Pulpă de miel la temperatură joasă sau marea crăpelniță

                                 

                         

  

Nu trebuie să vă spun, dragi prieteni , că la o cină reușită, contribuie,  pe lângă mâncarea bună, vinul si voia bună . Toate aceste elemente s-au întruit într-o duminică seara, pe terasa Mioarei, în peisajul Coastei de Azur, toamna. 

Ne-am adunat, prieteni, hotărâți să petrecem o saptamână de relexare și încăntare la invitația generoasă a Mioarei. 

Cina a înveput cu antreuri rafinate și șampanie cum se cade, se cuvine și se potrivește acestui loc, și a continuat cu o pulpă de miel friptă sau încet innăbușită la cuptor, cu garnitură de cartofi rumeniți si salată și sauté de ciuperci cu smântână. 

Pulpa de miel a stat cuminte căteva ore la rece invelită și bine frecată pentru a prelua aromele, cu ulei de măsline, sare, piper, usturoi și ierburi de regiune, adică Hêrbe de Provence.

A fost apoi plasată într-o tavă și pusă la cuptor la 150 de grade vreo 5 ore. În acest timp a mai fost, din când în când, stropită cu vin roșu, acelasi de altfel, pecare l-am băut, apoi, seara. 

Un deliciu, această friptură la care nu i-am scos sufletul la 180 de grade. 

Și dacă am fi avut mai mult timp am fi mai coborât temperatura până la 100 de grade, ca să o ridicăm doar în final, pentru crustă. 

                                                                       

                                                                                                   ..      

Dar cum a fost , a fost bine. După ce mâini pricepute au tranșat-o, da dispărut cât ai zice pește. 

Cina s-a încheiat cu un desert pe mâsură, brânză proaspătă de capră cu sos de căpșune . 

Cum vă zisei....marea crăpelniță !