Femeia și sacrificiul

Am fost la o expoziție in München. O expoziție ce și-a propus sa prezinte paralel viața si operele a doi artiști  care au trait de la inceputul pâna la mijlocul secolului XX și care au fost reprezentanți de seamă ai  postimpresionismului si expresionismului german. Deși se născuseră în Rusia, au
trait mult timp in München și in Bavaria si au fost cunostiințe  bune ale lui Kandinsky, Gabriele Munter, Paul Klee, Franz Marc și ai altori artiști și oameni de cultură ai epocii. Și asta în primul rând pentru că au avut in Munchen, pe Gisela Strasse, în locuinta lor, un salon în care se intâlneau actori, pictori, sculptori și literați.

Alexei Javlensky și Marianne von Werefkin .
O pereche de artiști plastici, deși nu mi-a fost clară natura legaturii lor... o simbioză artistică doar ? O poveste de dragoste ?

Cert este ca ea, un artist deja recunoscut in Rusia, eleva lui Repin, îl ia pe Javlensky in atelierul ei pentru a-l invăța, plecă impreună la München, îl înscrie la școala unor pictori care aveau școli de pictură, deschide un salon, precum am amintit, în care  se învârt intelectuali și artiști și se dedică formației lui, renunțând timp de 10 ani să picteze.

Nu vreau ca ceea ce doresc eu sa vă spun să se transforme într-o bârfă mondenă. Este o poveste, intensă, tragică, așa cum e viața. Dacă a rămas, este pentru că acum vorbesc operele lor.

Dar iată povestea mea: efortul și devotamentul ei au fost răsplatite  prin faptul ca Javlensy a sedus-o pe servitoarea sau fata în casă, minoră atunci, Helena, iar din acestă relație s-a născut un copil. Apoi au trăit impreună mulți ani, aproape vreo douăzeci. Au călătorit mult în Bavaria, și-au petrecut verile la Gabriele Munter și Kandinsky la Murnau, au fost la marea Baltică, în Italia și în Franța. Iar Marianne, după zece ani a început iar să picteze, cu intensitate și cu pasiune.

Ce-o fi fost acolo, m-am intrebat ? Cum le-a mers femeilor acelea, m-am întrebat ? Nu știm. Nu știm nici cum s-a simțit băiețelul. Protejat? Ingrijit de doua mame ? O fi fost așa ? Sau a fost o tragedie cu mai mulți protagoniști. Nu stim decât ce vorbesc tablourile ei. Ale Mariannei von Werefkin.Tablouri de o neafârsită tristețe. Ce s-a întîmplat în final? A venit revoluția din Rusia. A venit Marea Revoluție Sovietică. Aceea care a adus victoria dictaturii proletariatului și a distrus existența a milioane de oameni. I-a gonit din țara lor, i-a închis in lagăre, i-a omorăt, i-a dezumanizat, și a fost vreo 50 de ani victorioasă. Ce i-a  adus  Mariannei von Werefkin revoluția?  I-a confiscat averea, i-a luat pensia, iar apoi s-a destrămat și această coabitare. Javlensky a anunțat-o în scris că pleacă, se însoară cu mama copilului ( despre care nu știm decât  foarte puțin) și îl adoptă pe băiețel, pe Andrej. Un gest nobil, m-am gândit, dacă nu a fost generat, până la urmă, de lipsa Mariannei de bunuri materiale. Marianne von Werefkin a rămas săracă.

Amândoi au pictat. Au pictat frumos, impresionant, sugestiv, puternic, cât au trăit. Javlensky  a avut succes, a întâlnit lume care l-a susținut, a participat la expoziții, a vândut opere, a putut trăi din artă. A lucrat până la sfârsitul vieții, când a fost doborât de un reumatism degenerativ care, poate, sau poate nu, l-a condus spre abstracționism. Au fost acele vremuri în care doar bărbații erau recunoscuți în artă. Puține femei, cele care au înfruntat prejudecățile și si-au urmat chemarea. Susanne Valadon, imi vine in minte acum, de exemplu.

Marianne s-a retras in Elveția, a trait extrem de modest in Ascona, pe malul lacului Maggiore. A pictat și a murit iubită și respectată de toată lumea. La înmormântarea ei a participat toată
comunitatea.

A fost o expoziție care m-a învățat mult despre  puterea artei, despre sacrificiu si renunțare. Dar mai ales despre dragoste. Pentru un om, pentru oameni in general, și, desigur, pentru artă. O expoziție de excepție, cu tablouri marcante, o serie de portrete ale lui Javlensky, unică în istora artei. Și multe tablouri ale Mariannei von Werefkin,  pentru prima oară adunate din colectiile muzeului din Ascona și din colecții particulare. Unele din aceste tablouri de afla in colecția Lenbachhaus în München. Dacă o veți vizita, vă veți aminti, poate, această poveste .