosit ciuperci champignon maro. Le-am sters, nu am curățat coaja, le-am taiat felii subtiri, am curațat și mărunțit ceapa si usturoiul . Am plasat roșiile în apă dierbinte penteu a putea poi sa le cojesc ușor, am îndepărtat și semintele iar pulpa lor am tăiat-o în bucățele nu prea mari. Am mărunțit păteunjelul și busuiocul. Am curățat tigaia de sosul de carne, am mai adăugat două linguri de ulei de măsline si am prăjit incet ceapa și usturoiul până s-au înmuiat si au primit o ușoară culoare gălbuie fară sa se ardă. E important. Ceapa călită e dulce dar cea prajita e amară si nu se poteivește în acest caz. 

Am adăugat ciupercile și roșiile și am lăsat rotul să se călească până ciupercile au devenit lucioase fără a lasa multă apă. Am condimentat , Sare piper după gust. La sfârșit, după ce am luat ciupercile de pe foc adăugăm pătrunjelul și busuiocul mărunțit. 

Dacă vreți puteți fierbe 1-2 cartofi pe care să îi învârtiți în unt. Eu nu am făcut-o. 

Mușchiuleț de porc și cartofi cu smântână la cuptor

Rețeta aceasta mi-a venit în minte în timp ce discutam cu Arjana, verișoara mea, despre ce am mai putea gati. Stiți, asta e o intrebare la fel de importantă ca aceea de a fi sau a nu fi . Este întrebarea pe care ne-o punem, pe care o punem , de cele mai miulte ori enervându-ne partenerul sau familia, și răspunsul în 90% din cazuri, este " fă si tu ceva " . Mare ajutor !
Eu nu gătesc sistematic, sau mai bine zis, fac câte ceva, ce nu se poate numi neapărat o mâncare, e ceva de băgat în gură când ți-e foame, nu are de a face cu arta culinara. Ceva repede, pentru mine si gură când mă întorc de la lucru.
Doar la sfârșit de săptamână când mai primesc vizita copiilor imi pun intrebarea: ce să gătesc eu, să placă la mici si mari.
Așa am ajuns de unde am plecat. La mușchiulețul de porc.  La rețeta asta care o făcea des bunica mea. Uneori si cu pulpă sau cotlet de porc, dar mereu la cuptor cu smăntână.  Ne-am bucurat amândouă să ne-o reamintim. A fost , știți, ca si când ai întâlni un prieten vechi.
Îți aduci aminte nu numai de ea, ci și de atmosfera casei, de duminicile in care o mâncai, de obicei cu salată verde, cu cel mai  bun sos din lume, apă, oțet, un pic de sare si zahăr.
Da, salată verde cu zahăr, îl simțeai printre dinți. Nu spun că era grozav de sănătos, dar ce bună era salata  aceea!
Era adusă de bunicul meu din grădină, frunze proaspete și de un verde deschis, dacă le rupeai curgea un suc lăptos. Orice aducea bunicul meu din grădină, ne prezenta cu un zâmbet încântat de copil care  găsește o jucărie.  I se luminau ochii când aducea ceva . Era foarte mândru de grădina lui. O cultiva cu pasiune, avea de toate în ea, și părinții nostri plecau de acolo cu portbagajul plin de vinete, roșii, ardei, dovlecei și da, salată verde. Venea bunicul meu seara de la lucru, după ce stătuse toată ziua în soare pe șantier cu muncitorii lui, mânca ceva și se ducea în grădină . Ne spunea mie și Arjanei, haideți repede să udăm până nu vine ploaia. Ce ne distram ! Astea erau verile noastre, îndelungi vacanțe la bunici. Intr-un sat sau în altul din câmpia Banatului ....Nu ne lipsea nimic în mediul  acela modest. Nu duceam lipsa orașului, a părinților, deși nu imi aduc aminte să fi avut jucării. Era o libertate greu de descris în cuvinte. Până la urmă, libertatea de a nu face nimic ...

Dar ce ar fi să ne reîntoarcem la un format clasic de rețetă, m-am luat cu vorba..

Pentru patru  porții avem nevoie de :

Un mușchiuleț de porc, nu prea mic, să iasă din el 12 felii de carne
1 kg de cartofi
2-3 linguri de făină
O linguriță de boia
1-2 căței de usturoi
100 g de unt
250 ml de smântână dulce
100 ml de smântână groasă
Sare
Piper dacă vreți



Am spălat si zvântat mușchiulețul . Am spălat cartofii și i-am pus să fiarbă în apă cu sare și o linguriță de semințe de chimion. ( Asta e o fiță care am invățat-o recent și care dă gust bun cartofilor )

Am tăiat mușchiulețul felii de un cm, le-am bătut un pic., le-am sărat și pipărat. Am curățat usturoiul, l-am mărunțit șil-am presărat pe feliile de carne. Am pregătit un amestec de făina cu o linguriră de boia, am trecut fiecare felie prin acest amestec, am scuturat surplusul de făină . Nu vă temeți, usturoiul rămâne lipit. Am incălzit ulei în abundență intr-o tigaie, am prăjir scurt pe ambele părți feliile de carne și le-am așezat pe o hârtie absorbantă pentru a scăpa de uleiul excesiv.

Am curățat cartofii ,  ampregătit ungând cu un strat subțire de unt o formă termorezistentă , am așezat alternativ cartofii și carnea, am presarat intre straturi felii subțiri de unt, am turnat smântâna si la suprafață am adăugat 2-3 linguri de smântână groasă pe care am întins-o cât am putut de uniform.
Am dat la cuptor la 175 de grade  până sosul a scăzut și cartofii s-au rumenit. Cam 30-45 de minute .

Grătar de vită cu fasole verde

La ultimele cumpărături mi-a făcut cu ochiul o felie de carne, frumos ambalată, cu toate 
amănuntele de proveniență menționate, o felie de vrăbioară, mai exact, în limbajul modern de bucătărie un rib-eye steak. 
După ce m-am documentat un pic privind modul de pregătire , nu am prea mai fript pe grătar sofisticatul rib-eye steak, m-am pus pe treaba. 
Am cugetat și asupra garniturei, pe care nu am vrut să o reduc la cartofi, vedeți, carne nobilă merită ceva mai acătări ...am conclusionat că fasolea verde ar fi pe măsură .

Deci azi gătim un grătar de vită, o felie de vrăbioară , marmorată , fragedă aromată așa incât nu necesită prea multe arome straine, eu m-am limitat la sare (ce e drept se rataciseră prin ea niște fulgi de trufe ) și piper . 
Am gătit doar pentru mine, deci am avut : 

•  
• 250 g de carne 
• 300 g de fasole verde 
• Sare 
• Piper 
• 2 căței de usturoi 
• 50 g de unt 

Carnea am scos-o din frigider cam o oră, o oră și jumătate înainte de a o plasa pe grătarul electric.
Am spălat fasolea, am curățat-o, am tăiat-o în bucăți de 2-3 cm, eu am avut o fasole lată, verde, uzuală, cea care se găsește cel mai des pe aici. Dacă aveți alt soi , procedați cum credeți că e bine. Nu trebuie sfărâmată. Trebuie să fie plăcută la mâncat. Apoi am fiert-o în apă fierbinte, până s-a înmuiat, am clătit-o în apă rece ca să își păstreze culoarea și am scurs-o bine. 
Am încălzit, topit, untul într-o cratiță portivit de mare, am adăugat doi căței de usturoi zdrobiți șimapoi fasolea. Nu e necasar sa mai fiarbă . Doar atât cât usturoiul să se inmoaie un pic. 

Asta e momentul in care punem carnea pe grătar, de care o fi el. Eu am unul electric, cu programare pentru diferitele tipuri de carne, e foarte util când nu poți sau nu ai chef să pornești grătarul în curte. 
Grillul electric m-a anunțat că e suficient de fierbinte, am pus carnea, am închis capacul șî am așteptat  să ajungă la faza medium , așa imi place mie . După ce s-a făcut cum am vrut eu am sărat-o si pipărat-o. Mai mult nu a fost necesar. Zemos și incredibil de fraged, grătarul meu. 
A fost o cină delicioasă . 
Vă recomand și un vin roșu pe lângă pentru completarea deliciului, și, deși nu e o distracție prea ieftină merită să o savurari cu prieteni . Așa e viața frumoasă . 

Sezonul grătarelor

Vine vara.

Sezonul grătarelor

Din ce in ce mai des aud : Grill. Facem un grill. E un fel de neologism. Anglism . In spatele lui se ascunde traditia noastra a tuturor . Carne , frecată sau nu cu ierburi aromate, pusă sau nu la murat, dar in final aruncată pe o suprafața fiebinte, un gratar de fier, sau o plită, sau o bucată de piatră, oricum, ceva incins, care amintește de timpurile ancestrale când barbații veneau de la vânătoare și aruncau pe foc o halcă de carne din care apoi se infrupta tot tribul. Păstrând ordinea, bineînțeles, prima dată cei puternici, apoi femeile și copii. 

Timpurile s-au mai schimbat, slavă Domnului, dar gratarul sau grillul a ramas un apanaș masculin. Oricum ar fi gratarul ăla, cu cărbuni, cu gaz, electric, el e pregătit de bărbații casei. 

Dar de fapt eu am dorit aici sa vă vorbesc mai mult despre ce punem pe grătar, de felurile de carne pe care le pregătim , și eventual, acum, sau în episodul următor , de sugestii de salate , pe care , in cele mai multe case, le pregătesc doamnele. 

Cu ani în urmă grătarul era asimilat cu un preparat de carne de porc. Mici, cârnați, costiță , ceafă...de porc. Nici nu mi-ar fi trecut prin cap să folosesc altă carne, ca cea de pui, nici vorba de vită ...si nici aia nu mi-ar fi trecut prin cap să folosesc pește sau legume. 

Toate acestea au devenit acum de  la sine înțeles. Ba chiar se frig la grătar mai des astfel de produse...

O întreagă industrie se dezvoltă in jurul acestui obicei vechi și mult iubit. Nici nu dă bine iarba, si iese soarele,  și rafturile magazinelor debordează de produse pentru grătar. Sosuri salate , in raionul de măcelărie găsim carne gata preparată si aromatizată pentru cei care din comoditate sau din nestiință, nu prepară carnea ei înșiși. Și unde te duci, din toate curțile si grădinile, din colțuri de parc special amenajate, din margine de pădure, se ridică mirosul ademenitor al cărnii fripte.  

Despre mici si altele de-ale porcului nu am să vă spun acum nimic. Dar am gasit intr-o revistă o interesantă clasificare a diferitelor produse de carne de vită  folosite la gratar , cu denumirile lor, care se folosesc uzual în engleză , cred și de aceea pentru că aceste specialități trebuie  să vină din  California sau America  de Sud, cu crescătoriile lor mari de vite . Cine oare , in mod tradițional, în Europa,  și ar fi sacrificat vaca să o pună pe grătar ? 

Toti am auzit de filetsteak, rib-eye steak , flanksteak, t-bone steak, entrecote și rumpsteak. 

Nu stiu voi, dar eu des m-am intrebat de unde vin aceste denumiri, sau mai precis, din care parte a animalului vin aceste tipuri speciale de de carne? 

M-am bucurat sa aflu, si vă zic și vouă. În general deosebim vrăbioara , sau mșchiul  de-a lungul coloanei vertebrale, mușciulețul, pulpa și antricotul. La vrăbioară  sau beefsteak in funcție de nivelul la care tăiem carnea, cu sau fără os,deosebim mai multe denumiri : rib eye steak, rumpsteak, t bone steak , etc.

Iată câteva exemple : 

Filetsteak , sau  mușchiuleț, se află in partea posterioară , sub beefsteak ,  deasupra rinichilor . Este  foarte fraged, si nu  gras. Pentru grătar se unge cu un strat subțire de ulei ca să nu se lipească de suprafața fierbinte . O bucățică scumpă, folosită in multe preparate celebre, ca Chateaubriant sau Beef Wellington. 

T bone steak se gaseste în partea posterioară a coloanei vertebrale, se taie cu o secțiune de vertebră și conține o parte de cotlet și una de mușchiuleț.. Înainte  de a fi fript, se ține, recomandare de altfel generală , la temperatura camerei. Dupa ce este gata , îl lăsam un pic să se odihnească pentru a fi zemos și fraged. T bone steak este bine cunoscut si in bucataria italienească unde se fososeste la preparatul celebrului bistecca alla fiorentina . 

Antricotul, carnea intercostală, se recunoaște printr-un miez de grăsime care îi dă aromă și frăgezime . E foarte gustos dacă inainte de a-l folosi îl presărăm cu sare grobă și îl lăsăm astfel să se odihneasca 15-30 de minute 

Flanksteak , după cum îl zice numele, este carnea de pe burtă , cu o formă ovala și relativ 
ingustă , care după frigere este bine să fie tăiat în feliuțe de-a latul fibrelor musculare . Astfel ii vom putea degusta frăgezimea . 

Rumpsteak, din regiunea mediană a beefsteak-ului, are carnea slabă dar fragedă cu o margine de grăsime ceea ce în conferă o aromă sepcială .  Nu îndepărtați această margine grasă, nu veți regreta. 

Sărmăluțe în foi de gulii

                                                    

  

Salutăm primăvara cu această clasică mâncare a bucatăriei românești ! 

O vizită la magazinul din colț mi-a deschis apetitul pentru aceste delicioase , clasice, sărmăluțe . Bunica mea si mama le găteau des, și eu le mai fac din când în cănd...iar săptămâna trecută când la raionul de zarzavaturi am dat peste frunzele de gulii, le-am înhățat, am mai luat ce trebuia si m-am pus pe treabă . 

De obicei sosul acestor sărmaluțe este unul alb cu mărar. Eu am folosit de data asta leurdă, pe care am marunțit-o, dar am adăugat și frunze de patrunjel și marar, si un pic de pulpă de rosii. 

Vă invit sa incercați . Iese bine ! 

20-25 de frunze de gulii

500 g de carne macinată de porc și vită 

Un ou 

150 g de orez 

150 -200  ml de apă 

Sare

Piper

O linguriță de făină 

100 ml de lapte 

100 ml de smântână 

O legatură de leurdă 

Câte o linguriță  de pătrunjel și marar tocat 

O roșie ( facultativ) 

Am pregatit frunzele, le-am tăiat cozile și nervurile groase si le-am opărât cu apă clocotita .

Am amestecat într-un bol carnea cu orezul, oul, sarea și piperul și cam 50-75 de ml de apă . Eu adaug mereu un pic de apă la sarmale să nu iasă așa bătute. Am rulat sarmalele, le-am plasat într-o cratiță mai mult lată decât adâncă, am acoperit cu restul de apa incălzită si le-am lăsat să fiarbă incetișor cam 3/4 de oră. Am pregătit sosul amestecănd fără cocoloașe faina cu lapte si smântână. Am turnat peste sărmaluțe inpreună cu leurda mărunțită, mărar și pătrunjel tocat si roșia taiată bucățele.  Am mai lasat să fiarba 15-20 de minute .  

Eu nu le-am dat la cuptor , dar voi puteti să o faceți in această ultimă fază . 

Au ieșit bunicele și eu mi-am făcut pofta ce-am poftit-o ! 

Pui satay

                                               

Ce stim despre pui satay ? Că este o delicioasă rețetă indoneziană, cu un sos hrănitor și bogat în uleiuri vegetale nesaturate sănătoase. Un fel ce poate fi bine însoțit de orez ca fel principal dar pe care îl putem servi și ca aperitiv. Sosul de arahide însoțește frigăruile de pui, satay cum se numesc și are foarte multe variante , conform bucătăriei din Tailanda, Malaezia sau Indonezia. Există chiar o variantă olandeză , importată desigur diin coloniile olandeze din Orient.

Mie imi place bucătăria din Orientul indepartat, bogată în arome, în combinatii de dulce acru, cu lapte de cocos și ananas. 

Incercăm, eu și Arjana, caci este rețeta ei,   să facem  plăcere acelora care ne impărtășesc gusturile sau să îi convingem pe cei ce, eventual,  au niste rezerve sau sunt mai tradiționaliști :-) 

Pentru patru porții : 

Avem nevoie de 4 bucăți de piept de pui tăiat în cuburi de 2 cm 

Pătrunjel tocat 

Arahide marunțite pentru decor 

Sos de marinare 

90 ml sos de soja 

Sucul de la o lămâie 

3 linguri de ulei de floarea soarelui 

2 linguri de zahăr brun

3 căței de usturoi

3 fire de ceapă verde 

Sos Satay 

250 g de unt de arahide 

2 căței de usturoi 

175 ml de apă 

30 g de lapte cremos de cocos 

O lingură de sos de soja

O lingură de zahar brun 

O bucată de un cm de ghimbir , tăiat subțire 

O lingură de suc de lămâie 

Cayenne 

Sare 

Piper 

Pregătim marinada, amestecând sucul de lămâie cu ulei, ceapa taiată marunt, usturoi, zahăr, sosul de soja. Introducem bucațile de pui și lasăm totul la rece timp de 30 de minute . 

Avem nevoie de bețisoare pentru frigărui ,  care le introducem pentru jumătate de oră in apă fierbinte. 

Preparăm  sosul satay, încălzind  untul de arahide cu o parte din usturoi, adăugam apă, crema de cocos, sosul de soja, zaharul, ghimbirul mărunțit. Fierbem combinația pentru 2-3 minute. Adaugăm zeama de lamâie, restul de usturoi, asezonăm cu cayenne, sare și piper. La acest sos putem folosi și arahide tocate cu blenderul sau cu un mixer, și să folosim această cremă de arahide in locul produsului industrial de unt de arahide . 

Infigem bucățile de piept marinate , cam patru cinci,  în țepușe si  le plasăm pe grătar, să se rumenească bine pe ambele parți. Putem folosi și gratarul din cuptor , plasând frigăruile la cam 10 cm distanță de grătar. 

Servim frigăruile cu sos si garnisim cu pătunjel verde tocat și arahide . Ca și garnitură se potrivește orez de calitate, fiert in apă . 

Gratar cu legume sau mâncați colorat

               ,

"Colour your plate " este o idee fenomenala, un curent, ca sa nu zic trend, care apelând la gustul artistic sau la simpatia față de culori dorește să educe lumea, dar mai ales copiii, să mănânce sănătos, cu multe legume si cu fructe. Care este apelul ? 

Colorați farfuria în culorile curcubeului! Puneti laolaltă diferite legume sau fructe, în diferite culori. Verde, roșu, galben ...violet. 

Fiecare culoare ascunde alți nutrienți, alte vitamine, minerale, enzime, alți componenti cu acțiune antioxidantă. Știți desigur, radicalii liberi răspunzători pentru schimbări celulare ciudate, mutații, cancer...radicalii liberi pot fi contracarați cu substanțe cu activitate antioxidantă, din natură. Să încetăm să ne hranim unilateral, să evităm produsele semipreparate, să evităm excesul de zahăr și de grăsimi. Despre asta se tot vorbește de o bucată de vreme. Și nu fără succes. Campania " color your plate " e in mare ascensiune. Cu atât mai mult cu cât în s-au făcut cercetări serioase in domeniul nutriției și al alimentelor.

S-a dovedit astfel că legumele de culoare ROȘIE ca roșiile, căpșunele, lubenița, ridichile, gogoșarii roșii, măceșele conțin licopen. Pănă nu demult considerat toxic, licopenul este foarte folositor în afecțiunile cardio-vasculare și in procesele de înnoire celulară. Se știe chiar, că prin fierbere actiunea licopenului este potențată. Dați înainte, deci, cu supa de roșii ! 

Culoarea ALBASTRĂ SI CEA VIOLETĂ, prezentă în afine, mure, struguri negri, sfeclă, varză roșie, vinete, o au fructele și legumele bogate în antociani. Antocianul are acțiune antiinflamatoare și protejează vasele de sânge. 

Legumele și fructele GALBENE ȘI PORTOCALII, morcovi, papaya, dovleac, cartofi, ardei galbeni, citrice, banane, conțin carotinoide, celebrii antioxidanți, protectori celulari, întăritori ai imunitătii,  luptători impotriva cancerului.                                          

                                             

Tot ca antioxidanți actionează și flavonoidele, care se găsesc în fructele și legumele de culoare ROSIE până la VOILET. În prune, mere, varză roșie și struguri. Dar marea surpriză este clorofila, pigmentul tuturor plantelor verzi. Câte legume verzi! De la salată la varză, spanac și mazăre și fasole verde, avocado și zuchini,  mere și pere ! Simbolul vitaminelor in alimentație e culoarea VERDE! Clorofila e bună la vedere și susține inmulțirea si renașterea celulară ! 

Ba chiar și culoareq ALBĂ a verzei albe și a usturoiului, a conopidei si a sparanghelului să ne inspire ! Toate aceste legume au efect antiinflamator, antibiotic natural, diuretic si scad tensiunea arterială! 

                                            

   

Pun pariu că v-am spus o grămadă de lucruri noi și interesante. Și nu am vorbit deloc de aportul de vitamine, enzime și minerale al legumelor și fructelor! 

Recomandarea nutriționiștilor este de două ori fructe și de trei ori legume pe zi ! Sunteți cuminți ? Faceți așa ? Încercați în joacă! Colorați-vă farfuriile ! Arătați asta și copiilor vostri! Colour your plate! 

In acest spirit, azi o rețetă a Mioarei: 

Grătar cu legume colorate.

Pentru două persoane : 

Despre grătar, azi, nu prea multe . Cotlet de porc, două felii,  la temperatura camerei, ușor zvântată, pac, la grătar.

Legumele folosite au fost:
Fasole verde și mazăre păstăi câte 150-200 de grame 

Doi cartofi  dulci 

Doi ardei  rosii 

Ulei de măsline, 2-3 linguri pentru legume 

Am aromat grătarul cu un mujdei sănătos :-) 

Pentru asta am folosit : 

3-4 căței de usturoi

2-3linguri de ulei  de dovleac 

O lingură de aceto balsamico din acela mai grozav și mai scump...

Am curățat legumele. 

Ardeii se curăța de seminte și se taie în 4-6 părti. Cartofii dulci se curăța de coajă si se taie felii lunguiețe. Ardeii și cartofii se pun pe foaie de copt intr-o tavă la cuptor, se sărează și se stropesc cu ulei de măsline. Se coc la 210 grade. Înainte de a fi serviți, ardeii se curăță de coajă. Merge repede.

Fasolea și mazărea păstăi o curătăm de capete, o tăiem in bucați nu prea mărunte și o fierbem al dente în bulion de legume. Un litru jumătate de apa plus un cub  de concentrat "bio". 

Pentru mujdei frecăm usturoiul pisat cu uleiul de dovleac si cu un pic de aceto balsamico. Picurăm peste legumele verzi și peste carne! 

Voilà! O farfurie colorată si sănătoasă ! 

Pulpa de Porc la Slowcooker

                                  

Ma credeti sau nu, cea mai buna varianta de a gati carnea este a o face la temperatura scazuta, 90-100 de grade. Pentru treaba asta Slowcooker sau Crockpot este instrumentul ideal.
Am  cumparat o bucata frumoasa de plupa de porc care ar fi fost in sacrilegiu sa o usuc in cuptor la 160 de grade, ce sa mai discutam de consumul de energie. Cred ca am amintit ca dupa instructiunile de folosire consumul acestui vas electric este echivalent cu acela al unui bec. Nu, nu am procente de la firma producatore, nu fac reclama pentru acest produs, va relatez doar in din experienta.
Am folosit:
1 kg de carnea de porc 
O bucata de telina
Doi morcovi
O radacina de patrunjel
O bucata de praz ( 10 cm)
O ceapa
O lingura de Pasta de rosii
O lingurita de zahar praf
Un pahar de apa
Nu pahar de von
Sare
Piper
Cimbru uscat
O lingura de ulei
Am spalat carnea, am zvantat-o, si am prajit-o jur imprejur, intr-nu pic de ulei neutru.
In aceeasi tigaie am caramelizat zaharul, l-am stins cu suc de rosii si vin, am lasat sa fiarba Doug clocote, am adaugat legumele  curatate si maruntite si paharul de apa,  cu un cub de concentrat de legume. Acest amestec l-am turnat in vasul de ceramica al slowcooker- ului, am plasat carnea si am Rreglat la 100 de grade, trei ore si jumatate.
Puteti, desigur, sa plasati friptura innabusita si in cuptor sau pe plita, acoperita, la 100 de grade. Secretul este : temperatura scazuta si timp indelungat.
Dupa timpul scurs in care mi-am vazut de treaba, am scos carnea sa se zvante un pic, am maruntit cu in blender vertical legumele pentru un sos aromat si consistent.
Am servit carnea felii, cu sos si cartofi.
Carne e moale, onctuoasa, ca untul. Se poate bine manca si rece!

Papricaș de pui la crockpot

 Fiecare casă are rețeta ei de papricaș, nume care, poate,  este străin în sudul și estul țării , dar foarte cunoscut în Banat și Ardeal. Numele vine de la paprică, adică boia, care dă culoarea si aroma. Papricaș, nelipsit din meniul de sărbătoare al șvabilor din Banat, cu 1-2 pui grăsuți tăiați duminica când vin goștii, pui  de la care se folosesc copanele și pieptul. Mai puțin spatele și gâtul  care intră la supă ...

Dar desigur asta era valabil acum 50 de ani când mai erau în Banat șvabi și în curtile lor găini și pui. Nu inseamnă că  bănățenii nu mai fac papricaș, si nici nu înseamnă că prin curțile satelor din jurul orașului meu de baștină n-or mai fi pui de găină ...atâta doar că eu nu prea mai stiu..Iar când mă apucă cheful imi iau niște pulpe de pui din vitrina frigorifică de la Aldi..

Am mai prezentat rețeta mea de papricaș cu găluște de făină. Noutatea de azi constă în folosirea vasului crockpot. 

Marele avantaj al acestui fel de a găti la temperatură joasă, în vas de ceramică la  o temperatură constantă,fie 90 fie 100 de grade celsius  constă în faptul că,  pe lângă păstrarea nealterată a nutrienților,  gustul mâncării e mai bun.  . E greu să vă explic. Dar trebuie să mă credeți pe cuvânt : Mâncarea în crockpot e pur și simplu bună ! 

Am folosit 6 pulpe intregi proaspete ale unor pui crescuți fericiți și natural, dacă ar fi să credem eticheta din supermarket.

O ceapă măricică ( 150 g)

Un ardei roșu 

Un ardei galben

O roșie 

100 ml de apă +două lingurițe 

200 ml de smântână de frișcă 

1/2 linguriță de cimbru uscat 

O lunguriță de pătrunjel verde tocat 

O linguriță de boia dulce 

O lingură de ulei. 

Sare după gust

O linguriță,două de făină  

O lingură de smântână groasă 

Pregătim legumele , le curățam, le spălăm și le taiem mărunt. Le plasăm în vasul de ceramică ( în cazul meu ) al crock-potului. 

Pulpele le spălăm, le taiem in două ( pulpa d sus si de jos) le zvântăm cu un șervet de hârtie și le prajim ușor pe o parte și cealaltă intr-o tigaie cu ulei încins. Le scoatem apoi și le plasăm peste legume în crockpot. Turmăm cam 100 ml de apă, nu prea mult,  căci si legumele fierte astfel lasă apă. 

Pornim vasul la temperatura ridicată, adică 100 de grade Celsius,  pentru 2,5 ore. 

Cănd s-a terminat programul,  scoatem carnea, adaugăm mirodeniile și sarea. Amestecăm boiaua cu făina și cu un pic de apă, cât sa iasă o pastă, o adăugam la sos. Omogenizăm totul bine cu un blender, si mai dăm un clocot, două.la sfârșit turnăm smântâna dulce în sos, dregem încăodată cu sare, plasăm carnea și adăugăm o lingură de smântână groasă acrișoară. Amestecăm dar Nu mai fierbem, căci riscăm să se precipite sosul. 

Servim cu paste, găluște sau cartofi fierți în coajă. 

Friptură de porc á la Schubeck

                                                

De când pe " Paprika Tv" apar emisiuni cu acest cunoscut bucătar Bavarez , nu mai  este necesar să vă spun nimic în plus. Poate doar că dacă treceți prin Muünchen merită să dați o raită prin Orleansplatz, unde puteți vizita magazinul de mirodenii sau de ceai sau de ciocolată al cunoscutului bucătar. Precum puteti să si vă opriți la un aperitiv, să savurati o cină ( cu rezervare) in unul dintre localurile lui, depinde cât vă permite buzunarul. 

Eu admir foarte mult energia și munca oamenilor de mare succes ! Pentru că în spatele acestui succes e multă muncă si multă perseverență și ambitie. Pe lângă talent ! 

Ai câteodată impresia că se află in mai multe locuri in același timp. Schubeck gătește pentru echipa de footbal Bayern München, supravegheză cu grijă si atenție un lanț  de magazine și localuri în mijlocul orașului, scrie cărți de bucate, da interviuri, apare in emisiuni nenumărate la televizor, este oriunde și peste tot. Viața lui este munca. In puținele clipe de odihnă se relaxează la Starnberger See sau petrece puținul timp liber cu copii lui. 

Nu am fost niciodată dezamăgită de vreo rețetă de-a lui, toate mi-au iesit perfect.

De data aceasta o friptură zemoasă cu crustă ! 

Am avut o bucată de pulpă de porc cu șoric de 1,4 kg

Am mai avut nevoie de : 

O bucată de țelină 

Un morcov 

O ceapă

Un cațel de usturoi 

O bucată de coajă de lămâie 

O linguriță de măghiran uscat 

250 ml de vin rosu 

2 linguri de pastă de roșii 

2 lingurițe de zahăr praf 

O linguriță de ulei 

400 ml de supă clară de legume 

Sare 

Piper 

Un vârf de cuțit de chimion măcinat 

Pentru garnitură : 

O ceașcă de orez 

200 g de hribi 

O lingură de unt 

Sare

Piper 

Am spălat pulpa de porc și am pregătit un vas mare cu apă clocotită în care am intrdus-o și am lăsat-o timp de 15 min, fără să fie pe foc. 

Intre timp am curățat zarzavatul, l-am tăiat felii și l-am călit usor în ulei. In alt vas am caramelizat zahărul praf, fără să fie prea inchis la cuoare, am adăugat pasta de roșii, am stins cu vin și am dat in clocot până am obținut o consistență cremoasă . 

Am stins legumele cu supa de zarzavat ( se poate și din concentrat ) și am amestecat legumele si sosul de rosii cu vin într-un vas încăpător care poate fi bagat la cuptor. 

Am scos carnea, am uscat-o cu un șervet și am crestat șoricul longitudinal si transversal în formă de cubulețe. In aceste crestături am presărat sare și măghiran măcinat. 

Am plasat carnea peste legume și am dat totul la cuptor pentru aproximativ două ore, la 160 de grade pe șina din mijloc a cuptorului. 

Când friptura a fost pătrunsă, am ridicat temperatura la 220 de grade și am prajit-o la suprafață pentru câteva minute. Trebuie supravegheat să nu se ardă . 

                               

 

Am strecurat legumele, am mai dat în clocot sosul să îl ingroș un pic. Putem adăuga și o linguriță de amidon dizolvat in apă rece. Îl asezonăm cu sare, piper, chimion , adaugam usturoiul și coaja de lămâie si lăsăm să se pătrundă aromele. Inainte de a-l servi, scoatem cățelul de usturoi și lămâia. 

Ciupercile le-am curățat fără a le spăla, le-am tăiat în lamele subțiri și le-am sotat în unt. 

Am adăugat un pic de sare și piper. 

Orezul l-am fiert în apă si l-am sărat ulterior. Proporția ideală este de o cană orez și trei căni apă. Când a scăzut toată apa e gata și orezul. Rămâne întreg, nu e lipicios sau apos. 

E o minunată friptură, nu pregetați să o încercati, dragi prieteni !