Pe masa de Paști, la mic-dejunul mult așteptat, la întoarcerea de la biserică, după slujba Învierii, nu lipsește, alături de ouăle încondeiate, de cașul proaspăt și de ceapa verde, drobul. Mie îmi place mult gustul specific aldrobului, l-am preparat an de an, în diferite variante, uneori în aluat, o bună bucată de vreme din măruntaie măcinate...http://gusulita.blogspot.de/2013/04/drob-de-miel.html
.Până când, citind savuroasa cartea lui Radu Anton Roman, dedicată minunatelor obiceiuri culinare ale românilor, am dat de o rețetă, potrivit căreia ingredientele nu trebuie măcinate , ci tăiate mărunt, din cuțit. De altfel, tatăl meu a confirmat acest procedeu, la el acasă, în Gorj, tot așa se prepara, cândva, drobul (şi, poate, cine ştie, la fel s-o fi preparând, ici-colo, şi acum).
Anul acesta am primit o jumătate de miel, frumos pregătită, din Maramureș. Am avut măruntaiele şi prapurele curăţate şi am putut astfel să gătesc un drob clasic, respectând indicațiile amintite mai sus.
Sper că veti citi și aplica rețeta aceasta, dacă nu acum, poate anul viitor, de Sfintele Sărbători.