Postare aniversară- Flammkuchen

Există, în viaţa unui om, momente care se păstrează, apoi, în memorie , ca într-o casetă de bijuterii, şi care sunt rar evocate, aşa precum sunt scoase, spre a fi purtate doar la ocazii festive, bijuteriile de familie. Un astfel de moment a fost o călătorie, sub blândul soare al toamnei, în ţinuturile Badenului. O zi în care totul a fost perfect. Am străbătut, atunci, cu maşina, fără grabă, dealurile cu vii, ne-am oprit în mici localităţi necunoscute mie, frumoase şi vechi, am trecut prin arcade de piatră şi, la o cârciumioară, ascunsă între frunzele arămii ale toamnei, poate singurii muşterii, am baut Federweiser, mustul uşor fermentat,ce trecea spre vin, însoţit de Flammkuchen, plăcintă cu smântană şi ceapă, caracteristică Alsaciei şi ţinuturilor Badenului, care se potriveşte perfect atât la must, cât şi la vinul nou.

S-au scurs 10 ani de atunci, şi m-am gândit să evoc momentul, împreună cu reţeta de Flammkuchen, la sărbătorirea unui an de Guşuliță.
Am revenit în acele locuri, mai bine zis în apropierea lor, cu părinţii mei, peste ceva vreme. Şi ne-am desfătat, la Strassbourg, cu Flammmkuchen.

Or, fiindcă acest blog mi se pare dificil de conceput fără colaborarea, priceperea, profesionalismul şi, nu în ultimul rând, răbdarea tatălui meu, ED, socotesc, o dată în plus, că este nimerită, pentru postarea aniversară, această modestă şi temeinică delicatesă, pe care, cu ani în urmă, am savurat-o împreună. Îi ofer lui, precum şi dragelor, harnicelor mele coautoare Arjana si Mioara, şi, deopotrivă, vouă, prietenii mei, cititori, vizitatori ai blogului, reţeta de Flammkuchen, spre a vă mulțumi tuturor pentru anul petrecut alături în Bucătăria lui Guşuliţă. Ne-am simţit (nu-i aşa?) bine în acest spațiu virtual !

Tot aici mulţumesc copiilor mei, Lizuca şi Andrei, care privesc cu indulgenţă şi simpatie isprăvile mele pe blog şi care îmi dăruiesc tot echipamentul electronic ce face ca viaţa să fie mai uşoară!

La multi ani, Guşuliţă!


Flammkuchen

Această plăcintă, numită Flammekueche, în dialecul alleman și în cel alsacian, tarte flambée, în franţuzeşte, era la fel de răspândită, în casele ţărăneşti din Pfalz, Alsacia şi Baden-Baden, ca mămăliga la noi. În formula ei tradiţională, plăcinta se bizuie pe aluat de pâine, rulat subţire, peste care se unge un strat de smântână groasă şi se presară ceapă, tăiată solzișori, şi se aşază feliuţe de şuncă afumată. Produsul se coace în cuptorul de pâine, la foc tare, 12-15 minute. Gospodinele încercau astfel tăria căldurii din cuptor, înainte de a coace pâinea: Dacă plăcinta era prea arsă, se mai astepta un pic până se introducea pâinea. Dacă plăcinta avea nevoie de mai mult timp, se mai alimenta cuptorul cu lemne...

Reţeta e simplă:
Din faină, sare, apă şi drojdie, frământăm un aluat de pâine și îl lăsăm la dospit, la rece, în frigider, cam 3 ore.
După care, rulăm o foaie subţire de aluat.
Acesta se unge cu :
200 g de smântână groasă, adăugând, în maniera expusă anterior,
1-2 cepe măricele
100 g şuncă crudă afumată.
Se încălzeşte cuptorul la temperatura maximă, 250 de grade, încălzire sus- jos, nu curent de aer cald (fericiţi aceia care au un cuptor de pâine, la țară, în curte!) şi se introduce plăcinta în cuptor, pe șina cea mai de jos, pentru 12- 15 minute.
Când marginile se prăjesc şi se închid la culoare, și plăcinta e crocantă, se scoate şi se savurează proaspătă, cu o dușcă sănătoasă de vin nou.