Clafoutis cu banane

Clafoutis este o prajitură franțuzească, de fapt ceva între prajitură și budincă, cu fructe si un aluat de clătite. În forma ei clasică se numește clafoutis aux cerises și iși are originea dintr-o regiune din mijlocul Franței, Limousin.  Poate o vom realiza când vom avea cireșe pe piață, nu mai durează mult.

Azi, o variantă cu banane pe care a realizat-o nepoata mea preferată, Roxana , care mi-a și trimis rezultatul, 

Avem nevoie de :

• 3 linguri mari de făină 
• 3 ouă 
• 70 g de zahăr
• 1/2 linguriță de scorțisoară
• Un pachet de zahăr vanilat
• 3 banane cojite si tăiate felii
• 250 ml de Lapte 

Preîncălzim cuptorul la 200 grade Celsius. Ungem cu unt o formă termorezistentă .

Feliile de banană le plasăm pe fundul vasului pregătit, amestecăm cu mixerul celelalte componente, incepând cu zahărul , zahărul vanilat , ouăle și laptele, adăugam făina si scorțisoara. Turmăm compoziția peste feliile de banană și coacem totul la 200 de grade pe raftul de mijloc al cuptorului timp de 30 -40 de minute. 

Prăjitură cu mere și rubarbă

Trebuie să recunosc că înainte să vin în Germania nu am cunoscut această tulpină care apare în grădini și pe piețe relativ devreme primăvara, rubarba, absolut deloc.
Am aflat aici cu uimire că se poate, și se si folosește, la prăjituri, sosuri, supe, compoturi. La început am fost sceptică. Dar e bună, e sănătoasă, e la îmdemână atunci când încă nu avem alte fructe proaspete care să nu fi călătorit peste mări și țări.
Când deci am citit rețeta m-a interesat imediat, m-am hotărât să o încerc și dacă iese bine să v-o recomand. E o prăjitură spornică, dar nepoții mei au dat iama în ea..Puteți să vă inchipuiți că m-am bucurat .

Pentru o tavă mare :

• 250 g de zahăr
• 250 g de unt
• 350 g de făină
• Sare
• 1/2 linguriță de scorțisoară
• 50 g de nuci tocate 
• 2 lingurițe de praf de copt
• Cinci ouă
• 400 g de mere
• 400 g de rubarbă 

Curățăm și tăiem merele în bucăți de 1,5 -2 cm , curățam rubarba, astfel încât să înpărtăm stratul exterior fibros. Tăiem tulpinile in felii de 1,5 cm. Atât bucățile de mere cât și cele de rubarbă le stropim cu suc de lămâie să nu se oxideze.
Amestecăm zahărul cu untul moale până se face spumă, adăugăm rând pe rând ouăle. În paralel amestecăm componentele uscate, cu excepția nucilor. Adăugăm făina, praful de copt, sarea si scorțisoara pisată la compoziția cu ouă, amestecăm în final și nucile . În toate aceste etape ne putem foarte bine folosi de un robot. Vom obține un aluat moale pe care îl ungem pe suprafața tăvii de copt acoperite cu o hârtie de copt , sau bine unse si presărate cu făină . Peste aluat plasăm alternativ fructele care vor acoperi toată suprafața. În final presărăm fulgi de unt și zahăr tos. Coacem 40-45 de minute la 175 de grade .
Lăsăm să se răcească , dar e foarte bună si călduță.

Supă de salată II

Cu ceva timp în urmă am scris rețeta unei supe de salată. Aveți rețeta aici
.
Azi iar m-a apucat cheful, supa aceasta este, alături de supa de măcriș, o supă de primăvară, care îți ridică moralul atunci când ,în aprilie,  vremea e capricioasă, primăvara vine greu, verdețurile nu mai au nici un Dumezeu după o iarnă lungă, și te-ai cam săturat de supa de rosii din conservă. 
Să vedem, deci:

Banana bread

Acest  chec  pe baza de banane zdrobite este foarte cunoscut și iubit in Australia si in Statele Unite .

Sigur că are o legatura cu disponibilitatea acestor fructe, deci a devenit popular pe la mijlocul secolului XX, când  deja nu era o problema sa transporti banane fară să se strice și când s-a descoperit praful de copt care a facut posibilă coacerea prajiturilor fară timpul , efortul și straduintele pe care le implică aluatul crescut pe bază de drojdie . 

Gurile rele spun ca Banana bread este o inventie a gospodinelor zgârcite care nu vroiau să arunce bananele deja prea moi. Acum acest argument intră  in categoria modernă anti consum excesiv : salvati alimnetele de a fi aruncate !  Oricum după 1930 reteta nu lipsește din cărțile de bucate din State, se servește la restaurante nepretentioase pe marginea oricărui High Way, a intrat în Suropa odată cu americanii și la noi  s-a răspândit de când cu  Internetul si de când se găsesc banane . 

Eu una am primit retețeta de la Arjana pe care o cunoasteti, si ea a gasit-o in blogul "mazilique.ro" , pe care de altfel vi-l recomand, in cazul in care simtiți nevoia sa va largiți orizonturile virtuale in afara "bucătăriei " noastre. 

Am ezitat un pic, poate și voi, căci nu mi-am putut închipui ce gust are un chec cu banane zdrobite si pe deasupra coapte la cuptor. Interesant dar adervarat, nici urmă de gust( prea intensiv ) de banane , ba aș spune chiar deloc. Zemos, decent dulce, spornic, creste frumos si salveaza de la aruncat bananele ce tind sa devină brune . Daca aveti niste nuci prin casă, nu strică . Nu vă dați inapoi de la un pic de coajă rasă de lămâie sau portocală . 

Ideea insă este: am cumpărat banane in speranța că le vor mânca copii, magneziu, etc. 

Degeaba , stau pe pervaz, se înegresc încet...și deci :  Banana bread. În această formă le vor mânca sigur și magneziul, ca microelement , nu se distruge  la cald, fiind un metal. Ura !
Un alt scenariu: magneziul ajută la crampele musculare nocturne. Nu, nu tot checul odată, cât o fi de bun. Puțin câte puțin, dimineața la cafea. 

Pentru un chec avem nevoie de : 

• Trei banane coapte plus o jumătate pentru decor 
• 200 g zahăr
• Două ouă 
• 250 g de făină 
• 120 g de unt 
• 1/2 lingurița de sare 
• O linguriță  rasă de bicarbonat de sodiu sau praf de copt 
• 70-100 g de nuci zdrobite obțional ( eu nu am pus )
• Zahăr praf pt decor 

Am amestecat într-un vas făina cernută cu bicarbonatul de sodiu și sare,  in alt vas am frecat untul cu zahăr spumos și apoi am adăugat ouăle și bananele zdrobite bine cu furculița sau cu blenderul . Unim cele două componente lichid și solid, dacă vrem ăsta e momentul să încorporăm nucile repartizându-le uniform. Pregătim o formă de chec unsă bine și tapetată cu faină sau pur și simplu tapetată cu hârtie de copt. Turmăm compoziția  decorăm pe mijloc cu un rând de felii de banane, presărăm cu zahăr pudră ceea de va creea la sfărșit o crusta caramelizată care face toți banii .

Coacem la cuptor la 180 de grade pe șina din mijloc aproximativ 50 -60 de minute. 

Încercam dacă e gata cu un bețișor care la scoatere trebuie să fie curat

Mulțumesc, Mazilique !

Turtă de Paști (Osterfladen)

M-am ferit să denumesc această prajitură cu aluat crescut "cozonac" pentru că ceea ce noi numim cozonac este un aluat crescut mai complex, care, după mine , necesită dexteritate și experiență.
Această cocătură este uśor de realizat, ingredientele nu sunt prea multe și nici prea pretențioase. Osterfladen este o prajitură care și prin numele ei e legată de tradițiile de Paști din Germania, și de aceea,  câte case atâtea rețete. Eu am ales-o pe cea recomantată de Alfons Schubeck, bucătarul meu preferat. Eu zic că mi-a reușit, și dacă nu vă încumentați să vă apucați de un cozonac, încercați această rețetă .

Avem nevoie de :

• 250 g de făină
• Trei  gălbenușe
• Trei linguri de zahăr
• Un praf de sare
• 20 g de drojdie proaspătă
• 75 ml de lapte
• 75 g de unt
• 80 g de stafide
• 2-3 linguri de rom
• 30 g de portocale zaharisite
• Un pic de făină pentru masa de lucreu
• 30 g de marmeladă de caise
• 4-5 elinguri de apă
• 50 g de zahăr praf
• O lingură de suc de lămâie

Trecem prin sită faina . Amestecăm drojdia cu laptele călduț și un pic de zahăr.și turnăm amestecul intr-o mică adâncitură pe care am făcut-o în făină. Presăram un pic de făină deasupra și acoperim bolul cu un ștergar curat după care îl lăsăm la cald cam 20-30 de minute să fermenteze drojdia. 
Intre timp amestecăm gălbenușurile cu zahăr și înmuiem portocalele zaharisite precum si stafidele în rom. Frecăm untul spumos. După perioada de fermentare turnăm puăle, apoi untul și frământăm fie cu robotul fie cu mâna un aluat elastic . Adăugăm stafidele și fructele zaharisite, le incorporăm bine și mai lăsăm aluatul la cald o jumătate de oră. Il coacem aproximativ 40 -45 de minute până capătă culoare în cuptorul preincălzit la 175 de grade. 
Din marmelada de caise și o lingură facem o glazură omogenă cu care ungem cozonăcelul incă cald. Amestecăm zahărul praf cu zeama de lămâie și restul de apă si aceasta a doua glazură o aplicăm peste prima. 

Pilaf cu rosii și praz

În una din zile am căutat cumpărat două felii de ton proaspăt pe care am intenționat să le gătesc la grătar și în căutarea unei garnituri potrivite am dat peste această rețetă.

Cred, de altfel, că se poate mânca și ca un fel de sine stătător intr-o zi fară carne . 

Mie imi place prazul și mă întreb deseori de ce l-am ocolit cu ani în urmă. Este o legumă ce crește fără prea multă bătaie de cap în grădină, e spornic, are o dulceața pe care ceapa nu o are, poate fi folosit la supe, la mâncăruri cu rosii și măsline , aveti aici un exemplu praz cu măsline și, percum vă voi arăta acum, și într-un pilaf vegetarian. 

Pentru patru porții avem nevoie de : 

• 4 fire de praz
• O ceapa 
• O cană de orez
• 4 roșii 
• Două cani de supă de pui sau zarzvat ( chiar din concentrat bio de supă ) 
• O lingură de ulei neutru 
• O lingură de ulei de măsline 

Curățăm si taiem prazul rondele, curățăm și mărunțim ceapa. Spălăm , oparâm și cojim roșiile. Le întepărtam coterul si le tăiem felii . 

Încungem într-o cratiță uleiul, calim foarte ușor ceapa, atât cât să se immoaie, adăugăm orezul si amestecăm pe foc de câteva ori fără să il lăsăm să își schimbe culoarea . 

Opărâm prazul cu apă fierbimte și îl scoatem pe o strecurătoare să se scurgă bine apa. 

Punem orezul cu ceapa într-o formă termorezistentă, săram și piperăm având un pic grijă cu sarea. Adăugăm  prazul și feliile de roșii decojite și turmăm apoi supa de zarzavat sau de pui , pe care am pregătit-o în prealabil . 

Dăm la cuptorul incins la 175 de grade cam o oră, până eate absorbit tot lichidul . Cănd scoatem ghiveciul din cuptor îl stropim cu o lingură de ulei de măsline. 

Acest ghiveci poate fi consumat cu o salată verde sau fară , răcit la temperatura camerei și astel e un fel ușor și racoros de vară. 

Piure de conopidă la cuptor

1.                                             

Acest pseudosuflee poate constitui un fel în sine dacă e servit cu o salată verde sau poate însoți în mod elegant o friptură . În ambele variante e demn de a fi încercat. 

Doresc să fac o precizare în legătură cu verdeața inclusă,cepșoara.  În literatura de gătit, ca  să mă exprim așa, fie ea tipărită, fie conținută în bloguri sau alte pagini virtuale, apar, în ultimul timp,  tot felul de termeni străini pe care autorii, din comoditate, îi preiau ca atare fără să caute în dictionar termenul românesc consacrat. E vorba în general de ingrediente care sunt mai puțin folosite în bucătaria tradițonală sau, care, au dispărut de pe piață in vremea raiului comunist. Un astfel de exemplu este salata de toamnă pe care unii o numesc în mod greșit valeriană sau această aliacee, care seamăna putin cu ceapa verde, care apare sub numele de chives, preluat din engleză și care se cheamă cepșoară , arpagic sau ai tufos conform dictionarului etnobotnic al lui Alexandru Borza, unul dintre cei mai cunoscuti botaniști din Europa. 

Iatä despre ce este vorba, ca sä ne lämurim definitiv : 

                                        

Fiecare scrie cum vrea , și stiu că este foarte apreciat, mai ales de cititoarele tinere , un fel de ghiveci de română cam neaoșă amestecată cu engleză mai mult sau mai puțin corectă,dar eu nu sunt pentru, sunt chiar decis împotrivă ! Fiecare cuvânt scris este un act de educație. De ce în direcția aceasta? 

Englezii sau italienii nu iși combină limba cu cuvinte spaniole sau indiene sau mai stiu eu ce. Nu văd de ce am face-o noi, cu atât mai mult cu cât nimeni nu vorbește așa. Atunci, de ce să scriem? 

Oricum,acest stil mi se pare la fel de caraghios ca sclifoselile franțuzite ale coanei Chirița, în caz că mai stie cineva cine e coana Chirița!

Dar ce făcui, muică ? Mă intinsei în perorații teoretice sterile ! 

Hai să trecem la treabă ! 

Ingrediente pentru 6 porții:

O conopidă de mărime mijlocie

Patru felii de șuncă afumată fără grăsime

Trei căței de usturoi

150 grame iaurt

O lingură de unt

O lingură de cepșoară mărunțită

O mănă de cașcaval cheddar ras

sare

piper

Se curăță conopida buchețele și se fierbe într-o oală cu apă sărată împreună cu usturoiul. Se scurge de apă și se pune într-un castron împreună cu iaurt, unt, sare și piper. Se prelucerază în blender până compozitia devine un piure spumos. Se adaugă frunzele de ceapa ciorii, se amestecă și se pune totul într-o tavă termorezistentă unsă în prealabil.

Deasupra se plasează bucăți de șuncă și se presară cașcavalul ras. Se lasă  în cuptorul încins câteva minute , până se topește brânza și totul are o nunață roșiatică de crustă crocantă! 

Supă de legume , plimbare prin grădină

Reușita unei supe bune este asigurată de  varietatea cât mai mare de legume folosite. Legumele se completează reciproc, unele au o dulceață proprie, altele sunt mai onctuase, unele dau supei, și fară rântaș,  un pic de grosime, așa ca nu vă sfiiți să folosiți tot ce aveți prin casă . Dar de data asta am renunțat la ardei și roșii tocmai pentru că am urmărit să fac o supă consistentă care să aibă aproape rolul unui fel principal și  nici nu am vrut să am gustul ușor acrișor al roșiilor sau ceva să imi amintească de o ciorbă .
Tot din același motiv am rupt și niște găluște, veți vedea din care. 
Plimbare prin grădină ...pentru că folosim aproape tot ce o grădină ne poate oferi ! 
Pentru o oală măricică ce a ajuns sigur pentru șase persoane am folosit : 

• Doi-trei morcovi
• O rădăcină de păstârnac 
• Două rădăcini  de pătrunjel
• O felie de 2 cm grosime dintr-o țelină mai mare
• O gulie 
• Partea albă  de la un praz
• O ceapă 
• O mână de păstăi fragede de mazăre sau 100 g de mazăre congelată 
• Jumătate de conopidă 
• Doi cartofi 
• Un albuș 
• 2-3 linguri de făină 
• O nucă de unt 
• Sare 
• Piper 
• O lingură de zahăr 
• O lingură de pătrunjel verde tocat sau mărar, cum preferați 
• O lingură, două de ulei 
• O lingură de concentrat de legume biologic 

Am curățat zarzavaturile si legumele și le-am marunțit. Am taiat ceapa mărunt, prazul felii, morcovii și păstârnacul cu păteunjelul și țelina cubulețe, de asemenea gulia și cartofii, conopida am desfăcut-o în inflorescențe si am tăiat în bucăți de cam un centimetru păstaile de mazăre. 
Am încălzit nu foarte tare uleiul intr-o oală de supă incăpătoare, am adăugat ceapa și prazul, le-am lăsat să se inmoaie si apoi am adaugat morcovii, țelina, păstârnacul pătrunjelul si gulia, toate măruntite. Am amestecat puțin și am presărat o lingură de zahăr , Am vrut ca zarzavaturile să se caramelizeze un pic. Am lăsat pe foc mestecând din cănd in când câteva minute, 4-5, apoi am turnat cam un litru de apă, am lăsat pe foc incă vreo 5 minute după care am adăugat restul de legume care se fierb mai ușor și am completat cu apă așa ca legumele să fie acoperite și să avem destul lichid. Acum am adAugat și concentratul de legume.  Am lăsat pe foc până s-au inmuiattoate zarzavaturile, fară să se sfărâme. 
Dintr-un albuș, două linguri de faină și o nucă de unt moale am amestecat intr-o ceașcă un aluat , am sărat și din acest aluat am rupt găluște de aproximativ un centimetru pe care le-am fiert în supa fierbinte pâna s-au ridicat la suprafață. La sfârșit am asezonat cu sare 
, piper și pătrunjel tocat. 
Supa se poate servi cu smântână. Eu nu i-am dus lipsa. 
Cred că prânzul poate fi completat cu un fel mai ușor, poate dulce, tăiței cu nucă sau mac, sau clătite.
Iată un prânz totusi sățios intr-o zi în care nu dorim să mâncăm carne. 
Vă doresc poftă bună !