Franţa fără “maigret de canard”, adică piept de raţă, e de neconceput. Această specialitate ţine de Republica Franceză, ca şi bagheta, tartele şi feluritele pateuri. Ne aflăm în les Alpes Maritimes, spaţiu unde se amestecă oamenii, culturile, bucătăriile, s-ar potrivi să ne gândim şi la o “salade niçiose” , la o “socca” sau la “ratatouille”, dar noi ne-am oprit la un piept de raţă pe sos de portocale, singurul compromis spre Italia fiind garnitura de gnocchi.
Dacă am fi în Germania sau în Austria am combina raţa cu varză roşie...poate că vom realiza şi o astfel de bunătate...dar deocamdată, cu siguranţă nu veţi fi dezamăgiţi, dragi prieteni.
Am avut trei bucăţi frumoase de piept de raţă. Le prăjim la foc mic, la început pe o parte, cea cu piele şi grăsime, până aceasta din urmă se topeşte şi s-a făcut o crustă crocantă. Vom îndepărta grăsimea excedentară la sfârşit.
Întoarcem apoi pieptul şi-l frigem în continuare, adăugând 200 ml suc proaspăt de portocale stoarse cu pulpă.
În total, este necesar să rămână pe foc cam o jumătate de oră, depinde de grosimea pieptului de raţă. Cum, prin fierbere, sucul de portocale se concentrează, îl mai diluăm cu aproximativ 200 ml de vin roşu, la care mai adăugăm, după caz, vin, ori un pic de apă, până ce piepul se pătrunde precum dorim. Condimentăm cu “herbes de Provence” (vedeţi, din nou, culoarea locală....), apoi îndulcim, dacă e necesar, cu una sau două linguriţe de zahăr brun. Acesta este momentul în care scoatem carnea şi dăm deoparte excesul de grăsime. Dăm în clocot sosul, ca să capete consistenţa dorită. Piepul de raţă îl tăiem felii nu prea subţiri.
Îl vom servi cu sosul pe care vi l-am descris şi cu gnocchi cumpărate (asta ca să mai economisim timp). De altfel, aceşti gnocchi pe care i-am găsit aici, cu un aluat de cartofi şi brânză, sunt foarte gustoşi.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu