duminică, 22 octombrie 2017

Nutella Brownies ( din trei ingrediente )


                                         
   
Să ne închipuim următorul scenariu, dragii mei:     

Avem in dulap, sau în frigider, un borcan cu Nutella. L-am cumpărat într-un moment de slabiciune, sau de tristețe sau de poftă...acum vrem să scapam de el pentru că reprezintă o continuă tentație. Nu ajunge să spunem: piei Satană! Nu piere! Stă acolo ca o stâncă și, când ne e lumea mai dragă, seara la televizor sau poate noaptea...între doua vise, face bling în capul nostru: o linguriță mică, mică ...și lumea e roz. E roz pâna dimineața când ne punem pe cântar, vă asigur! 

Deci, gata, vrem să scapam de tentație și nu suntem genul care pur și simplu aruncă mâncare! Atunci, vă intreb, de ce să nu facem fericiți colegii, sau prietenii copiilor, sau prietenele noastre cu ceva dulce folosind eficient crema noastră de alune?


E un trend, un curent culinaro-monden, faci mâncare repede cu tot aruncat intr-o oală, faci prăjitură din două cuie etc, etc.

Nu neg că această rețetă  face parte din acest curent, nu neapărat susținut sau apreciat de mine. Ca multe lucruri,  în lumea modernă populată de variante umane ale lui Speedy Gonzales, care  nu au timp pentru nimic, el vine din America.

Dar din când în când, vezi situația descrisă mai sus, putem să procedăm și așa, repede și necomplicat nu inseamnă neapărat prost. Si, de altfel, ne ținem în pas cu moda. Purtăm  blugi rupți și adidași la after 60, trimitem mesaje pe WhatsApp, consultăm cu precădere net-ul și nu carțile de bucate, ne place de Tudor Chirilă...

Ce să mai o tot lungim și să ne tot justificăm, adevărul gol goluț este: am văzut rețeta pe Youtube  și mi-a stârnit curiozitatea. 

Și, recunosc, în acest nobil scop, am cumpărat special Nutella. Nu, la mine în frigider nu se ascunde așa ceva din întâmplare...eu sunt, ceea ce se cheamă, un dulcecolic ( derivat de la alcoolic ) uscat. Trebuie să indepărtez fără milă tentațiile din casa mea, altfel mă paște recidiva. 

Deci:

Încălzim cuptorul la 170 de grade. In general, eu, când vreau să coc ceva, încep prin a porni cuptorul. Până sunt gata, e și el gata încălzit. 
200 g ( cam un pahar și 1/4 ) de Nutella 
Două ouă intregi 
100 g de făină ( cam 1/2 de pahar ) 
O tavă nu prea mare. 
Dacă e mare tava, dublăm cantitățile. 

Batem ouăle, adăugăm crema de alune, apoi făina. Amestecăm vârtos, turnăm intr-o formă 20/20 sau așa ceva, unsă și înfăinată. Dăm la cuptor, la 170 de grade, cam 15 minute. Dacă apăsăm aluatul trebuie să opună rezistență și să aibă o crustă ceva mai deschisă la culoare. Ideal e să rămână un pic cremos în interior. 

Scotem, răsturnăm, tăiem pătrățele și servim la cafea. Sau la cacao, sau la ceai, sau la ce vrem! 
Prăjitura aceasta simplă nu e prea dulce, are un discret gust de alune, se face in trei timpi și două mișcări și ne scapă de tentațiile inutile din frigider! Ce vreți mai mult !?



sâmbătă, 21 octombrie 2017

Sărățele ca la Oma !

                                 

Iată o rețetă simplă dar bună din care putem vrăji în doi timpi și trei mișcări niște super ronțăituri. Durează cât ne-am duce la stația de benzină sau la supermarket să cumpărăm din alea gata făcute care sigur au vre-un aditiv să le țină proaspete ! 
Rețeta e de la Oma, soacra prietenei mele Geta, Geta le-a preparat sper deliciul nostru al tuturora ! 
Avem nevoie de : 
250 g de telemea
250 g de făină 
250 g de unt sau margarină 
Un ou
Sare nu e nevoie decât să presărăm deasupra, dacă vrem . 
Le putem unge cu un albuș, să fie lucioase, și putem presăra chimion sau cașcaval. 
Frământăm aluuatul, dacă e prea moale mai adăugăm un pic de făină, il adunăm în formă de minge, și il lăsăm la rece jumătate de oră. 
Preștăm suprafața de lucru cu faină, intindem aluatul intr-o foaie de cam 1 cm grosime. Îl tăiem și formăm după gust. Cerculețe, bastonașe covrigei, și îl ungem cu un albuș de ou. Preșarăm sare, chimion sau cașcaval. Coacem la foc iute, 200 grade, cam 15-20 de minute până se rumenesc. 
Poftă bună cu o bere ! 

miercuri, 18 octombrie 2017

Supă cremă de topinambur sau napi de pământ

         
                                            

Această legumă, denumită popular nap de pământ, este înrudită cu ...floarea soarelui ! Se cheamă latinește Helianthus tuberosus și până nu demult a fost folosită in hrana animalelor, mai ales a porcilor.
Până când, francezii, cine alții, să declare sus și tare că are un gust fin și rafinat, iar cercetătorii să găseseasca întuberculii de toipnambur o cantitatemare de inulină, foarte benefică ! 
Napii de pamânt au jumătate din caloriile cartofului, vitamine și săruri din belșug, și, datorită inulinei, un polizaharid, pot fi folosiți și în alimentatia persoanelor cu diabet. 
Fie supe, salate sau garnituri, multe se pot realiza din acești tuberculi. Planta e originară din Mexic, adusă în Franța în secolul al XVII -lea, și se cultivă mai ales în sudul Franței și în Olanda. A fost destul de răspândită și în Germania, dar marginalizată în faport cu cartoful. În Romania s-a folosit mult în hrana animalelor. Până a fost redescoperită ! O recomand cu căldură, dacă o găsiți , nu o ocoliți . 
Pentru aztăzi,  o supă cremă, rețeta Mioarei :

                                                  

Ingrediente (pentru 4 persoane):
 * 750g de topinambur
* o ceapa nu prea mare, ceapă dulce daca se poate
* unt ( cât o nucă)
* 200 ml de smântână lichida (pentru frișcă)
* sare, piper alb și nucșoară
Eu am pus și un păstârnac.

Se curăță tuberculii de topinambur si păstârnacul și se taie bucatele. Se taie ceapa și se călește în unt la foc mic. Se pun legumele, se adaugă apă, atât cât să le acopere de apă.  Se fierb încet. Când sunt moi, destul de repede) de iau de pe foc și se fac cremă cu blenderul. Se pun din nou pe foc mic, se adaugă smântâna, sarea, piperul și nucșoara (neapărat!). Se dau o data in în clocot și, eventual, se mai adaugă puțină apă dacă crema e prea groasă.
Supa se servește cu crochete de pâine.

luni, 9 octombrie 2017

Legenda Castanelor (Alto Adige Südtirol Tirolul de sud) si cum facemcastane coapte perfecte la cuptor



                                 

 

Intr-o excursie recenta in acest minunat colț de lume, Tirolul de Sud,  am avut ocazia să aflu multe lucruri noi, despre regiune, despre oameni, despre locuri. Am avut ca ghid o doamnă născută acolo, Helena Graf, care ne-a condus cu mare drag pe poteci ce duceau prin paduri și pajiști, dealuri și văi, mereu în față stancile masivului Gassler, albele stanci ale Dolomiților. Ne-am întâlnit mereu cu arbori de castan, batrâni și tineri, care acum iși lasă fructele să cadă pe pământ, hrana si deliciul oamenilor de aici. Țaranii culeg castanele, le prelucrează in foarte multe feluri, iar acum, in octombrie, până la inceputul lui noiembrie, sărbătoresc sărbătoarea castanelor, in foarte multe localități ale văii Isarico. Eisacktal spun tirolezii. 
Intentionez să vă povestesc mai mult despre aceasta excursie,  pentru azi, doar,  o mică istorioară despre castane. 
Se spune că demult , demult,  când oamenii erau mai evlaviosi si mai cuminți, Satana se plictisea în iad. Oamenii nu păcătuiau, nu ajungeau în iad, iar el stătea acolo singur singurel...
Ce fac oamenii aștia, s-a intrebat Satana, aruncând o ochiadă pe Pamânt. Ah, stau la gura focului și mănâncă fericiți castane, caci pe vremea aceea castanele nu aveau învelișiul lor țepos ! 
Ia să schimbăm chestia asta, a zis Satana , si a facut ca fructele miinunate ale arborelui să primeasca un învelis țepos, greu de desfăcut. Castanele cădeau pe jos dar invelișul era greu de desfăcut, oamenii le călcau, nu reușeau decât foarte greu să le desfacă și blestemau de mama focului. Cum blestemau, cum ajungeau direct in iad, spre deliciul Satanei. 
Cum, s-a întrebat Dumnezeu, Domul Nostru, ceva nu e in regulă ! Nu mai am clienți ! Toți blestemă, toți ajung în iad ! Și a schimbat, spre binele tuturor,  lucrurile ! A lăsat invelisul țepos sa nu îl supere prea tare pe Necuratul, dar a hotărât ca atunci când castanele cad pe pământ, coaja țepoasă să crape iar oamenii să le culeaga cu ușurință ! 
Sper că v-a plăcut povestioara mea. 
Acum să vedem cum pregătim castane coapte. Caci tuturor ne plac, nu-i așa ? Și necazul e ca nu nereușesc ca cele ale vanzătorilor ambulanți, făcute la foc deschis. 
Am eu o rețetă pentru voi, și o reușită, negreșit ! 
Încălziți cuptorul la 220 cu plita innăuntru . Crestați castanele. Înmuiați-le în apă, atât cât să le acopere pentru 10 minute . Reduceți temperatura la 180 de grade. Scurgeti apa de la castane, răsturnați-le pe plita încinsă și coaceți-le 20-25 de minute, depinde de mărime .
Veți obține castanecoapte foarte aproape de perfectiune. Inveliți-le intr-un șervet, să ramână calde cât le mâncați . 

vineri, 6 octombrie 2017

Papricaș de pui la crockpot


 Fiecare casă are rețeta ei de papricaș, nume care, poate,  este străin în sudul și estul țării , dar foarte cunoscut în Banat și Ardeal. Numele vine de la paprică, adică boia, care dă culoarea si aroma. Papricaș, nelipsit din meniul de sărbătoare al șvabilor din Banat, cu 1-2 pui grăsuți tăiați duminica când vin goștii, pui  de la care se folosesc copanele și pieptul. Mai puțin spatele și gâtul  care intră la supă ...
Dar desigur asta era valabil acum 50 de ani când mai erau în Banat șvabi și în curtile lor găini și pui. Nu inseamnă că  bănățenii nu mai fac papricaș, si nici nu înseamnă că prin curțile satelor din jurul orașului meu de baștină n-or mai fi pui de găină ...atâta doar că eu nu prea mai stiu..Iar când mă apucă cheful imi iau niște pulpe de pui din vitrina frigorifică de la Aldi..
Am mai prezentat rețeta mea de papricaș cu găluște de făină. Noutatea de azi constă în folosirea vasului crockpot. 
Marele avantaj al acestui fel de a găti la temperatură joasă, în vas de ceramică la  o temperatură constantă,fie 90 fie 100 de grade celsius  constă în faptul că,  pe lângă păstrarea nealterată a nutrienților,  gustul mâncării e mai bun.  . E greu să vă explic. Dar trebuie să mă credeți pe cuvânt : Mâncarea în crockpot e pur și simplu bună ! 

Am folosit 6 pulpe intregi proaspete ale unor pui crescuți fericiți și natural, dacă ar fi să credem eticheta din supermarket.
O ceapă măricică ( 150 g)
Un ardei roșu 
Un ardei galben
O roșie 
100 ml de apă +două lingurițe 
200 ml de smântână de frișcă 
1/2 linguriță de cimbru uscat 
O lunguriță de pătrunjel verde tocat 
O linguriță de boia dulce 
O lingură de ulei. 
Sare după gust
O linguriță,două de făină  
O lingură de smântână groasă 
Pregătim legumele , le curățam, le spălăm și le taiem mărunt. Le plasăm în vasul de ceramică ( în cazul meu ) al crock-potului. 
Pulpele le spălăm, le taiem in două ( pulpa d sus si de jos) le zvântăm cu un șervet de hârtie și le prajim ușor pe o parte și cealaltă intr-o tigaie cu ulei încins. Le scoatem apoi și le plasăm peste legume în crockpot. Turmăm cam 100 ml de apă, nu prea mult,  căci si legumele fierte astfel lasă apă. 
Pornim vasul la temperatura ridicată, adică 100 de grade Celsius,  pentru 2,5 ore. 
Cănd s-a terminat programul,  scoatem carnea, adaugăm mirodeniile și sarea. Amestecăm boiaua cu făina și cu un pic de apă, cât sa iasă o pastă, o adăugam la sos. Omogenizăm totul bine cu un blender, si mai dăm un clocot, două.la sfârșit turnăm smântâna dulce în sos, dregem încăodată cu sare, plasăm carnea și adăugăm o lingură de smântână groasă acrișoară. Amestecăm dar Nu mai fierbem, căci riscăm să se precipite sosul. 
Servim cu paste, găluște sau cartofi fierți în coajă.