Ragù, este , după Wikipaedia, un sos pe bază de carne ce se servește cu paste. O rețetă italiană inspirată din bucătăria franțuzească pe care a adus-o Napoleon cu el când a cucerit Italia.
Aveți informatiile aici : https://en.m.wikipedia.org/wiki/Rag%C3%B9
Interesant de reținut este faptul că prima rețetă notată documentar în Italia, este cea a lui Alberto Alvisi, bucătarul cardinalului de Imola care a creat un ragù pentru mcheroni , denumirea de paste apărând mult mai târziu.
Istorici în ale gastronomiei remarcă, de altfel, contrar așteptărilor noastre, că pastele au căpătat popularitate în toate clasele sociale doar după cel de al doilea război mondial și că , inainte, 80 % din populația rurală se hrănea mai ales cu legume, pastele fiind un lux ce nu și-l permiteau decât în zile de sărbătoare.
Dar de ce andaluz, veți intreba ?
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață.
Titlul rețetei se referă de fapt la regiunea în care mă aflam eu, cu un grup de prieteni și cu Arjana, când am gătit această mâncare, cu inspirația înaripată de un pahar de Martinni la ghiață.
Dar nu numai atât ! Carnea de vită este de tăuraș local, uleiul de măsline spaniol, precum și vinul. Rozmarinul și lămâia cresteau în curte. Iată deci, un titlu pe deplin îndreptățit.
Restul, inspirație pe moment , cum vă ziceam, și nevoia de a te adapta la cerințele comesenilor.
Am inspectat frigiderul și am găsit câteva legume ce trebuiau valorificate, căci ne aflam spre sfârșitul sejourului nostru.
Să va spun câte ceva despre unde ne aflam exact. În Andaluzia, pe Costa del Sol.
Am locuit într-un apartament generos cu trei dormitoare, și o terasă umbroasă cu vedere la mare, într-o rezidență de vacanță cu o o grădină plăcută și îngrijită , un bazin de innot minunat, la capătul ce vest al Esteponei, un orășel, de altfel, sufocat de așa numitele " urbanizationes " , nu departe de ceea ce numim marginea lumii vechi, deschiderea spre Atlantic a Mediteranei . În anumite zile cu bună vizibilitate priveam cu încântare strâmtoarea Gibraltarului aflată la doar 65 de km.
Am savurat soarele și liniștea, am inotat mai ales în bazin, ne-am plimbat ( cel puțin eu si Arjana ) pe plajele naturale, doar parțial amenajate, seara am gătit câte ceva și am stropit mâncarea cu nu puțin vin local...
Am făcut deci, ceea ce fac oamenii la cea de a doua tinerețe după un an de muncă : savurează plăcerile comode ale vieții.
Dar să revin ! Am inspectat frigiderul șî am aruncat într-o oală încăpătoare următoarele ingrediente în ordinea pe care o aveți în însșiruirea de mai jos, cantități suficiente ppentru 5 persoane:
0 lingură de ulei de măsline extra vergin
3-4 căței de ustroi
O 1/2 de ceapă albă
O 1/2 de vânătă
O 1/2 de dovlecel
3-4 ciuperci
Un ardei verde mare
2 roșii mărișoare
Un pahar de vin
500 g de carne de vită măcinată
1/2 pahar de apă
3 -4 lingurițe de pastă de roșii
Două crenguțe de rozmarin
O felie de coajă de lămâie netratată
O mână de măsline verzi umplute cu anchovies
Un pachet de spaghetti
Lamele de cașcaval bine maturat
Am călit încet legumele tăiate mărunt, am adăugat carnea, vinul, apa și apoi roșiile și pasta de roșii. Am lăsat totul sa fiarbă cam o oră bună, am sărat și piperat, iar spre sfârșit am adăugat rozmarinul și coaja de lămâie pe care le-am îndepărtat înainte de a servi. Am mestecat din timp în timp să nu se prindă.
Am servit cu spaghetti și lamele de cașcaval.
Nu mai trebuie să va spun că sticla de vin roșu pe care am deschis-o a dispărut cât ai zice pește și că am mai fi băut una dacă am fi avut....
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu