Tiramisu cu zmeură și căpșune

Vara mi se pare mai potrivită o variantă mai ușoară de tiramisu, cea cu fructe. De altfel avem în blogul nostru o astfel de rețetă , pe care o puteți citi aici 

De data asta am pregătit desertul conform unei rețete a lui Roland Trettl, @roland-trettl , pe care îl puteți vizita pe Instagram și despre care am mai amintit. Varianta lui este una cu alcool, si anume cu gin, nu mă indoiesc că e foarte bună, eu insă am preferat una fără alcool, pentru mici și mari . Din zmeură am preparat un fel de sos , doar din fructe si sirop de zmeură in care am innmuiat pișcoturile, iar căpșunele   le-am mărunțit și le-am amestecat cu crema pe bază de mascarpone cum se cuvine la un tiramisu. Am fost mulțumită de rezultat așa că vă prezint și vouă rețeta. 

Pentru 6-8 portii :

• Un pachet de pișcoturi, 400 g
• 250  g de brânză de vacă cu 20 % grăsime 
• 250 g de mascarpone 
• 200 g de zmeură 
• 250  g de căpșune 
• Câteva foi de busuioc 
• 50 ml de sirop de zmeură diluat cu 100 ml de apă
• Patru gălbenușe 
• 200 g de zahăr  

Pregătim fructele, respectiv căpșunele, le spălăm, le scurgem foarte bine și le tăiem mărunt. De asemenea mărunțim busuiocul .

Frecăm gălbenușele cu zahăr la o consistența spumoasă, crema trebuie să iși dubleze volumul, să fie aerată așa în cât să formeze băsicuțe . Putem să folosim mixerul. Adăugam apoi mascarpone și brânză de vacă  și omogenizam continuând să batem crema cu mixerul Încorporăm căpșunele și frunzele de busuioc mărunțite bine. Busuiocul va intensifica aroma căpșunelor. 

Zdrobim zmeura cu blenderul și diluăm cu siropul de zmeură, pregătind astfel un sos în care vom innmuia pișcoturile . Plasăm pișcoturile într-o tavă în care am turnat sosul de zmeură, le intoarcem pe o parte si pe  cealaltă dar avem grijă sa nu se inmoaie complet. 

Într-o alta tava potrivit  de mare turmăm câteva linguri din compoziția de mascarpone cu fructe, întindem pe toată suprafață, așezam un strat de pișcoturi, apoi iar mascarpone, din nou pișcoturi pregatite dinnainte cu sosul de zmeură, iar în final un strat de mascarpone cu căpșune. Avem deci trei straturi de cremă și două de pișcoturi. 

Putem decora cu mici bezele sau cu fructe întregi, capșune și zmeură . Dar nu vă recomand sa folosiți în acest caz praf de cacao, nu se potrivește. 

Veți avea un desert excelent, răcoros, numai bun pentru seri de vară. 

Dacă îl pregătiți doar pentru prieteni, și nu vor gusta copii, puteți innbunătați sosul de zmeură cu câteva linguri de gin sau vișinată . aici

Paste cu legume , rețetă inedită

La această rețetă, vă spn cinstit, m-am inspirat după un bucătar și autor de carți de bucate, si ralizator de emisiuni TV, Roland Trettl , care , in perioada de pandemie si de restrictii de circulație, a lansat pe canalul youtube un mic serial despre cum gatește el acasă.

 Filmulețe draguțe, el si nevasta, de altfel tânără și plăcută la vedere, cum gătesc si pălăvrăgesc vrute si nevrute. Dacă sunteți curioși vă puteți uita si voi.

De aici am pornit. De ieșit a ieșit altceva, și eu inclin a nu respecta rețetele cu stricteție. Uneori e bine,  se cheamă abordare creativă, uneori e rău și atunci e o rețetă ratată. Înclin să cred că avem de a face cu prima variantă .

Pentru patru porții bunicele să se sature toată lumea avem nevoie de : 

• 250 g de ciuperci champignon
• O legătură de ceapă verde cu partea verde cu tot 
• Un morcov
• 100 g de mazăre congeleată sau o conservă mică de mazăre dulce 
• O conservă mică de fasole boabe albe sau chilli 
• Un ardei iute curățat de nervuri ca să nu fie prea iute 
• 100 g de telemea mai proaspătă 
• 100 ml de supă chiar și din concentrat bio 
• 50 g de unt 
• O lingură, două de ulei de măsline 
• 200 g de paste scurte 
• Păteunjel verde tocat 
• Doi căței de usturoi 
• Dacă vreți o linguriță de praf de curry dar nu musai 
• Sare, piper
• Zeamă de lămâie 

Cred că nu am uitat nimic. Dacă eventual am uitat voi scrie pe măsură ce gătim rețeta impreună .
Curățăm toate cele , ciupercile și ceapa usturoiul și morcovul. Mărunțim mărunt. Punem la încălzit o tigaie mai adâncă și mai spațioasă în care lăsăm să se topească untul și adăugăm și uleiul de măsline .dnsfuim ceapa, usturoiul, morcovul tăiat bețisoare, și când acestea s-au înmuiat cât de cât , punem si ciupercile, mestecăm bine, adăugăm ardeiul iute tăiat foarte mărunt, lasăm să scadă zeama ciupercilor, adăugăm mazărea și fasolea apoi supa de legume. Între timp, într-o oală potrivită, fierbem conform instructiunilor de pe ambalaj pastele al dente, în apă cu sare. 
În tocana de legume, pentru a obține oarecare consistență, introducem telemeaua tăiată bucățele care se va și topi aproape instant. Scurgem pastele, păstrtăm un pic din apa de fiert, in cazul în care , în final . ,avem senzația că mâncarea noastră ar fi prea uscată. Unim totul. Amestecăm bine dar cu grijă, sărăm, piperăm,  stoarcem niște zeamă de la o jumătate de lămâie, presărăm păturnjel. 
Veți fi surprinsi ce mâncare gustoasă !
Dacă aveți niște cotlete de miel, este și o ideală garnitură. În acest caz, aromatizăm cu ceva condimente marocane sau arăbesti. 

Supă de agrise

În copilăria mea, supele răcoroase de fructe ajungeau destul de des pe masa, vara, mai ales ca bunica mea avea o reteta, pe care o invatase de la mama ei, si astfel transmisa din generatii in genetatii si probabil  mereu un pic imbunatatita. 
Eu nu am cunoscut-o pe strabunica mea, cand a murit aveam doar doi sau trei ani, si ea a trait in ultimii ani la Cluj la sora bunicii mele. Dar stiu ca provenea dintr-o familie maghiaro-armeneasca din Gherla. 
Asa  cum des se intampla, acum imi pare rau ca nu stiu mai mult, sunt conviinsa insa, ca in felul in care gatea s-au ingemanat cele doua bucatarii.
Supe dulci,  gasesc si la sasi. Sau la ungurii de peste Tisa .
 De fapt, cred ca este si un pic vorba despre ce creste in gradina sau ce fructe se coc,  la un moment dat. Daca creste dragavei ...Pe langa Dunare intalnim  o supa de castraveti , spaniolii au, pe laga gazpacho , si o supa de migdale. Francezii se mandresc cu supa lor de ceapa. Cate popoare, atatea feluri de supa . In Banatul de campie daca bagi doar degetul in pamant cresc toate legumele pe care ti le poti imagina. Supele sunt variate, combinate, consistente, cu legume diferite si chiar si cu cate o aripa de pui care nu demult fugea prin ograda. Nu toata lumea are norcul unui sol asa roditor. 
Sa revenim de la  supozitii, care nu sunt decat supozitii, la supa noastra.
 Intre astfel de supe de fructe, primul loc il ocupa  supa de visine, apoi supa de mere, ba uneori chiar o supa combinata de visine cu mere. Dar gustoase supe de fructe sunt si cele de prune ( la secui in combinatie cu sunca afumata ) sau agrise. .Ar fi pacat sa le dam uitarii. 
Drept care, atunci cand, in drum spre casa, am intrat sa cumpar de-ale gurii si am vazut  alaturi de alte fructe de sezon, si niste agrise, m-am gandit sa va provoc cu o astfel de supa , pe care sa o si inbunatatesc un pic, cu arome ,poate , neobisnuite.

Pentru patru portii am avut nrvoie de : 

• 250-300 g de agrise coapte 
• 2-3 linguri de zahar
• O lingurita de sare 
• 50 ml de lapte 
• Un varf xe cutit de praf de concentrat de legume bio 
• 2 lingurite de faina
• 100 ml de smantana dulce 
• Un galbenus 
• Un varf de cutit de scortisoara 
• 2-3 cuisoare 
• 2-3 foi de tarhon proaspat sau conservat 
• O felie mica de coaja de lamaie netratata. 

Spalam si curatam agrisele si le punem la fiert intr-un vas cu apa la care am adaugat doua linguri de zahar si o lingurita de sare putin, dar chiar putin concentrat de legume, un praf de scortisoara 2-3 cuisoare si bucatica de coaja de lamaie . 

Cand agrisele s-au inmuiat, fara sa se zdrobeasca de tot , amestecam faina cu lapte intr-o crema fara cocoloase si o adaugam la supa folosind o sita pentru siguranta. Mai lasam pe foc cateva minute sa se integreze si sa fiarba si faina un pic. Apoi luam de pe foc, batem galbenusul cu smantana, adaugam compozitia la supa, gustam, mai punem zahar sau sare dupa cum credem si presaram tarhonul proaspat sau conservat in sare. Oricum nu aroma frunzelor ci cea a fructelor trebuie sa fie preponderenta. 

O servim călduță. 

Mușchiuleț de porc și cartofi cu smântână la cuptor

Rețeta aceasta mi-a venit în minte în timp ce discutam cu Arjana, verișoara mea, despre ce am mai putea gati. Stiți, asta e o intrebare la fel de importantă ca aceea de a fi sau a nu fi . Este întrebarea pe care ne-o punem, pe care o punem , de cele mai miulte ori enervându-ne partenerul sau familia, și răspunsul în 90% din cazuri, este " fă si tu ceva " . Mare ajutor !
Eu nu gătesc sistematic, sau mai bine zis, fac câte ceva, ce nu se poate numi neapărat o mâncare, e ceva de băgat în gură când ți-e foame, nu are de a face cu arta culinara. Ceva repede, pentru mine si gură când mă întorc de la lucru.
Doar la sfârșit de săptamână când mai primesc vizita copiilor imi pun intrebarea: ce să gătesc eu, să placă la mici si mari.
Așa am ajuns de unde am plecat. La mușchiulețul de porc.  La rețeta asta care o făcea des bunica mea. Uneori si cu pulpă sau cotlet de porc, dar mereu la cuptor cu smăntână.  Ne-am bucurat amândouă să ne-o reamintim. A fost , știți, ca si când ai întâlni un prieten vechi.
Îți aduci aminte nu numai de ea, ci și de atmosfera casei, de duminicile in care o mâncai, de obicei cu salată verde, cu cel mai  bun sos din lume, apă, oțet, un pic de sare si zahăr.
Da, salată verde cu zahăr, îl simțeai printre dinți. Nu spun că era grozav de sănătos, dar ce bună era salata  aceea!
Era adusă de bunicul meu din grădină, frunze proaspete și de un verde deschis, dacă le rupeai curgea un suc lăptos. Orice aducea bunicul meu din grădină, ne prezenta cu un zâmbet încântat de copil care  găsește o jucărie.  I se luminau ochii când aducea ceva . Era foarte mândru de grădina lui. O cultiva cu pasiune, avea de toate în ea, și părinții nostri plecau de acolo cu portbagajul plin de vinete, roșii, ardei, dovlecei și da, salată verde. Venea bunicul meu seara de la lucru, după ce stătuse toată ziua în soare pe șantier cu muncitorii lui, mânca ceva și se ducea în grădină . Ne spunea mie și Arjanei, haideți repede să udăm până nu vine ploaia. Ce ne distram ! Astea erau verile noastre, îndelungi vacanțe la bunici. Intr-un sat sau în altul din câmpia Banatului ....Nu ne lipsea nimic în mediul  acela modest. Nu duceam lipsa orașului, a părinților, deși nu imi aduc aminte să fi avut jucării. Era o libertate greu de descris în cuvinte. Până la urmă, libertatea de a nu face nimic ...

Dar ce ar fi să ne reîntoarcem la un format clasic de rețetă, m-am luat cu vorba..

Pentru patru  porții avem nevoie de :

Un mușchiuleț de porc, nu prea mic, să iasă din el 12 felii de carne
1 kg de cartofi
2-3 linguri de făină
O linguriță de boia
1-2 căței de usturoi
100 g de unt
250 ml de smântână dulce
100 ml de smântână groasă
Sare
Piper dacă vreți



Am spălat si zvântat mușchiulețul . Am spălat cartofii și i-am pus să fiarbă în apă cu sare și o linguriță de semințe de chimion. ( Asta e o fiță care am invățat-o recent și care dă gust bun cartofilor )

Am tăiat mușchiulețul felii de un cm, le-am bătut un pic., le-am sărat și pipărat. Am curățat usturoiul, l-am mărunțit șil-am presărat pe feliile de carne. Am pregătit un amestec de făina cu o linguriră de boia, am trecut fiecare felie prin acest amestec, am scuturat surplusul de făină . Nu vă temeți, usturoiul rămâne lipit. Am incălzit ulei în abundență intr-o tigaie, am prăjir scurt pe ambele părți feliile de carne și le-am așezat pe o hârtie absorbantă pentru a scăpa de uleiul excesiv.

Am curățat cartofii ,  ampregătit ungând cu un strat subțire de unt o formă termorezistentă , am așezat alternativ cartofii și carnea, am presarat intre straturi felii subțiri de unt, am turnat smântâna si la suprafață am adăugat 2-3 linguri de smântână groasă pe care am întins-o cât am putut de uniform.
Am dat la cuptor la 175 de grade  până sosul a scăzut și cartofii s-au rumenit. Cam 30-45 de minute .

Prăjitură cu vișine II

Ieri am primit vizita fetiței mele pe care nu am vazut-o de la Crăciun, și deși vorbim o la telefon , i-am dus tare dorul. Am hotărât să ne întâlnim toți, și cu familia băiatului meu și cei doi nepoței.

Inițial am vrut să mâncăm în grădină dar timpul nu a ținut cu noi. Cu o zi inainte m-am gândit că voi pregăti ce le place lor, ce mâncau la mama acasă, și am cumpărat tot ce era nevoie. Astfel am găsit și vișine congelate, dar dacă a venit timpul lor, vă sfătuiesc , desigur, să le folosiți pentru prajitura noastră, pe cele proaspete. 

Rețeta o am din blogul Jamilei de la care m-am mai inspirat , dar de altfel ,am postat și eu mai demult o altă rețetă tot cu vișine, pe care o puteți consulta aici: 

Pentru o tavă de 35/25 cm avem nevoie de : 

• 380 g de făină
• 200 g de unt la temperatura camerei 
• 200 g de zahăre
• Un plic de zahăr vanilat sau o 1/2 de linguriță de cremă de vanilie 
• 2 lingurițe de praf de copt
• 2 lingurițe de suc de lămâie 
• O linguriță de coajă de lămâie rasă 
• Trei ouă 
• 250 ml de lapte bătut sau 200 ml de iaurt lungit un pic cu apă sau lapte 
• 300-400 g de vișine fără sâmburi 
• O lingură de pesmet 

Stiți , am mai amintit, e bine ca înainte să vă apucați de treabă , să aduceți toate ingredientle la temperatura camerei, scoateți -le deci din frigider cu o oră , două inainte . 

Încălzim cuptorul la 175 de grade . Amestecăm cu mâna sau cu mixerul zahărul și untul până obținem o cremă spumoasă, adăugăm pe rând ouăle pe care le incorporăm bine, adăugăm coaja si zeama de lămâie, praful vanilat, laptele bătut și in final amestecul de făină cu praf de copt date prin sită . Aluatul va fi destul de fluid așa încât îl vom putea turma într-o tavă unsă și înfăinată sau acoperită cu hârtie de copt. Dacă avem vișine proaspete , le scoatem sâmburii, scurgem zeama, și le amestecăm ușor cu o lingură de pesmet, care va face ca ele să nu se coboare la baza aluatului din tavă . Le așezăm frumos pe aluat și dăm totul la cuptor, la 175 de grade, pe șina mijlocie timp de 40-45 de minute. Când aluatul s-a rumenit , incercăm cu o scobitoare cacă e copt și în interior, caz în care scobitoarea va rămâne curată, dacă nu, acoperim tava cu o folie de aluminiu și mai coacem 5 minute. 

Lăsăm, chiar dacă pofta e mare și ne lasă gura apă, prăjitura să se răcească în tavă si apoi o porționăm. Putem presăra zahăr praf. Nu neapărat ...

Am avut succes. Lizuca a mâncat cu poftă, ba chiar voi trimite o porție prietenului ei. Și am fost fericită să imi am toți copiii în jur.