marți, 31 decembrie 2013

Retrospectivă 2013



Am citit, descoperind lucruri noi, amintirile mele legate de anul 2012. Şi m-am bucurat că le-am pus pe hârtie, pentru că multe se şterg din memorie.
 Acum stau iar, metaforic vorbind, în faţa unei foi albe, de fapt în faţa unui ecran alb, şi mă gândesc: Ce an, dom-le, ce an !
Trei repere: Leonard, Santiago de Compostella şi Wagner spun totul despre acest an, sub greutatea lor pălesc alte evenimente, şi ele, de altfel  interesante şi plăcute.

Ştiu că pentru mulţi prieteni şi apropiaţi ai mei anul acesta a fost unul de mare încercare, cu suferinţă şi durere. Lor le aparţine toată compasiunea mea.

Dar eu  sunt foarte recunoscătoare,  pentru că:

luni, 30 decembrie 2013

Mere in aluat (Bourdelots aux pommes)





Mere întregi  în aluat - pe numele lor original  "Bourdelots aux pommes" -  constituie un desert tipic pentru Normandia, ţara merelor, a cidrului şi a licorii calvados, un gen de rachiu de mere. 
 O regiune minunată această Normandie, în Nordul Franţei, la ocean. Expusă în Evul Mediu timpuriu  invaziei wikingilor, până când, în 911, Charles le Simple, regele carolingian, plictisit şi îngrijorat de aceste escapade,  i-a oferit conducătorului lor, Rollo, un danez înalt şi voinic, pe care nici un cal nu îl putea ţine în spinare, spune legenda, să îi cedeze această reguine. Rollo s-a creştinat, a acceptat să fie vasalul lui Charles, iar Normandia  este singura regiune din Franţa care se laudă cu un certificat  de naştere prin tratatul dintre cei doi la Saint-Clair-sur-Epte. Urmaşul lui Rollo este nici mai mult nici mai puţin decât William Cuceritorul, care va ocupa Anglia în 1066.


In rețetele vechi din Normandia,  merele se scobesc, se umplu  cu zahăr, peste care se toarnă un pic de calvados,  această adancitură este acoperită cu un dop de unt, iar apoi se invelesc in aluat. Initial, in gospodăriile ţărăneşti,  merele  se inveleau in aluat de pâine  si erau coapte in cuptorul de pâine, ca un "produs secundar" al coacerii pâinii.
 Toate acestea le-am aflat din pagina asociatiei Confrérie des Gouste-Bourdelots du Bocage Athisien, care veghează ca acest desert tipic normand să nu se piardă și să fie considerat o specialitate locală. 


Iată varianta Mioarei din" Elle à table " . 

joi, 26 decembrie 2013

Craciun fericit 2013 !






Dragi prieteni, va urez sarbatori binecuvantate ! Un Craciun linistit, imbelsugat si plin de armonie !

Pentru noi a fost un Craciun special, primul  cu nepotelul meu Leonard, care acum are aproape patru luni.

Venirea  lui pe lume e pentru noi toti o mare bucurie.  E un baietel vesel, sugubat si foarte cuminte.
Leoa  primit de la mos Craciun carti si jcarii iar eu i-am facut  acest tort, pe care desigur,  l-au mancat membrii adulti ai familiei. Tortul de azi nu e primul pe care il fac pentru el, dar e primul tort de Craciun. Reteta, data viitoare !

cu mare drag, Gusulita


sâmbătă, 21 decembrie 2013

Tăiței cu nucă

Vă rog să-mi spuneţi, cu mâna pe inimă. De câte ori vă trece prin cap să faceţi tăiţei cu nucă? 
Nu prea des, cred eu. 
În primul rând, pentru că nimeni nu mai are răbdare să facă aluat de tăiţei, să-l întindă, să îl taie şi să îl pună la uscat pe un şervet curat.. Ştiu că, în timp ce descriu acest procedeu, vă readuc în minte imagini din copilărie! Ba chiar din îndepărtata copilărie, căci nici eu nu am mai făcut asta...şi nici mama mea...da, bunica mea, da! Iar tăiţeii cu nucă , sau cei cu mac, şi cu o uşoară aromă de vanilie nu sunt cu adevărat gustoşi decât dacă sunt de casă, bogaţi în ouă. Aşadar, pentru acest preparat,nu vom recurge, nici într-un caz, la pastele din grâu dur şi fără ouă,  pe care, desigur, le putem folosi cu mare succes la alte reţete. 
Cei mai buni tăiţei sunt cei proaspăt-făcuţi....Am cam multe pretenţii pentru lumea asta a noastră, lipsită de timp! 

vineri, 20 decembrie 2013

Tocăniţă de porc mistreţ

A venit iarna, a început sezonul de vânătoare, se apropie Crăciunul şi Anul Nou, când să mănânci o asemenea bunătate, dacă nu acum? 


"Eu aş mânca tot anul"...spune Mioara şi, vă rog să mă credeţi, ea se pricepe la vânat. 
În tinereţea noastră, soţul ei, Nuţu, era vânător şi, în sezon, duminică de duminică, bătea dealurile, împreună cu Cora, căţeluşa, şi aducea acasă când un fazan, când un iepure...Pe masa lor poposea, nu rareori, câte o pulpă de căprioară, sau carne de mistreţ, căci şi tatăl lui Nuţu era vânător... 
Carnea de vânat e una sănătoasă, fiindcă animalele trăiesc libere, mănâncă ce le oferă natura şi au, zice Mioara, o moarte decentă. 
Aşa că azi vom găti o tocăniţă de porc misteţ. Un meniu potrivit în prima zi de Crăciun! 

marți, 17 decembrie 2013

Making the lecso, singing the blues



Despre lecso,dintre tocanele de legume, preferate mea, am mai scris. Am amintit că mă cucereşte simplitatea acestei reţete, care trăieşte şi capătă savoare  din calitatea celor trei ingrediente de bază: ardeii, ceapa şi roşiile.
Iată că, în această toamnă, s-a ivit din nou ocazia de a găti şi mânca un grandios lecso. Spun asta, pentru că, în urmă cu vreo 2 luni, ne-am reîntâlnit , vechi prieteni, să petrecem câtva zile împreună în frumosul Tirol. Ne-am întâlnit să sărbătorim împlinirea în acest an a 60 de ani, ai acelora dintre noi născuţi în 1953. Ne-am mai amintit că sunt 41 de ani de când ne-am cunoscut, tineri, studenţi la Cluj, într-o excursie în Cheile Turzii. Întâlnirile noastre sunt de cele mai multe ori ieşiri în locuri frumoase, pentru că toţi, sau aproape toţi,  suntem amatori de drumeţii, şi naturalişti.
Nici de data aceasta nu a fost altfel. Am ales, ca locaţie,  un sat în Zillertal, Függen, unde am găsit o casă pe placul nostru.Timpul a rămas un pic în  loc, în aceasta vale glaciară. Peisajul, semănătorist: Păşuni,vaci, capre, gunoi de grajd, mirosul caracteristic, care de mult timp nu a mai gâdilat nasul nostru de orăşeni.

vineri, 13 decembrie 2013

Tort de ciocolată tuxedo sau tort smoking




Arjana mi-a trimis spre publicare acest tort festiv , care, sigur, va face o figură bună pe masa de Sărbători. 
Doar că...eu nu am ştiut ce înseamnă "tuxedo"...Ce-o fi aia? m-am întrebat. Şi, gândindu-mă că, poate, şi voi vă puneţi aceeaşi întrebare , am apelat la Google, imensa sursă virtuală de informaţii. Iată ce am aflat: "tuxedo" este un alt nume pentru "smoking". Acum e clar, nu? 

Acest tort "smoking", în culorile caracteristice, alb-negru. e un tort modern,circulă pe toate blogurile culinare,nu putem să nu fim şi noi în rând cu lumea!

marți, 10 decembrie 2013

Sufleu de conopidă





În fiecare familie există câteva reţete la care apelăm mereu, pentru că ele întrunesc sufragiile tuturor. Aceasta este o  astfel de reţetă, iubită de mici şi mari. De cele mai multe ori am servit-o ca fel principal,cu salată verde, dar ultima dată am asociat-o cu felii de piept de pui pané. Şi nu în ultimul rând, e bună şi rece.

luni, 9 decembrie 2013

Aventurile lui Johnny 2

De când v-am povestit cum a ajuns Johnny la mine a trecut ceva vreme. Dintr-un motănel pricăjit a crescut într-un motan în toată firea. Are o statură impunătoare, o blană deasă și lucioasă, o privire calmă și o grămadă de tipicuri. Și-a păstrat însă boticul lui roz, care îi dă o notă de inocență, ce nu trebuie să vă înșele, dragii mei.

Johnny are, în jur, o grămadă de prieteni. Vizavi locuiesc trei băieței pe care îi vizitează des, și unde, întins sub pian, ascultă muzică. Pe strada vecină s-a împrietenit cu o doamnă și cu cele două pisici, tot doamne...acolo, cred, mai ia și masa din când în când. 

 Deși tot îi spun, Johnny, nu fi lacom, vei avea probleme la bătrânețe...diabet, arterioscleroză...nu mă prea ascultă, ce, zice el, mă mișc toată ziua, fac sport, mi-e foame ! 
 În spatele grădinii stă o pereche, un domn şi o doamnă care nu au prea avut noroc cu pisicile. Pisica lor albă a fost călcata de o mașină .
 Şi pe ei îi viziteaza motanul meu când lipsesc mai mult de acasă . 
Astfel că îmi pun întrebarea: Mai este el, oare, motanul meu ? 
 Vinerea trecută am trăit amândoi o aventură pe care trebuie să v-o povestesc.
 Johnny are obiceiul ca dimineața devreme să o zbughească din casă şi să își facă inspecţia prin jur, când, ce să vezi, se strică vremea. 
 Eu eram plecată ,îmi vedeam de treburile mele...Ah, s-a gândit el, stăpâna nu-i acasă, trebuie să-mi găsesc un loc călduț şi uscat până trece ploaia.
 În spatele casei, la intrarea în pivniță, locul era ocupat de bărânul motan Pixi. Nu pot să-l gonesc, s-a gândit Johnny, nu ar fi frumos din partea mea, nu demult mi-a povestit cum îl deranjează reumatismele...Ușa spre casa scărilor era închisă...Tot așa plimbându-se el în căutarea unui loc potrivit unde să se încolăcească și să tragă un pui de somn, s-a trezit pe o verandă unde,  în colț , ce să vezi, un fotoliu comod cu o păturiță moale. 
Ei bine, aici rămân, a zis motanul, şi când aud chemarea stăpânei fug acasă. Doamna care locuia acolo s-a bucurat de vizită, ba chiar a împărțit cu Johnny cina, un picior sănătos de pui. Şi motanul nostru a uitat să vină acasă. Când a vrut, era prea târziu, ușa închisă, întuneric...a auzit așa, în somn, vocea mea care îl striga neliniștită, dar nu a putut veni....
În acest timp eu mi-am închipuit tot felul de lucruri grozave! Johnny într-o pivniță luptându-se cu o ceată de șobolani, Johnny urmărit de un câine fioros și căzut într-o groapă adâncă, Johnny fără apă și mâncare într-un garaj întunecos...
Degeaba  a încercat vecinul meu, domnul Peric, să mă liniștească povestindu-mi aventuri din tinerețea lui Pixi...Și cu Pixi am vorbit.  L-am rugat să-l caute pe motanul meu rătăcitor...Imi pare rău, mi-a spus el, i-am pierdut urma! 
Deja m-am văzut împărtind prin vecini fotografia motanului însoțită de o promisiune de recompensă și de numărul meu de telefon. 
 Şi în această agitatie, cine vine? Odihnit, dormit, curat, sătul, calm, fără cea mai mică urmă de remușcare! 
 Ei, a trebuit să stăm serios de vorbă ! Uite care-i treaba, tinere domn, am spus eu. În această casă  există reguli de comportare. Eu am grijă să ai ce să mănânci și ce să bei, să ai un locșor cald și comod unde să dormi, iar tu ai datoria să vii acasă când se întunecă. Pentru că nu am chef să umblu să te caut noaptea prin nu ştiu ce coclauri! Ştii doar că eu mă culc devreme! 
Dacă nu, vom reduce posibilitățile de plimbare. În ceea ce privește vizitele la doamne, mă rog, admit, dar în timpul zilei! 
 Iar acum va trebui cu regret să iți aplic o pedeapsă. Vei rămâne în casă vreo două zile, să inveti iar unde ți-e locul! 
(Nu imi fac prea multe iluzii, motanul meu e un vagabond! ) 
S-a uita la mine neîncrezator și a spus: nu ai tu inima asta!


 Vom vedea, am ripostat eu. 
A incercat să protesteze atacându-ma pe la spate, trăgându-mă de cordonul de la halat, zgâriind canapeaua...


ok, am spus, o zi. Apoi poti iar să iți inspectezi revirul. 
Intre timp, ne-am impacat. Cum să reziști la dovezile lui de tandrețe? In timp ce vă scriu, sta cuibărit mulțumit la gâtul meu și toarce. 


marți, 3 decembrie 2013

Păstrăvi cu smântână la cuptor





 După mult timp,ne bucuram de o nouă reţetă a Mioarei, specialista noastră în preparate cu peşte şi reţete din Scandinavia. 
Am gustat  si eu păstrăvii astfel pregătiti de Mioara, intr-o seara de vară, in Theoulle sur Mer, pe Coasta de Azur. Imi aduc aminte cu plăcere de acea cină, in compania unor prieteni dragi, pe terasa unei vile cu mult farmec, situată deasupra marii. Am udat păstrăvii cu un rose răcoros. Vă recomand să faceti la fel, e combinatia perfectă...