Inițial am vrut să mâncăm în grădină dar timpul nu a ținut cu noi. Cu o zi inainte m-am gândit că voi pregăti ce le place lor, ce mâncau la mama acasă, și am cumpărat tot ce era nevoie. Astfel am găsit și vișine congelate, dar dacă a venit timpul lor, vă sfătuiesc , desigur, să le folosiți pentru prajitura noastră, pe cele proaspete.
Rețeta o am din blogul Jamilei de la care m-am mai inspirat , dar de altfel ,am postat și eu mai demult o altă rețetă tot cu vișine, pe care o puteți consulta aici:
Pentru o tavă de 35/25 cm avem nevoie de :
- 380 g de făină
- 200 g de unt la temperatura camerei
- 200 g de zahăre
- Un plic de zahăr vanilat sau o 1/2 de linguriță de cremă de vanilie
- 2 lingurițe de praf de copt
- 2 lingurițe de suc de lămâie
- O linguriță de coajă de lămâie rasă
- Trei ouă
- 250 ml de lapte bătut sau 200 ml de iaurt lungit un pic cu apă sau lapte
- 300-400 g de vișine fără sâmburi
- O lingură de pesmet
Stiți , am mai amintit, e bine ca înainte să vă apucați de treabă , să aduceți toate ingredientle la temperatura camerei, scoateți -le deci din frigider cu o oră , două inainte .
Încălzim cuptorul la 175 de grade . Amestecăm cu mâna sau cu mixerul zahărul și untul până obținem o cremă spumoasă, adăugăm pe rând ouăle pe care le incorporăm bine, adăugăm coaja si zeama de lămâie, praful vanilat, laptele bătut și in final amestecul de făină cu praf de copt date prin sită . Aluatul va fi destul de fluid așa încât îl vom putea turma într-o tavă unsă și înfăinată sau acoperită cu hârtie de copt. Dacă avem vișine proaspete , le scoatem sâmburii, scurgem zeama, și le amestecăm ușor cu o lingură de pesmet, care va face ca ele să nu se coboare la baza aluatului din tavă . Le așezăm frumos pe aluat și dăm totul la cuptor, la 175 de grade, pe șina mijlocie timp de 40-45 de minute. Când aluatul s-a rumenit , incercăm cu o scobitoare cacă e copt și în interior, caz în care scobitoarea va rămâne curată, dacă nu, acoperim tava cu o folie de aluminiu și mai coacem 5 minute.
Lăsăm, chiar dacă pofta e mare și ne lasă gura apă, prăjitura să se răcească în tavă si apoi o porționăm. Putem presăra zahăr praf. Nu neapărat ...
Am avut succes. Lizuca a mâncat cu poftă, ba chiar voi trimite o porție prietenului ei. Și am fost fericită să imi am toți copiii în jur.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu