Cred că ați observat , dragii mei, că am
lipsit o bucată de vreme. Ei bine, am fost în vacanță. Am fost în Italia,
am
văzut locuri încărcate de istorie , am stat pe plajă, am mâncat tot felul de specialități ale Peninsulei
în zona ei estică, am băut vinuri bune,
într-un cuvânt, a fost un concediu relaxant și care m-a și inspirat în același
timp.
Am venit plină de planuri, am adus cu mine
impresii, fotografii și rețete, și sper ca, în lunile ce urmează,
să ne
bucurăm cu toții de ele.
La o
săptămână, am plecat din nou câteva zile. A fost o călătorie în spațiu, dar mai ales
în timp, pentru o întâlnire cu prieteni vechi și dragi.
Întâlnirea a avut loc în dulcele plai
secuiesc, la poalele Carpaților, într-un
mic colț de rai,
pe malul unui lac, la casa de vacanță a prietenilor
mei, cu o curte largă , arena petrecerii
noastre.
Știți și voi, cu siguranță, cum e să te reîntâlnești, după 40 de ani. Râzi și plângi , și ești cuprins de
bucurie și de duioșie și uneori de o imensă tristețe...Și ai vrea sa refaci
atmosfera și să rechemi vremea care nu
mai poate fi adusă înapoi. Și
totuși....pe măsură ce se lasă seara,cântă muzica, curge vinul, spiritele se
încălzesc, aluneci în iluzie...
Nu, nu vreau să vă plictisesc cu efuziuni sentimentale, dar, la această
întâlnire, unde am schimbat amintiri, fotografii, cadouri și îmbrățișări, am mâncat cea mai formidabilă tocană de ied a
vieții mele, kecskegida pörkölt.
Au gătit-o băieții la ceaun.
Să vedem , deci, ce treabă au făcut:
Iedul sacrificat a fost păstrat o noapte și o zi in beci. "Carnea proaspătă trebuie să se odihnească " , mi- a împărtășit din priceperea lui , maestrul bucătar.
Au tranșat apoi iedul, au ales bucățile
potrivite de tocană, carnea de la spate și omoplat, gâtul, coastele, păstrând pentru friptură pulpele.
Responsabilul cu focul a pregatit vatra în curte și a alimentat mereu focul.
Fetele au curățat și mărunțit o cantitate apreciabilă de ceapă, (vreo cinci cepe și câțiva căței
de usturoi) care au ajuns în ceaun, la un foc vesel,
împreună cu grăsimea, până s-au înmuiat puțin, fără a căpăta culoare. Apoi
marele maestru bucătar a adăugat carnea , boiaua, un pic de apă, mai multe feluri de ardei taiați felii
(capia, gogoșari, ardei verzi) și a lăsat totul să clocotească încetișor, la foc mic, vreo oră bună. A adăugat sare, piper, cimbru, cimbrișor, măghiran, foi de dafin și alte
mirodenii, care vor rămâne secretul acestei rețete. A supraveghetat cu grijă fiertura, gustând-o
din timp în timp, până a primit consistența și aroma potrivite. Spre sfârșit a mai adaugat trei roșii coapte la soarele acestei lungi veri fierbinti.
A venit apoi momentul festiv în
care a declarat: E gata !
Îmi pare rău că nu ați fost acolo, să puteți
savura acel moment, pe care umila mea
pană nu îl poate
descrie în toată bogăția lui.
Am inceput petrecerea cu o dușcă bună de palincă veche de 20 de ani, adusă de profesorul de filozofie. Am gustat apoi niște brânză de capră și sardele preparate de gazda noastră, cu peștele din lac. A urmat tocana....
Deliciul culinar a fost întregit de cartofi
fierți, celebrii cartofi din secuime, și de murături făcute în casă .
" Importante, murăturile", aud in gând vocea prietenului meu, bucătarul și, de ce să nu zicem, maestrul de ceremonii al acestei petreceri. Castraveți murați de vară , acriți la soare, cu pâine, aromati cu foi de vișin, cimbru, mărar, foi de vița.. Varză acrită , tăiată fidea, cu mărar, cimbru și hrean .Murături combinate cu pepeni verzi , verdețuri si castraveți, trimise de Delia.
Și -mi mai amintesc, nu în ultimul rând, vinul, formidabilul vin de Ciumbrud, ales cu necontestată pricepere și pasiune de maestrul chelar. Vinul, fară de care am fi fost mulțumiți si sătui, poate, dar nici pe departe așa de veseli...
Ei da, diferitele vinuri , toate excelente, care au
curs la această petrecere, ar merita o postare în sine !
Sper că vă lăsați tentați de o astfel de
aventură...Și - pe curând !
