Trebuie să vă mărturisesc un secret. Eu, pe când eram în România, nu am auzit de leurdă. Habar n-am avut că ar exista asemena plantă şi încă bună de mâncat! Aici, leurda, adică Bärlauch, este foarte iubită şi e folosită mult în bucătărie, fireşte, în sezonul ei, adică acum, primăvara. Tot auzind, şi iar auzind despre ea, am devenit curioasă, am cumpărat o legătură şi am gătit-o, realizând felul cel mai răspândit pe aceste meleaguri, adică supa cremă. Vă asigur, şi vă rog să mă credeţi, este foarte gustoasă! Acuma ştiu, dragi prieteni, leurda face parte din familia cepei, denumirea latinească - Allium ursinum. Înrudită cu usturoiul şi cu ceapa, are un gust destul de pregnant de usturoi; frunzele ei se culeg primăvara devreme (în martie, aprilie), iar după ce înfloreşte nu se mai recoltează (ca să zic aşa), frunzele pierzându-şi frăgezimea.
Supa seamănă, prin consistenţă şi mod de preparare, cu cea de macriş, are însă o aromă specifică (de usturoi), care o face nu doar gustoasă, ci şi specială
Iată cum am procedat.
Am avut :
o legătură de leurdă
100 ml smântană dulce
2 legături ceapă verde
o lingură de faină
20 g unt
sare, piper
1 l supă de zarzavat, preparată în prealabil, sau 1 l de apă
2 linguriţe ulei de măsline
un căţel usturoi
2 felii pâine albă
Am îndepărtat partea mai fibroasă (codiţele), am spălat frunzele, am curăţat ceapa, am tăiat-o mărunt, am topit untul şi am călit partea albă a cepei împreună cu frunzele de leurdă. Am adăugat o lingură de făină şi, peste toate acestea, am turnat supa de zarzavat. Eu mă feresc să folosesc produsele instant, mai ales că o supa de zarzavat se obţine rapid dintr-un morcov, un pătrunjel, o ceapă mică...dar, dacă o veţi citi pe Sanda Marin, veţi descoperi că ea recomandă, ca bază pentru supe, o zeamă de oase. Dragi gospodine experimentate, sunt convinsă ca vă veţi descurca după caz....( aveţi sau nu oase )… şi, dragi începătoare în ale gătitului, sunt sigură că … ambele variante sunt bune ! Dar ascultaţi sfatul meu, în cazul în care vă grăbiţi şi nu aveţi la îndemână zarzavaturi, oase de viţel sau măruntaie de pui, recurgeţi, pur şi simplu, la ... apă.
Am lăsat să fiarbă supa noastră câteva clocote, am adăugat smântâna, şi am omogenizat totul cu un blender vertical.
Am înfierbântat uleiul, l-am aromat cu un căţel de usturoi, pe care apoi l-am îndepărtat, am tăiat pâinea cubuleţe, am prăjit-o crocant şi am adăugat-o la supă, când am servit-o. Este încă mai gustoasă, cu un sfert de ou fiert la fiecare porţie.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu