Una din distracţiile preferate din copilărie, în lungile vacanţe la bunica, era să răsfoim împreună două cărţi de bucate de-ale ei, amândouă de dinainte de război. Ambele aveau poze vechi, pline de farmec, reclame ale unor produse care nu mai existau la noi. Printre aceste ilustraţii, am văzut, în Sanda Marin, un desen cu o plantă necunoscută mie, varza de Bruxelles. Întâlnisem, desigur, multe feluri de varză, care mie toate îmi plac, varză dulce, varză acră, varză de vară, varză creaţă, varză roşie, dar astfel de vărzuţe, crescute pe un trunchi…nu mai văzusem! Varza de Bruxelles era o apariţie rară în pieţele noastre, se cultiva doar sporadic şi artizanal. Apoi am uitat-o…şi mare mi-a fost surpriza să o regăsesc aici, la München, şi încă la orice supermarket. Iar cunoştinţele mele în domeniul “varză” s-au mai îmbogăţit cu vreo două-trei soiuri…
Gătesc destul de des varză de Bruxelles, şi pentru a evita veşnica asociere de carne şi cartofi, dar şi fiindcă, în aceste combinaţii şi în această manieră de preparare, cu unt şi pesmet, sau la cuptor, cu smântână şi brânză rasă, poate constitui un fel uşor, în sine.
500 g varză de Bruxelles
2-3 linguri pesmet
2 linguri unt
sare după gust
un praf de nucşoară
Curăţăm varza de frunzele de la suprafaţă, eventual veştejite, o spălăm, şi o fierbem în apa clocotită în care am pus o linguriţă de sare, cam 15 minute, să se pătrundă. O scurgem bine într-o sită. Topim într-o tigaie o lingură de unt, adăugăm varza şi o lăsăm la foc foarte mic, câteva minute. Separat prăjim pesmetul în altă lingură de unt şi îl presărăm peste varză, mai sărăm dacă trebuie şi radem cu mare grijă un pic de nucşoara, aroma ei find foarte intensă.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu