Vreau să vă fac părtași la această vacanța mea și să scriu câteva impresii .
Locul de care vorbesc este destul de jos în cizma Italiei, în golful sorrentin, aproape de muntele Vezuviu pe care îl salutam în fiecare dimineață.
Am mai fost aici acum vreo opt nouă ani și am hotătât să revenim., un drum al nostalgiei.
Am pornit in 22 august dimineața, in speranța că vom ajunge în 10 ore. Am avut nevoie de 15. În plin sezon, pe autostrăzile aglomerate ale Italiei, mai bine de 1000 de km, pornind din München.
Tinta noastră se cheama Vico Equense .
Am inchiriat un apartament mic, cu balcon cu vedere la mare într-o reședință de vacanță , Castello Giuso.
Dacă vreți să ajungeti acolo, Vă recomand să luați avionul, de oriunde veniți de departe...
De la Napoli orașelul e accesibil cu autobusul dar și cu trenul. O linie particulară, Circumvesuviana leagă din oră in oră toate localitățile din golf, de la Napoli până la Sorrento . Ieftin și eficient. Gara de pornire este in Piața Garibaldi din Napoli.
Sper că informațiile mele vorfi interesante și utile penteu voi.
Orașul de care vorbesc nu este o destinație a turismului internațional, precum Sorrento. Nu este vestit pentru răsărituri sau apusuri de soare, și stă așezat comod, pe un mal înalt intre surorile lui mai mari și mai cunoscute, desigur, Napoli și precum am amintit, Sorrento.
Este vizitat cu precădere de Italieni, deși are câteva hoteluiri de pateu stele, cu o ofertă de wellness si de terme. Nu ne mirăm de terme, Vezuviul e aproape.
Vico Equense a fost populat in antichitate, mulți patricieni romani si-au construit aici vile, cu atât mai mult cu cât încă de pe atunci erau cunoscute izvoarele cu apă sulfuroasă de la Scrajo, cu proprietăți benefice.
În evul mediu s- a construit un Castel , despre care vom mai vorbi.
Orașul se întinde pe coline, si pare mult mai mare decât este în realitate. Are 21.000 de locuitori, și centru e relativ mic.
O piață centrală, un nod de circulație din păcate intensă, deși circulatia externă, dinspre Napoli spre Sorrento este condusă printr-un tunel, tocmai pentru a scuti orașul de un colaps în timpul verii.
Această piațetă e foarte populată mai ales seara. Trei, chiar patru cafenele, in una din străzile vecine cel mai bun salon de inghețată din Italia, cum promite reclama.
Recomandarea mea este alt salon de inghețată , cel al lui Aldo .
In cafenele, dulciuri care fac cu ochiul, printre altele sfogliatella, specialtatea napolitană.
Să nu uităm de cafea. Caffe nociola, trebuie să incercați neapărat !
Cafeneaua Zerelli , cea mai cu moț , e cunoscută si pentru că a aparținut strabunicilor lui Bruce Springsteen. Am descoperit aceasta citind menul , scris cu grijă si cu o parte interesanta de istoric.
Când mergeam să cumpăr pâine, dimineața devreme, întâlneam in oraș, în toate acele mici cafenele, cât să incapă 6-8 oameni, localnici, care, inainte să inceapa treburile zilnice își beau " un caffe" care e intotdeauna expresso si care uneori e însoțită de o brioșă sau un biscuit. De cele mai multe ori în picioare, la bar..l a fost plăcut să iau parte, in felul acesta anonim la modul în care se trezeste orașul !
Magazine mici, unele chiar selecte si scumpe, multe magazine de produse alimentare tipice, italienii manâncă bine!
Peste tot găsești Mozarella di Bufalla și Fior di Latte, specialități din Campania, aduse de dinmineață de distribuitori locali. Noi am cumpărat pentru dejun mozzarella și prosciutto cotto, si nu am uitat niciodată de roșiile de Campania, inimă de bou. Roșii care se coc la soarele sudului...
Cu așa un dejun nu am mai mâncat până la cină nimic...
Autobusele locale te duc în port, port de vase de agrement. Sau jur împrejur in oras. Trebuie să recunosc că am cautat in zadar o cursă maritimă spre Sorrento sau Capri, deși Capri e relativ aproape.
Tot jos in port este un hotel de patru stele și un restaurant , Torre Saracena, renumit peste hotarele orașului, la care este necesară tezervarea si unde trebuie să bagi mâna destul de adânc în buzunar.
El este plasat într-o clădire istorică, turnul sarazinilor. Oferă meniuri selecte cu vinuri potrivite.
Tot in Vico se află Accademia di Pizza,, localul lui Ginio, o sala imensă cu o gradina afferentă. Poți urmări cum mâini pricepute fac pizza, pizza al metro sau în varianta clasică .
O mare varietate, prețuri foarte bune. Dar pizzerii multe, ieftine și bune. Ce e drept , eu incă nu am mâncat în Italia o pizza nereușită .
Orașul e străjuit strajuit de Monte Faito, unde putem ajungem fie cu mașina fie pe jos, sau cu telefericul de la Castellmare di Stabia.
In secolul al IXV -lea s-a construit Catedrala, Maria Annunziata , cu o minunată vedere la mare, singura în stil gotic din peninsula sorrentină.
In partea de sud vest , spre mare , orășelul a păstrat ceva din aspectul lui medieval. Străzi inguste și umbroase în care abia de încape o mașină, iar la capatul dinspre mare un castel, Castello Giusso ale cărei origini se pierd în secole. Se pare ca a fost construit de Carol al doilea de Amjou ca resedință de vară in secolul al XIII -lea.
Azi este o reședință de vacanță.
Etajele superioare găzduiesc apartamente mai mari sau mai mici, cumpărate de persoane particulare. La parter sunt câteva săli istorice , acolo se află si un restaurant si de acolo se deschid curtea, parcul, terasa. Toate aceste anexe, foarte largi si intr-un spațiu generos, cu o vedere unică spre mare, Vezuviu și golf, fac toți banii, va spun cu toată sinceritatea.
Locația mai este cunoscută pentru organizarea unor nunți de vis. Dacă doriți mai multe anânunte aveți
aici pagina : www.castello giusso.it
Apartamentul în care am stat era modest, dar ne retrăgeam doar să ne culcam, tot restul timpului eram afară.
Reședința are și o plajă proprie. O mică plaja amenajată cu tot ce este nevoie, umbrele, paturi, sezlonguri si foarte multe obiecte de plajă , saltele, jucarii pentru copii. Si acolo este un mic chiosc unde bei o cafea, un pahar de apă sau o bautură răcoritoare. Plaja aceasta este accesibilă doar acelora care locuiesc la castel printr-un lift care te coboară de la inâlțimea platoului la mare.,
Aveam la dispozitie si o piscina, am vizitat-o cand marea era prea agitata. Curat, ingrijit, supravegheat. Peste tot de altfel personal auxiliar. Cutata, urmaresc sa fie totul bine, iti stau la dispozitie. E foarte placut mai ales pentru familiile cu copii.
Resedinta e inchisa, dar spatiul precumam spus extrem de generos.
Trebuie să recunosc că s-a intervenit brutal in substanța arhitectonică pentru a face din acest castel o reședință de vacanță. Nu imtotdeauna fericit și nu intotdeanua unitar. E discutabil...fiecar cand a cumparat si-a transformat bucatica cum a crezut de cuviinta. Uneori nu foarte fericit. Dar cred ca in ultimii ani este un concept unitar de folosire si de renovare si asta e bine , locul are farmec, foarte mult farmec.
Si e bine, comod, placut, sociabil , si tot ce vreti pentru cei ce locuiesc acolo.
Am urmărit viața internă a acestui loc cu mare încântare. Toată lumea cunoaste pe toată lumea. Dupa două zile stii ca Paolo dă biletele pentru plajă, Gianfranco e responsabil cu lettini, Pasquale e șeful restaurantului...
Lumea se distrează pe categorii de vârste, doamnele mai in etate ( cu zicea bunicul meu :-)) ) joacă seara cărți, domnii beau o bere sau un aperitiv înainte de cina, tinerele doamne, cu nelipsitul telefon mobil stau la taclale te miri unde, chiar și în apa golfulețului. De obicei vin familiile complete, cu bunici cu tot. Nu rar insoțiți de personal ajutator pentru bătrăni sau copiii. Am fost impresionata de grija pentru copii, de altfel bine crescuti si de grija pentru batrani. Tot respectul meu, acestor familii !
Este organizată joaca copiilor, si in timpul zilei cu animatori dar si seara este dicoteca pentru cei mici. Adolescenții fac excursii, se strâng intr-unul din colțurile parcului și ascultă muzică. Mi-a plăcut !
Ar fi ideal să te descurci un pic cu limba...italienii nu se înghesuie să vorbeasca limbi străine. Dar sunt prietenoși și săritori. Eram, de altfel, in plin sezon, singurii turiști străini în reședință. Ne priveau curioși și se întrebau de unde venim...poate sunt spanioli, i-am auzit speculând. Când le-am spus, au ecclamat : ah, Transilvania, țara lui Dracula..
Restaurantul oferă la prânz salate sau un fel de paste, iar seara un meniu cu primi piati, fel principal și un desert, în general, fructe.
Meniul este afișat pe o tablă neagră, scris cu cretă !
E un sistem de semi autoservire, cu bufet. Prețuri foarte bune. Plătești la Pasquale.
Poti comanda apă, sucuri , bere sau vin. Oferta de vin e bunicică ...
Am avut în fiecare zi specialități regionale. Am măncat de mai multe ori pește foarte bine gătit.
Numărul unu in top a fost, pentru mine, Parmigiana di melanzane. Am si postat rețeta. ...m-am straduit sa o fac exact ca in descrierea originala...dar stiti si voi, precum doar noi stim face sarmale...Nu e usor sa reproduci retete...Gustul acela specific de sud, de soare, de rosii coapte, de ulei de masline de calitate, mirodenii...e greu sa il mai regasesti acsa.
Cred că stiți deja o grămadă de lucruri...am avut o vacanța frumoasă .
Am fost un pic prea leneși, pentru gustul meu. Mi-aș fi dorit să vizitam mai mult localități din jur, să mergem la Salerno si sa facem o mică excursie cu vaporul. Nu a fost să fie !
Dar în oraș am văzut tot ce era de văzut, am mâncat o pizza, am făcut o cură de paste ...si ne-am odihnit !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu