Mere în capot

Știu, știu, acest desert vă amintește de copilărie și de zâmbetul cald al bunicii. Și nouă, de altfel, mie și Mioarei. Ne bucuram grozav când Tușa ei, şi bunica mea, ne pregăteau mere în capot. Ne lăsa gura apă, chiar de la intrarea în casă, simţind mirosul de mere prăjite și de scorțişoară. Și mâncam, până nu ne mai puteam mișca. Iar ele, Buni și Tușa, se săturau privindu-ne.
V-am făcut poftă ?

3-4 mere
3 ouă
6 linguri de făină
Un plic de zahăr vanilat
Un vârf de cuțit de scortișoară
Lapte (atât cât să iasă un aluat de consistența smântânii)
Doua linguri de ulei
Sare
Zahăr pudră
Ulei pentru fript

Bateți ouăle într-un castron, adăugați făina, un praf de sare, zahărul vanilat, uleiul şi scorțisoara și turnați apoi încetișor laptele, amestecând mereu, pentru un aluat omogen, de consistența smântânii. Lăsați să se odihnească aluatul cam un sfert de oră, faceți același lucru și când pregătiți clătite. E o întreagă teorie în spatele acestei acțiuni, ceva în legătură cu glutenul din făină, eu vă spun doar că așa e mai bine. Între timp, curățați merele, dați-le pe răzătoare și adăugați-le în aluat.
Înfierbântați ulei în tigaie, luați cu lingura câte o porție și frigeți-o pe ambele părți. Scoateți plăcințelele pe o hârtie absorbantă si pudrați-le cu zahăr.
Cele mai bune sunt proaspete şi calde. Vă și apucați de treabă, nu-i așa?