sâmbătă, 30 aprilie 2016

Ruladă cu ciuperci



                                                     
  
Dragi prieteni, pentru aztăzi, după o destul de lungă pauză, o ruladă cu ciuperci. Puteți folosi ce ciuperci doriți, foarte bune sunt cele champignon, mici , crocante și brune. 
Aluatul este un gen de aluat de ecler , doar că ouăle se separă si se bate spuma. Combinația vă va convinge să încercați, cu siguranță! 
Am publicat de altfel cu ceva timp în urmă o ruladă de spanac cu aceelași aluat. Aveți reteta
Aici



 Pentru aluat : 
100 g de unt 
100 g de făină
500 ml de lapte cald
5 ouă mari
Sare 
Pipert

Încălzim cuptorul la 220 de grade. 
Topim untul într-o cratiță de aproximativ 3 l . Adăugăm încet făina fără să se rumenească, apoi tot câte puțin din lapte astfel încât să nu avem cocoloașe. Tragem compoziția de pe foc și când e aproape rece, adăugăm pe rând gălbenușele , sarea, piperul. Batem albușele cu un praf de sare și le încorporăm cu grijă cu mișcări de sus în jos. 
Întindem compoziția în tava de copt pe o hârtie de copt și coacem în cuptorul preîncălzit , 10 minute la 220 de grade , după care reducem la 175 de grade și mai coacem 20 de minute. 
În acest timp ne ocupăm de ciuperci. 
Pentru umplutură: 
500 g de ciuperci 
Sare 
Piper
O lingură de mărar tocat 
O lingură de pătrunjel tocat
50 g de unt
200 g de smântână groasă
O linguriță de făină
Un cățel de usturoi zdrobit

Mărunțim ciupercile cu un cuțit ascuțit, le călim în unt, adăugăm usturoiul, făina și apoi smântâna, luăm de pe foc, asezonăm cu sare, piper și frunzele de mărar și pătrunjel. 
Scoatem aluatul, îl desprindem cu grijă de pe foaia de copt, îl umplem cu pasta de ciuperci, îl rulăm cu grijă cu ajutorul unui șervet. Putem presăra niște cașcaval ras, dacă dorim. Servim imediat. 


duminică, 10 aprilie 2016

Tort Linzer după Oma Antonie


                      

Tortul Linzer, al cärui nume se leagä de orașul Linz, situat pe malul Dunării în Austria, este la fel de consacrat ca și tortul Sacher iar rețeta lui este considerată a fi una din cele mai vechi rețete de tort atestate documentar. In anul 2005 o bibliotecară harnică a descoperit-o într-o carte de bucate scrisă în 1653 de Ana Margarita Sagramosin născută braroneasă Paradeiserin, carte în care apar patru rețete legate de numele orașului Linz, printre altele și Linzer Torte.
Un secol mai târziu, Johann Konrad Vogel a venit la Linz, s-a însurat cu văduva Katherina Kress și a dus mai departe afacerea acesteia, o cofetărie, în care s-a produs în serie  și s-a livrat chiar la clienți, pe scară largă, tortul nostru, care a ajuns să fie emblema orașului.
Un timp s-a crezut că numele vine de la un cofetar vienez, Linzer. Bârfe, dom'le, bârfe! Bârfe lansare de cei care își închipuie ca totul începe și se termină cu Viena! Nu! Orasul Linz are dreptul de a-și revendica acest tort, chiar dacă el este...să zicem așa, mai modest decât fratele Sacher.

vineri, 8 aprilie 2016

Mâncare de miel cu măcriș și spanac á la Juliska




                                     

Din carnea de miel care nu o folosea la ciorbă sau la friptură, din coaste, pulpa de jos, cotlete, mama pregătea o gustoasă mâncare de miel în care combina măcrișul cu spanacul. Mi-am adus aminte de ea în acest an, după aproape doi ani de când nu mai pot să dau telefon și să o întreb de amănunte privind rețeta. Îi facea mereu plăcere să o întreb și imi răspundea cu drag, și uite, acum timpul acesta a trecut definitiv și imi vine foarte greu să pricep că nu se mai întoarce...

"Stii de unde am rețeta asta?" m-a întrebat mama. " De la Juliska neni, de la Târgu Mureș" și a declanșat cu această propoziție  un val de amintiri. Amintiri din  vremea când imi vizitam bunicii, pe Omi și Oti, si despre locuința lor mică  de la Târgu Mureș, pe strada Justiției, chiar  vis a vis de tribunal. Locuința în care erau  vecini cu această Juliska neni, cum îi spuneam eu, ba chiar înpărțeau un apartament în care baia și bucătăria erau la comun. Aceste imposibile și incomode situații în care erau nevoiți să trăiască oamenii din lipsă de spațiu dar si din dorința diabolică a sistemului de a-i umili și face  să se simtă prost! Trebuia să te aranjezi cumva, să nu te cerți mereu, să ai grijă ca si celălalat să poată trăi, iar în bucătăria aceea, de altfel foarte mare, după cum imi aduc aminte, mai veneam și noi, nepoții, și mai avea loc și servitoarea, cât a mai fost ea, reminescență a unor vremi mai bune...

Juliska avea, pe vremea aceea, cam 55-60 de ani, era moletă, cu se cade unei doamne, avea un păr negru grizonat și impecabil îngrijit și niște ochi gri albăstrui ca oțelul. Gătea extrem de gustos și cosea frumos; avea o bogată clientelă dintre doamnele din oraș și cred că astfel contribuia esential la veniturile familiei. Soțul ei, de altfel, Laci báci, care se amuza jucând cu mine fripta, era advocat și își pierduse o mână în război.....Imaginile care vin peste mine, în timp ce scriu, se amestecă cu susurul gazului care ardea în sobele de acolo si cu gustul inegalabil al apei minerale de Borsec, pentru că la Târgu Mureș nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să bea apă de la robinet!

Dar am derivat mult de la rețeta noastră, rețeta lui Juliska.

Pentru că nu mi-am mai adus aminte exact de rețeta inițială am improvizat un pic, spre, sper eu, binele mâncării și al vostru...Dar ideea de a combina măcrișul cu spanacul este a ei, a Juliskăi, si, cred eu, este o idee bună! Măcrisul fără spanac e prea acru, iar spanacul gol e cam fad...totul impreună cu carnea de miel și cu un pic de pastă  de roșii...mmmm, delicios !

luni, 4 aprilie 2016

Melci cu umplutură de alune


                         
Ai crede că e vorba, în cazul acestor melci, de un aluat crescut, un aluat cu drojdie  Nici poveste! 
Este un aluat ușor, cu brânză de vacă. Îl recomand cu mare căldură. 

sâmbătă, 2 aprilie 2016

Tocăniță de ficat cu verdețuri și vin rosu



                                   

Cei care mă cunosc nu se vor mira de ce vă spun eu aici: vin acasă, deschid frigiderul (deși bine ar fi sa duc prima dată gunoiul, să dau cu aspiratorul, să calc o rundă, să fug de trei ori în jurul curții si apoi...să deschid frigiderul!), mă uit prin el și imi zic: " Auleu, ficatul ăsta l-am luat sa-l mănânc cu Lizuca, acuma trebuie să fac ceva cu el că altfel il mănânca  pisica!". O tocăniță? Mare filozofie, veți spune, ori îl frigi ori tocăniță, că să te apuci acuma de alte chestii sofisticate, pateuri sau umpluturi... Dar, dacă improvizăm un pic, și dintr- o banală tocăniță de ficat  poate ieși ceva bun, bun!

Ceea ce vă sugerez este o tocăniță mai sprințară, aromată cu diferite ierburi proaspete și tăiate nu prea mărunt, și înabușită cu un pahar de vin roșu. Restul de vin a însoțit cina în forma lui inițială.

vineri, 1 aprilie 2016

Mușchiuleț împănat cu iz de primavară



                                   
  

După cele patruzeci de zile de post înainte de paștele catolic, omul se bucură de o felie suculentă de carne, și pentru că anul acesta, din considerente diverse și nedemne de a fi amintite, nu am avut miel de Paști, m-a inspirat, spre o creație culinară, un mușchiuleț de porc. Când l-am cumpărat încă nu am stiut ce voi face cu el, dar așa, pas cu pas, a ieșit o rețetă bună cu care, zic eu, am salutat primăvara care a venit, timidă, dar a venit! 

Deci:

Un mușchiuleț cam 600 g 
50 g de slăninuță tăiată fâșii
2 căței de usturoi
Un snop de leurdă 
100 g de iaurt 
50 g de smântână de frișcă 
2 linguri de smântână groasă 
O lingură de ulei

Am curățat muschiulețul de pielițe și l-am împănat cu slăninuță și felii subțiri de usturoi. În acest scop l-am impuns cu un cuțit ascuțit și, în spațiul creat, am introdus ingredientele de care vă spuneam. L-am prăjit apoi pe toate părțile în ulei fierbinte. L-am introdus cu ulei cu tot și cu o jumătate de pahar de apă, restul de usturoi, intr-o caserolă mai mult îngustă decât lată și l-am lăsat la cuptor 25 de minute la foc mai mic, cam 120  de grade Celsius.

In acest timp am spălat leurda, am curățat-o de cozi și am plasat-o în vasul unui mixer împreună cu iaurtul și cele două feluri de smântână. Am dat viteza maximă și am mărunțit și omogenizat până a ieșit o pastă mai lichidă, spumoasă.
Am scos mușchiulețul, l-am lăsat să se odihnească 10 miunte (Important!). Astfel  își păstrează  sucul si aroma. Am tăiat felii și mi l-am servit cu sosul de mai sus. Am sărat și piperat în farfurie. Restul... decor!

Merge teribil și rece!
  
Eu sper că voi veți impărți această bucurie culinară cu prietenii vostri.