Aşa, încet, am ajuns la reţeta 201. Şi eu am fost un pic surprinsă. Ia te uită, mi-am zis...200 de reţete publicate în mai puţin de doi ani. Sper că au fost printre ele unele care v-au tentat, şi vă invit să îmi scrieţi, să-mi trimiteţi fotografii cu acele preparate pe care le-aţi încercat şi voi.
Le voi publica, desigur, cu mult drag. Adresa de e-mail este: gusulita@gmail.com
Pentru prima fotografie de acest fel am o mică surpriză.
Reţeta de azi :
Papricaş de pui cu ciuperci, smântână şi găluşte
Am folosit termenul de papricaş, pentru că este cel care s-a încetăţenit la noi, în Banat. Numele
ascunde unul din componente, adică boiaua, care nu are voie să lipsească şi care dă acestui tip de mâncare o culoare roşiatică. Puteţi folosi, precum se obişnuia, sau, poate, se mai obişnuieşte, în
gospodăriile ţărăneşti, un pui întreg, tăindu-l bucăţele şi păstrând pentru supă spatele, gâtul şi partea de jos a aripilor. Nu de puţine ori, pentru un papricaş sănătos, se tăiau doi pui, duminica, astfel ca toţi mesenii să mănânce pe săturate. Carnea fragedă a puiului, în combinaţie cu aroma ardeiului şi cu smântână! În combinaţie cu găluşte de făină! O bunătate de nelipsit pe masa orcărei gospodarii din Banat, fie ea românească, şvăbească, sârbească sau ungurească.
ascunde unul din componente, adică boiaua, care nu are voie să lipsească şi care dă acestui tip de mâncare o culoare roşiatică. Puteţi folosi, precum se obişnuia, sau, poate, se mai obişnuieşte, în
gospodăriile ţărăneşti, un pui întreg, tăindu-l bucăţele şi păstrând pentru supă spatele, gâtul şi partea de jos a aripilor. Nu de puţine ori, pentru un papricaş sănătos, se tăiau doi pui, duminica, astfel ca toţi mesenii să mănânce pe săturate. Carnea fragedă a puiului, în combinaţie cu aroma ardeiului şi cu smântână! În combinaţie cu găluşte de făină! O bunătate de nelipsit pe masa orcărei gospodarii din Banat, fie ea românească, şvăbească, sârbească sau ungurească.
Copiilor mei le place papricaşul, şi eu il prepar des, din pulpe de pui, dar şi din piept. Azi am adăugat nişte ciuperci, dar vă promit că în curând vom savura împreună şi preparatul clasic. Lângă papricaş, desigur, găluştele de făină, rupte cu lingura. Nu demult, am postat o reţetă de găluşte cu brânză şi slăninuţă prăjită. Vom folosi şi aici aceeaşi reţetă de bază.
Pentru 3-4 persoane:
2 bucăţi piept de pui
2 cepe potrivite
100 g ciuperci champignon
1-2 linguriţe de făină
1-2 linguriţe boia de ardei de calitate
Sare
100 ml apă
200 ml smântână dulce sau două-trei linguri de smântână groasă
100 ml lapte
2 linguri ulei de floarea soarelui
Pentru găluşte:
400 g făină
2 ouă
O linguriţă de ulei
Sare
Apă suficientă
Am curăţat şi mărunţit ceapa şi am călit-o în cele două linguri de ulei. Când s-a înmuiat, am adăugat piepul de pui, spălat, şters şi tăiat bucăţele în prealabil. Am lăsat carnea şi ceapa să se prăjească uşor, având grijă să nu se ardă, iar când carnea s-a colorat puţin, am adăugat ciupercile, apoi boiaua şi am stins cu un pic de apă. Nu trebuie multă apă, întrucât ciupercile pierd apă prin fierbere. Acest amestec l-am lăsat la foc mic, până s-a pătruns carnea, şi am turnat puţină apă, dacă a scăzut foarte mult. Când am constatat că e gata, ceea ce, în cazul pieptului, se întâmplă destul de repede, am amestecat laptele cu o lingură de făină, l-am adăugat la tocăniţă, am lăsat sădea câteva clocote, în aşa fel încât sosul să aibă consistenţa smântânii, am dres cu sare, şi am turnat smântâna. De data asta, am folosit smântână de frişcă, dar la fel de bine puteţi adăuga 2-3 linguri de smântână groasă, care va da o uşoară notă acrişoară. În această fază, trebuie redus focul la minim, şi mestecat papricaşul, altcum se prinde uşor. De altfel, este gata! Dacă vreţi, puteţi să presăraţi pătrunjel verde, tocat. Eu nu am făcut-o, căci Lizuca nu prea agreează aceste verdeţuri.
Pentru galuşte, turnăm făina într-un castron încăpător, adăugăm ouăle şi apoi atâta apă cât să obţinem un aluat elastic, nu prea vâscos, ce poate fi rupt cu lingura. Fierbem cam 2 litri de apă cu sare şi din aluatul nostru desprindem găluşte, pe care le imersăm în apa fierbinte. Avem grijă să fiarbă atât cât să fie bine pătrunse. Le strecurăm, le trecem printr-un jet de apă rece, ceea ce niciodată nu facem cu pastele italieneşti, şi le servim lângă papricaş.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu