luni, 28 noiembrie 2011

Praz cu măsline

Vă mai aminţi de Sanda Marin ? Bunica mea avea o ediţie de dinainte de război, probabil cea din 1939, pe care am răsfoit-o deseori, fascinată de pozele în sepia. Ediţia aceea conţinea multe reţete din Muntenia şi Moldova, mai puţin cunoscute nouă. Erau acolo legume cu nume ciudate pentru mine: andive, bame, anghinare.
 Una din recomandările din Introducere suna aşa:
 "Orice mâncare românească pregătită cu sos e mai gustoasă dacă e ţinută o jumătate de oră la cuptor, înainte de a fi servită la masă". Mama mea respectă cu sfinţenie acest sfat!

Cartea Sandei Marin are, în ediţia princeps, o prefaţă şi un motto de Pastorel Teodoreanu, motto pe care doresc să-l citez aici:

De-i cugetarea mea nefastă,
Nu-mi pasă lumea ce-o să spună.
Dar, la literatura proastă,
Prefer bucătăria bună.

Din ediţia 2006 a Sandei Marin am ales, pentru postarea de azi, o reţetă simplă şi ingenioasă  - Praz cu măsline.

Pentru 4 porţii:

    1 kg de praz
    200 g măsline negre
    50 g pastă de roşii
    1 linguriţă de oregano
    1 lingură de ulei
    1 lingură de făină

Curăţăm şi tăiem în feliuţe partea albă a prazului, apoi îl opărim cu apă clocotită. Strecurăm bucăţile de praz şi le călim în ulei atât cât să capete un pic de culoare. Într-o altă cratiţă, prăjim făina fără ulei până devine gălbuie, dar nu se arde, adăugăm pasta de roşii, precum şi cam 200 ml de apă, şi fierbem compoziţia rezultată 10 minute, turnând-o apoi peste praz. Adăugăm măslinele fără sâmburi, dregem cu sare, dacă este necesar, căci măslinele sunt destul de sărate, presărăm cu oregano şi dăm la cuptor, la foc mic, 30 de minute.

Cornuleţe de marţipan

Reţeta o am de pe ambalajul pachetului de marţipan-dr Oetker.
A fost prăjitura de duminică, au venit copiii la masă!
Am avut un succes nebun, în 5 minute n-a mai rămas nici una !

Pentru 18-20 de cornuleţe:


    200 g marţipan
    70 g zahar
    un albuş
    fulgi de migdale
    o cutie de glazură de ciocolată, 50  g

Am amestecat albuşul, marţipanul şi zahărul până la obţinerea unei paste omogene.
Am luat cu lingura cantităţi mici şi am rulat în mână bastonaşe de aproximativ 5 cm, pe care le-am îndoit în formă de cornuleţe.
Le-am pus în tava tapetată cu hârtia adecvată, le-am presărat cu fulgi de migdale şi le-am copt în cuptor, 15 minute, la 180 de grade.
Eu le-am prăjit chiar niţel cam tare....
Le-am lăsat să se răcească şi, după ce am topit glazura de ciocolată, am înmuiat un colţ din fiecare cornuleţ în aceasta. În fine, am pus  cornuleţele la uscat pe un suport metalic.

Este o reţetă foarte simplă, iar rezultatul peste aşteptări.

Sote de dovlecei à la Ionela


Am reteţa de la mama unei vechi prietene, o femeie fină, drăguţă şi veselă care, din păcate, nu mai este de mult printre noi. Ea ne-a pregătit, într-o seară, nouă, fetiţe de 13-14 ani,  acest sote, după o reţetă adusă din Italia. Uite că am ţinut-o minte !

Pentru 4 porţii:

- 3-4 dovlecei, în funcţie de numărul de de persoane
- o linguriţă de unt
- sare, piper, după gust
- opţional - parmezan, sau alt tip de caşcaval

Alegem dovlecei fragezi şi tineri, pe care îi curăţăm şi îi tăiem cubuleţe.

Într-o tigaie antiadezivă topim untul şi adăugăm dovleceii, lăsându-i să se înmoaie şi mestecând din timp în timp. Sunt gata când sucul a scăzut complet şi unii încep să prindă uşor culoare, fără să se prăjească.

Adăugăm sare, piper, un pic de mărar şi, eventual, o linguriţă de parmezan proaspăt ras.

Dacă avem şi un şniţel natur de viţel....e perfect !!

marți, 22 noiembrie 2011

Caş de Gutui

  • 4-5 gutui
  • 800 g zahăr la 1 kg pulpă de fruct fiert şi omogenizat
  • lămâie
  • 250-300 ml suc de mere
  • zahăr praf
Gutuile se şterg, se taie în sferturi şi se pun la fiert, cu seminţe şi cotoare cu tot, pentru că această parte a fructului conţine cea mai mare cantitate de pectină.
Când s-au înmuiat, adică după circa 30 de minute, se scot din sucul în care au fiert, reţinând 2-3 linguri de suc, se curăţă cotoarele şi se mărunţesc, până se obţine  o pastă fină. Se cântăreşte piureul de gutui şi, la 1 kg, se adaugă 800 g de zahăr şi zeama de la o lămâie. Această compoziţie se fierbe la foc mic, mestecând des, ca să nu se prindă. Este gata atunci când, dacă trecem cu lingura de lemn prin ea, rămâne o urmă, prin care vedem fundul vasului.
Se întinde apoi într-o tavă unsă, tapetată cu hârtie de copt, într-un strat de aproximativ 1 cm grosime, şi se lasă să se întărească la temperatura camerei, 1-2 zile.  Dacă vrem să grăbim procesul, în cuptor,  2 - 3 ore, la 75 de grade.
Se taie după cum dorim şi se serveşte fie la cafea, fie, decupat în forme diferite, se oferă copiilor, ca un jeleu natural, fără adaosuri alimentare sau coloranţi. Acest caş de gutui mai poate însoţi, foarte rafinat, un platou cu brânzeturi Emmentaler, Camembert sau Brie.
Tipsuri
·    Aveţi răbdare. Dacă nu  fierbe suficient, nu se va închega.
·    Se păstreaza până la Crăciun în cutii metalice, bine închise.

luni, 21 noiembrie 2011

Supă din pastă de roşii

Lizuca e cam mofturoasă.
Nu agreează ceapa în supă,  nici celelalte legume, de pătrunjel verde şi de mărar, nici să nu audă ! Nu e uşor să-i faci pe plac !
Să gătesti pentru ea o supă, ei bine, asta e o adevărată performanţă culinară.
Dar supa aceasta, da, i-a plăcut !  Şi mie, de altfel:



o ceapă mică
un patrunjel
un morcov
o tulpină de ţelină
2 cutii mici de pastă de roşii
2 linguri de germeni de ovăz
linguriţă de ulei
o nucă de unt
2 linguriţe de zahăr praf
o linguriţă de pesto alla genovese
Pentru găluşte:
un ou
2 linguri de făină
sare, piper
Am curăţat ceapa şi am tăiat-o mărunt, am călit-o  într-o lingură de ulei cu un pic de apă. Când s-a înmuiat, am pus  cam 1,5 l de apă şi am adăugat, întregi, morcovul, patrunjelul şi ţelina.  Am lăsat sa fiarbă încet,  până s-au înmuiat legumele. Într-un alt vas, am caramelizat zahărul praf cu  nuca de unt şi, când s-a topit zahărul, l-am stins cu zeamă strecurată de legume, amestecată în prealabil cu pasta de roşii, unde risipisem germenii de ovăz. Aceşti germeni, foarte nutritivi de altfel, au, în plus, rolul de a îngroşa puţin supa.  Am vrut să evit folosirea rântaşului. Am lăsat-o să mai dea vreo două clocote, am adăugat o linguriţă de pesto şi am fiert, apoi, în supă, găluştele de făină.

duminică, 20 noiembrie 2011

Ceai minune de lămâie



Mă paşte o răceală care bântuie pe aici şi mi-am făcut ceaiul meu minune de lămâie, pe care îl folosesc cu mare succes de mai bine de 30 de ani... scriu reţeta şi pentru voi, mămici de copii mai mari sau mai mici....este bun la gust, nu va fi refuzat de beneficiari, aşa cum, de exemplu, se mai întâmplă, cu ceaiul de ceapă. Cel de lămâie, potrivit în sezonul rece care se apropie, este de două ori binefăcător: uleiurile eterice din coajă au efect emolient asupra unui gât iritat sau înroşit, iar vitamina C - ştiţi şi voi! •    4 lămii netratate-bio
•    400 ml apă
•    4 linguri de miere sau zahăr-după gust

Spălăm lămâile, le tăiem în două şi stoarcem zeama, pe care o punem deoparte.
Pulpa şi cojile se taie bucăţi mai măricele şi totul se fierb încet în apă, timp de 10 minute. Lăsăm apoi ceaiul  să se extragă încă 10 minute. Când s-a răcit suficient ca să poată fi băut fără efort, adăugăm zeama de lămâie.



Prăjitura cu prune `a la Augsburg (Augsburger Zwetschgendatschi)



Acum, toamna, toate brutăriile şi cofetăriile oraşului sunt năpădite de această prăjitură, foarte populară, oferită în pătrate mari de 5/5 cm.

Pentru o formă dreptunghiulară, de aproximativ 30/40 cm,
Aluatul:
• 500 g faină
• 30 g drojdie proaspătă
• 250 ml de lapte
• 80 g de unt sau margarină
• 2 ouă
• 50 de g de zahăr
• 1/2 linguriţă de sare
Umplutura:
• pesmet (o lingură)
• puţin zahăr (după gust)
• 1,5 kg de prune
Glazura:
• un pahar de gem de caise
• 50 ml de apă
Făina se trece prin sită şi, în mijloc, se face o mică adâncitură, unde se pun drojdia mărunţită, o parte din lapte şi niţel zahăr. Aceste componente se amestecă până la topirea drojdiei. Apoi se frământă un aluat omogen, adăugându-se restul componentelor, restul de lapte, oul, restul de zahăr, un praf de sare şi untul sau margarina. Aluatul, bine frământat, chiar cu ajutorul robotului de bucătărie, dacă avem unul la îndemână, se lasă să se odihnească la cald timp de 30-40 de minute, până când şi-a dublat volumul.
Între timp, se spală şi se curăţă prunele de sâmburi şi se taie în 4, pe lungime.
Aluatul se întinde în tava de copt, se împunge cu furculiţa în câteva locuri şi se presară cu pesmet şi cu un pic de zahăr.
Apoi se acoperă cu prune, pe care le clădim strâns, unele lângă altele, ca ţiglele pe o casă, şi prăjitura astfel pregătită se coace la 200 grade, timp de 30-35 de minute.
După ce scoatem prăjitura din cuptor, o presărăm cu puţin zahăr şi o ungem cu gemul de caise, pe care, în prealabil, l-am diluat cu apă şi l-am încălzit, încât să fie relativ lichid şi omogen.
Lăsăm să se întărească această glazură de gem şi apoi tăiem prăjitura în pătrate relativ mari.



Prăjitură de ciocolată cu portocale



M-am tot gândit dacă n-ar trebui să spun tort...având în vedere că am folosit o formă rotundă. Dar, de fapt, nu are nici un fel de cremă şi puteţi foarte bine utiliza şi o formă dreptunghiulară ceva mai înaltă.

  •    2 portocale bio
  •    6 ouă
  •    200 g de alune măcinate
  •    200 g de zahăr
  •    500 g de ciocolată de menaj rasă
  •    opţional, portocale confiate pentru decor
  •    Glazura:
  •    2 linguri de apă
  •    120 g de zahăr pudră
  •    100 g de ciocolată de menaj
  •    70 g de unt

 Se fierb portocalele întregi timp de jumătate  de oră, ca să se înmoaie,   după care se taie, pentru a scoate sâmburii, şi se mărunţesc în mixer, cu coajă cu tot, până capătă consistenţa unui piure.
 Ouăle se bat întregi, adăugând, puţin câte puţin, zahărul, alunele, ciocolata rasă şi, la sfârsit, piureul de portocale.
Această compoziţie se toarnă în formă şi se coace 3/4 de oră la 180 de grade. Spre sfârşit, încercaţi dacă s-a copt cu un beţigaş.
Se pregăteşte glazura din zahăr, apă şi ciocolată, se adaugă, la  final, 70-100 g de unt  şi se aşază peste prăjitură.

Supă cremă de dovleac de copt


Deşi e soare aici la mine, e destul de friguţ deja şi supa asta mi s-a părut numai bună, într-o vineri seara, după o săptămână de lucru.
Pentru 4 portii:
•    dovleac de copt curăţat 500 g
•    o ceapă mică
•    2 căţei de usturoi
•    100 g de smântână dulce
•    sare, piper
•    un dram de chilli sau ardei iute
•    4 feliuţe de şuncă afumată
•    o lingură de ulei de floarea soarelui
•    1-2 linguri de ulei de seminţe de dovleac
•    unt cât o nucă
•    o linguriţă de zahăr   
Se curăţă dovleacul de coajă şi de seminţe şi se taie cubuleţe, cam 500 g    Ceapa şi usturoiul se taie mărunt şi se călesc într-o lingură de ulei. Se adaugă dovleacul şi zahărul şi se dinstuie totul la foc mic câteva minute, având grijă să nu se prindă. Turnăm deasupra cam 1 litru de apă sau supă limpede de legume, sărăm, piperăm şi lăsăm totul să fiarbă până dovleacul devine păstos şi poate fi zdrobit cu uşurinţă. Omogenizăm totul cu robotul vertical de bucătărie, adăugăm 100 ml de smântână dulce, puţin unt  şi dregem gustul din nou cu sare piper şi cu niţel chilli.
  Prăjim şunca, pe care o punem în farfurii, împreună cu un degetar de ulei de seminţe de dovleac, dacă avem, sau cu seminţe prăjite de dovleac.


Cartofi copţi în cuptor, cu umplutură de brânză, smântână şi verdeţuri



Îmi aduc aminte cu drag de multe seri, în copilărie, când mâncam cartofi copţi, cu unt, sau fără unt... Am iniţiat azi o variantă dietetică, cu brânză- cremă de vaci:

•    4 cartofi mari sau 8 cartofi mai micuţi
•    o lingură de ulei de măsline
•    200 g de brânză de vaci la cutie
•    2-3 linguri de smântână
•    un căţel de usturoi
•    2 linguri de diferite  verdeţuri tocate: părtunjel, mărar, cimbru, ce   aveţi pe acasă
•    sare, piper
•   
Spălăm cartofii şi îi punem întregi, cu coajă, la copt, pe o folie de aluminiu sau o pe hârtie de copt unsă cu ulei.
Între timp pregătim sosul frecând brânza cu smântână, sare, piper şi adăugând la sfârşit 1-2 linguri de părtunjel, mărar, un pic de usturoi, totul tocat mărunt.
Cartofii gata copţi se depică în două şi se umplu cu sosul pregătit cum s-a spus mai sus.
O salată verde sau o salată de roşii cu ceapă fac din acest aperitiv o cină bună.

Rulada de viţel cu şuncă de Parma şi legume de sezon



Am vrut, de fapt, să prepar Saltimbocca, dar n-am găsit salvie. Drept care am schimbat niţel procedurile. Să vedem dacă vă pot convinge. 

Pentru 3 portii:

•    3 felii subţiri de carne de viţel din pulpă
•    3 felii de şuncă de Parma, sau din altă şuncă, crudă ori afumată
•    3 linguriţe  de Pesto (se poate înlocui cu muştar)
•    2 roşii
•    1 ceapă roşie
•    un dovlecel. Eu am găsit nişte dovlecei rotunzi, foarte arătoşi !
•    2-3 cartofi
•    1/2 varză roşie
•    1-2 linguri de ulei de măsline
•    oregano uscat
•    2-3 căţei de usturoi
•    100 ml zeamă de zarzavat
•    100 ml vin roşu
•    o bucăţică de unt cât o nucă
•   
Sniţelele de viţel de bat puţin învelite în folie şi se ung cu pesto alla genovese sau, în absenţa acestuia, cu muştar. Deasupra punem o  felie de şuncă, rulăm carnea, o prindem cu o scobitoare, să nu se desfacă, după care  rumenim şniţelele pe toate părţile, într-o linguriţă  de ulei de măsline, şi le păstrăm la cald.
1/2 varză se fierbe câteva clocote în apă fierbinte, la fel şi dovlecelul felii (mai grosuţe). Separat, se fierb cartofii în coajă. Dovleceii se scurg, varza se taie felii şi se pune totul  într-o  tavă  termorezistentă, alături de roşii felii, de cartofii curăţaţi şi tăiaţi în jumătăţi, de ceapa taiată in două, sau cum doriţi, alături de 2-3 căţei de usturoi. Se presară cu oregano, se stropeşte cu ulei de măsline şi se dă 15 minute la cuptor, la 170 de grade.
Adaugăm ruladele de carne, reducem temperatura şi mai lăsăm în cuptor 10 minute. Ruladele trebuie se fie pătrunse, dar să rămâna fragede.
 În tigaia în care am prăjit carnea, turnăm 100 ml de vin şi 100 ml de supă de legume - (se poate şi din cubuleţ Maggi) şi lăsăm să scadă la jumătate. Sosul acesta îl legăm cu unt şi îl servim la carne.

Cuib de viespi


N-am mai preparat şi n-am mai mâncat prăjitura asta de foarte multă vreme. Eu fac prăjituri cu aluat dospit doar de Paşti şi de Crăciun. Ieri am fost în cooking mood, am sunat-o pe vară-mea, am primit de la ea o reţetă "încercată" şi…iată ce-a ieşit.

Aluatul:
•    600 g de făină
•    un plic de drojdie uscată sau 50 g de drojdie proaspătă
•    o linguriţă de zahăr
•    4 ouă
•    200 ml de lapte
•    un praf de copt
•   
Umplutura:
•    250 g de unt
•    200 g de zahăr
•    siropul de lapte :
     - 400 de ml de lapte
     - un plic de zahăr vanilat
    - 150 g de zahăr
    - 1-2 linguri de fulgi de migdale

 Am amestecat ingredientele pentru aluatul dospit, am folosit, de data aceasta, un plic de drojdie uscată (a ajuns şi pentru 600 de grame de faină), l-am frământat bine. Dacă mai e nevoie,  mai adăugaţi  un pic de făină, să nu se lipească de mâini
L-am pus o oră la cald, să dospească. În acest timp, am amestecat untul cu zahărul până am obţinut o compoziţie spumoasă.
Am întins aluatul relativ subţire, l-am uns cu untul frecat, am rulat un sul strâns, pe care l-am tăiat în felii de 2 cm.
Am aşezat feliile, în poziţie verticală, într-o tavă unsă şi le-am lăsat să crească 30 de minute.
Le-am copt, la 175 de grade, 25 de minute.
Când au început să se rumenească, am adăugat, peste “cuiburi”, laptele şi fulgii de migdale şi am lăsat prăjitura în cuptor încă 35 de minute. Aici trebuie să hotărâţi singuri când e gata....oricum,  când s-a absorbit tot laptele şi aluatul a dobândit o culoare aurie.
M-am bucurat să încerc din nou această reţetă clasică în bucătăria noastră.




Clătite cu somon şi cremă de brânză



Pare o reţetă oarecum neobişnuită.  Dar e vorba de un antreu uşor de pregătit, dacă îţi vin oaspeţi pe nepusă masă:
Pentru 4 portii:
•    8 clătite, după cum le face fiecare
•    4 felii de somon afumat
•    un borcanel  (150 g) de hrean cu smântână
•    2-3 linguri de brânză-cremă de vaci grasă (40 %)
•    sare, piper, boia iute, după gust
•    fire de arpagic sau mărar pentru decor

•    Amestecăm hreanul cu brânza şi adăugăm sare, piper şi un pic de boia, după gust. Mie personal nu prea îmi place iute...
•    Aranjăm câte 2 clătite pe farfurie şi, alături, câte o feliuţă de somon şi o lingură din compoziţia de brânza cu hrean. Garnisim cu fire de arpagic (Schnittlauch ) sau cu mărar. Servim imediat, cu un pahar de Prosecco sau de vin alb, ţinut la rece...
    Dacă vreţi, puteţi să şi umpleţi clătitele, ungându-le cu cremă de brânză, peste care puneţi felia de somon şi apoi rulaţi. Sunt la fel de bune.

Aperitiv cu avocado



A durat ceva până am prins gustul la avocado. Acum îmi place foarte mult, în orice formă. În salate, ca şi guacamole cu tacos, sau umplut, cum se vede din cele ce urmează:

•    2 fructe de avocado
•    sucul de la o lămâie
•    200 g brânză-cremă de vaci la cutie
•    2- 3 fire de ceapă verde
•    4 cozi de creveţi congelate
•    un ardei iute mic (“ciuşca” oltenească, atât de apreciată lângă  un castronaş cu ciorbă grasă de gâscă, ori de curcan, preparată cu zeamă de varză murată!), pentru decor

 Curăţăm şi spălăm ceapa verde, o tăiem în feliuţe subţiri. La fel şi ardeiul. Avem grijă să îndepărtăm seminţele şi nervurile.
Pregătim umplutura, amestecând brânza cu ceapa, cu o linguriţă de zeamă de lămâie, cu sare şi piper după gust.
 Într-un vas punem la fiert un pic de apă cu sare şi dăm, scurt, în clocot cozile de creveţi, până capătă o culoare rozalie.
 Tăiem fructul de avocado în două, stropim secţiunea cu zeamă de lămâie, ca să nu se închidă la culoare, scoatem sâmburele şi, în respectiva adincitură, punem 1- 2 linguriţe din pasta de brânză. Garnisim cu 1-2 cozi de creveţi, cu fâşii de ardei iute şi cu un pic de ceapă verde.

Păstrăv pe pat de legume










Am gătit păstrăvul intr-oseară, împreună cu un prieten vechi din oraşul meu natal. Mai exact : el a prăjit peştele şi eu am făcut salata. L-am mâncat stropit cu un vinişor portughez alb... Hmmmm !...A ieşit foarte gustos şi m-am gândit să vi-l prezint şi vouă.

Salată bavareză de parizer şi castraveţi muraţi





    Salata aceasta, în diferite variante, nu lipseşte dintr-un meniu     bavarez. Am reprodus-o nu de mult, se face uşor şi este săţioasă:

  •   400 g parizer
  •  o ceapă mare
  •   2 castraveţi muraţi
  •   4 linguri de ulei
  •    2 linguri de oţet de calitate
  •    o lingură de muştar, de preferinţă dulce
  • .    sare
  • .    piper
  • .    un pic de zahăr
  • .    o lingură de civeta sau ceapă măruntă verde (Schnittlauch)
   
    Parizerul se taie fideluţă, ceapa se taie peştişori şi  castraveţii felii.
    Se pregăteşte sosul din ulei, muştar, oţet, sare, piper, zahăr şi se toarnă peste ingredientele sus-menţionate.
    Salata se presară cu ceapă măruntă verde şi se lasă la rece, cel puţin jumătate de oră.

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Le Beaujolais est arrivé!

Nu stiu daca stiti, dar a treia joi din noembrie e  un mare eveniment in lumea iubitorilor de vinuri. Pentru ca, in aceasta zi, se pune in vinzare noul vin din regiunea Beaujolais-le primeur. Este un vin proaspat cu aroma de fructe, imbuteliat la 6-8 saptamani dupa recoltare. Trebuie baut imediat, usor racit la aproximativ 13grade Celsius si accompaniat de un aperitiv cu salam sau sunca afumata si brinzeturi.

In 2008 am avut norocul sa prind aceasta zi la Nisa si am baut vinisorul nou al anului intr-o simpatica gradinuta de vara, insotita de Lizuca. Imi aduc cu mare placere aminte de acest sejour.

Soiul de vita este Gamay Noir à Jus Blanc, cules cu mina si supus unei frementari carbonice a boabelor intregi. Datorita acestui fapt, vinul nu e deloc taninos si are o minunata aroma de fructe de padure.  Din acest primeur se fac 49 milioane de litri, jumatate din productia de vin a regiunii.
In Beaujolais s-a sarbatorit mereu vinul  nou, eveniment care marca intr-un fel incheierea definitiva a culesului, dar marea campanie publicitara pentru Beaujolais a fost lansata de negustorul de vinuri Georges Duboeuf care a vazut potentialul comercial acestui eveniment. Din 1970 ziua de 13  noembrie devine o zi cu ecou national in Franta, din anii 80 si in alte tari eoropene, de exemplu Germania, apoi USA, iar din 1990 si in Asia. Pe la mijlocul anilor 80 s- a stabilit a treia joi din luna pentru punerea in vinzare, mai ales cu cu scopul de a profita de clientii de sfirsit de saptamina.
Se spune ca penrtu Beaujolais primeur  2011 a fost un an bun !!

vineri, 18 noiembrie 2011

Un miniconcediu în minunata vale a râului Ache- Gasteiner Tal




Aici îşi petrec părinţii mei, de câteva veri, un sejour binefăcător, la capătul căruia se reîntorc revigoraţi, întineriţi şi entuziasmaţi. Ne-am gândit să vedem şi noi....


Am plecat cu Gabriela din München sâmbătă pe la 11, şi, după două ore şi  jumătate, am ajuns la Gasteiner Tal, în Austria, landul Salzburg.


Totul acolo îmbie la relaxare. Am avut parte de o vreme splendidă, o adevărată toamnă de aur. Mi-au revenit în minte, spontan, celebrele versuri ale lui Tudor Arghezi: “Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...”.


Localitatea, Bad Hofgastein, atestată documentar încă din antichitate, a fost mai întâi cunoscută drept centru de extracţie a minereurilor de aur şi răscruce de drumuri comerciale. Din secolul 18, începe să se aducă, în cisterne trase de cai, apa termală  pentru cură, ca apoi, în 1830, să se construiască o conductă de la sursele din Bad Gastein. Bad Hofgastein  se întinde în vale, la o altitudine de 850 m, sub veghea maiestuoasă a surorii mai mari, Bad Gastein.


Aceasta din urmă, mai impozantă, situată la 1002 m altitudine, construită etajat, e străbătută de o grandioasă cascadă - diferenţa de nivel a râului Ache, în 3 trepte, fiind de 200 m.  Bad Gastein are un glorios trecut imperial, dar acum, din păcate, doar o glorie apusă. Localitatea se înviorează, însă, iarna, sub cohortele de schiori...


Apa termală, ce izbucneşte la suprafaţă prin mai multe izvoare   (cel mai mare este Izvorul Elisabeta),  are o temperatură iniţială de 44 grade Celsius, este foarte săracă în săruri, dar bogată în radon. Face bine la tot felul de baiuri, de la reumatism la afecţiunile căilor respiratorii şi, pe această bază, s-a dezvoltat un turism ce îmbină plăcutul cu utilul. Oferta actuală, însă, depăşeşte mult cadrul unui turism balnear...pentru că:


În jurul magnificei văi se înalţă munţi de peste 2000 de metri, unde, de la sfârşitul lui noiembrie până în martie, este un paradis al sporturilor de iarnă. Există foarte multe piste de biciclete, atât pentru mountain –bikeri, cât şi pentru muritorii de rând, iar la  stânele presărate pe coastele munţilor poţi cumpăra produse autohtone. Există, de asemenea, drumeaguri de munte pentru cei încercati în ale drumeţitului, există promenade, pentru cei mai puţin încercaţi, şi există nenumarate hoteluri, case de odihnă şi pensiuni, unde e bine şi comod, unde se mănâncă excepţional şi unde eşti primit cu un profesionalism impecabil.


Noi, eu şi Gabriela, pe care sper s-o cunoaşteţi în curând,  am făcut Nordicwalking, înainte de masă, ne-am desfătat cu oferta de Wellness a hotelului, după masă, ne-am plimbat prin staţiune şi am admirat, dar şi gustat, delicioasele prăjituri ale patiseriei imperiale.


Am locuit  la hotelul Bismarck, care se auto-defineşte "hotel de răsfăţ" - www.hotel-bismarck.com


A fost ultima săptămână înainte de pauza de toamnă şi familia Wendler, împreună cu dl. Schmidt, proprietarii, s-au străduit ca totul să fie cât se poate de agreabil. Hotelul are două bazine interioare şi două  exterioare, cu apă termală, o suprafaţă de 1500 metri pătraţi de "wellnessparadis", săli de mese, un bar prietenos, diferte oferte pentru copii şi teenageri. Am beneficiat de o demi-pensiune extinsă,  constând din mic dejun, supă ori salată la prânz, prăjitură după-amiază, şi un meniu rafinat, la alegere, seara. Nu ne-am putut refuza un schnitzel vienez, fără cusur, dar non plus ultra a fost un Carpaccio cu sos de busuioc. Fenomenal !










Sper ca fotografiile alăturate să redea mai bine decât o pot face eu în cuvinte atmosfera minunată a locului şi momentului...şi să vă placă...