duminică, 28 august 2016

Impresii din cămara Arjanei 2016/1 Piccalilli- murături englezești


                                                     

Termenul de piccalilli respectiv Pico-Lilla apare in secolul al 18-lea in dictionarul limbii engleze și definește o variantă de pickles , murături combinate indiene. (  Hannah Glasse -"  how to make Paco-Lilla or India Pickle "  1758 ) Ca și acestea, piccalilli insoțește carnea friptă, dar și ouăle fierte sau brânzeturile. Are o consistență cremoasă, dată de un sos galben  cu muștar, mălai și tumeric, sau kukukuma .
Rețeta s-a răspândit,  devenind populară,  după publicarea în  1769, ia cărții lui Elizabeth Raffald's The Experienced English Housekeeper " To make Indian pickle, or Piccalillo" zice  Richard Briggs, în cartea sa apărută în 1788 The English Art of Cookery. Varianta " piccalilli" se încetățenește ceva mai târziu. 
Precum vedeți, o lungă istorie , conform Wikipaedia . 

sâmbătă, 27 august 2016

Pancakes cu banane si semințe de in


                                                   

Aceste clătite mai groase, putin crescute, sunt un deliciu la dejun. Da, da. Ai nostri tineri nu mai prefera un dejun cu ouă, șuncă, salam și pâine, ci un pic de ceva dulce, cereale, iaurt, etc. 
Aceste plăcințele se inscriu perfect  în astfel de preferințe. Bananele ne dau potasiu și ne ridică nivelul de serotonină , deci ne vom binedispune, iar semințele de in sunt foarte sănătoase! 

marți, 23 august 2016

Gulii umplute


                                   

Ce placere imi făcea să văd crescând în grădină plăntuțele de gulii! Deși rar aveam atâtea încât să le umplem și să ne săturăm. De cele mai multe ori ajungeau de o supă, două. Dar și dacă le cumpăram în piațâ, tot mici și rotofeie erau si proaspete de mușcai ca din măr! Greu de gâsit acum... Deși... Eu am avut norocul ăsta. Am luat vreo 12-14 bucăți, cu frunze cu tot. Si m-am pus pe treabă ...

sâmbătă, 20 august 2016

Castraveți murați de vară ( castraveți covăsâți -kovászos uborka )


                               


Oh, da ! Vara, în fiecare bucătărie trona câte un borcan de castraveți puși la acrit , care în patru cinci  zile erau gata și înlocuiau cu success castraveții de toamnă care se terminaseră demult ! 
"Un hit în familia noastră" , spune Mioara,"  îi ador", spune Zoja, " îmi amintesc de mama" , spune colegul meu de școală, Carl. 
Într-adevăr ! Cum să ii dăm uitării ? 
Așa buni, crocanți cum sunt ! 
Și bunicului meu îi plăceau peste poate ! Iar mie, pănă și mirosul ! Mirosul de acreală combinat cu cel de mărar ! La noi se acreau castraveții mai măricei, cei pe care îi lăsasem în grădină neobservați, sub frunze. Venea bunicul meu cu ei în mână, cu un zâmbet pliin de încântare ! Uite ce buni sunt de acrit, Eli, zicea...
O fermentare lactică, nu acetică, precum, desigur, stiți. 
Iată rețeta: 
3 kg de castraveți 
Un borcan spălat, uscat 
Flori de mărar
Frunze de țelină proaspăte 
Cam 3 l de saramură: 
La 1 litru de apă rece două  linguri rase de sare fără iod
Usturoi (vreo 10 căței)
Boabe de piper
O felie de pâine, de preferință neagră
Tăiem capetele castraveților de grădină, mai măricei, și pot fi și ușor îngălbeniți, și îi crestăm un pic. Îi plasăm în borcan cu celelalte ingrediente, turnăm saramura.
Se lasă  borcanul la soare in prima zi, după care se trebuie să stea undeva la umbra, dar în loc cald Cam după 4-5 zile sunt murați.

                 M mm.        Mmm m 

Rețeta e aceeași, în linii mari, ca pentru castraveții murați puși pe iarnă, cu deosebirea că nu se pune hrean, nu se fierbe apa cu sare si se pune felia de pâine să grăbească fermentarea.

duminică, 7 august 2016

Salata de cartofi a Liei


                                   
Lia e noua noastră prietenă, prima ei rețetă pe blogul lui Gușuliță !
O salată de cartofi, un pic diferită de cea pe care propuneam cu oarecare timp în urmă. 
Pentru 5 persoane : 

  • Un kilogram de cartofi 
  • O ceapă mijlocie sau 3 cepe noi 
  • Maioneză din două ouă 
  • O linguriță de muștar 
  • 200 g de iaurt 
  • Sare 
  • Piper 
  • O priză de curry 

Se pregătește o maioneză de consistență medie, nu prea vâscoasă, cu muștar. Se adaugă  iaurtul si se omogenizează compoziția bine.Se taie ceapa felii și se pune deoparte.  Se fierb cartofii in coajă, se curăță si se lasă să se răcească parțial, se taie felii și se sărează.( Se piperează după gust) 
Într-un castron se pune un rând de cartofi sărati si piperați, un rând de ceapă și unul de maioneză. Se repetă operațiunea până la terminarea ingredinetelor. 
Cu o lingură mai mare se iau cartofii din rândul de jos și se amestecă prin mișcări circulare cu grijă, ca să nu se sfărâme cartofii. 
Salata se lasă sa se întrepătrundă cel puțin o oră înaînte de consumare.
Se pot adăuga după preferință măsline negre, cu sau fără sâmburi după gust! 
Lia vă urează poftă bună ! 







joi, 4 august 2016

Ragù andaluz


                                           

Ragù, este , după Wikipaedia,  un sos pe bază de carne ce se servește cu paste. O rețetă italiană inspirată din bucătăria franțuzească pe care a adus-o Napoleon cu el când a cucerit Italia. 
Aveți informatiile aici : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rag%C3%B9
Interesant de reținut este faptul că prima rețetă notată documentar în Italia,  este cea a lui Alberto Alvisi, bucătarul cardinalului de Imola care a creat un ragù pentru mcheroni , denumirea de paste apărând mult mai târziu.
 Istorici în ale gastronomiei remarcă, de altfel, contrar așteptărilor noastre, că pastele au căpătat popularitate în toate clasele sociale doar după cel de al doilea război mondial și că , inainte, 80 % din populația rurală se hrănea mai ales cu legume, pastele fiind un lux ce nu și-l permiteau decât în zile de sărbătoare. 
Dar de ce andaluz, veți intreba ? 
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață. 
Dar nu numai atât ! Carnea de vită este de tăuraș  local, uleiul de măsline  spaniol, precum și vinul. Rozmarinul și lămâia cresteau în curte. Iată deci, un titlu pe deplin îndreptățit. 
Restul, inspirație pe moment , cum vă ziceam, și nevoia de a te adapta la cerințele comesenilor. 

Am inspectat frigiderul și am găsit câteva legume ce trebuiau valorificate, căci ne aflam spre sfârșitul sejourului nostru. 
 Să va spun câte ceva despre unde ne aflam exact. În Andaluzia, pe Costa del Sol.
Am locuit într-un apartament generos cu trei dormitoare, și o terasă umbroasă cu vedere la mare, într-o rezidență de vacanță cu o  o grădină plăcută și îngrijită , un bazin de innot minunat, la capătul ce vest al Esteponei, un orășel, de altfel,  sufocat de așa numitele " urbanizationes " , nu departe de ceea ce numim marginea  lumii vechi, deschiderea  spre Atlantic a Mediteranei . În anumite zile cu bună vizibilitate priveam cu încântare strâmtoarea Gibraltarului aflată la doar 65 de km.
Am savurat soarele și liniștea, am inotat mai ales în bazin, ne-am plimbat ( cel puțin eu si Arjana ) pe plajele naturale, doar parțial amenajate, seara am gătit câte ceva și am stropit mâncarea cu nu puțin vin local...
Am făcut deci, ceea ce fac oamenii la cea de a doua tinerețe după un an de muncă : savurează plăcerile comode ale vieții. 
Dar să revin ! Am inspectat  frigiderul șî am aruncat într-o oală încăpătoare următoarele ingrediente în ordinea pe care o aveți în însșiruirea de mai jos, cantități suficiente ppentru 5 persoane: 

0 lingură de ulei de măsline extra vergin
3-4 căței de ustroi
O 1/2 de ceapă albă
O 1/2 de vânătă
O 1/2 de dovlecel
3-4 ciuperci
Un ardei verde mare
2 roșii mărișoare
Un pahar de vin
500 g de carne de vită măcinată
1/2 pahar de apă
3 -4 lingurițe de pastă de roșii
Două crenguțe de rozmarin
O felie de coajă de lămâie netratată
O mână de măsline verzi umplute cu anchovies 
Un pachet de spaghetti 
Lamele de cașcaval bine maturat 

Am călit încet legumele tăiate mărunt, am adăugat carnea, vinul, apa și apoi roșiile și pasta de roșii. Am lăsat totul sa fiarbă cam o oră bună,  am sărat și piperat, iar spre sfârșit am adăugat rozmarinul și coaja de lămâie pe care le-am îndepărtat înainte de a servi. Am mestecat din timp în timp să nu se prindă. 
Am servit cu spaghetti și lamele de cașcaval.
Nu mai trebuie să va spun că sticla de vin roșu pe care am deschis-o a dispărut cât ai zice pește și că am mai fi băut una dacă am fi avut....