Tapenade ( pastă de măsline și capere )

                                                 

Fenicienii care au debarcat în sudul Franței în secolul 6 inainte de Christos au adus cu ei niște bobițe verzi, cărora le spuneau  "tapenei" și care nu sunt altceva decât caperele, originare de pe muntele Ida din Insula Creta. Acestea se foloseau ca adaos la mâncare, marinate sau nu , în sosuri , sau chiar sub forma unei paste "tapeno" cu usturoi, ulei de măsline și ierburi aromate. Numele a rămas in provensală, minunatul dialect din Provence, din păcate pe cale de dispariție, și in care se regăsesc influențe ale acelora care au trecut pe aici, fie că au rămas fie că nu.

În anul 1880, un chef creativ al restaurantului "La Maison dorée " din Marsilia, monsieur Meynier, elaborează o pastă aperitiv servită pe pâinici albe, în care combină caperele cu măslinele si pentru rafinament adaugă și niste fileuri de sardele, anchovis, dar nu uită nici de usturoi nici de ierburi și nici de ulei de măsline. Gata pasta care va cuceri Provence, tapenade ! 

Ea se găsește azi peste tot, în orice magazin "fine cost"  mai bine garnisit din Europa, dar cu precădere în Franța de sud.

Poate fi adaugată la sosuri, poate înbunătăți un ratatouille, dar mai ales și mai ales se servește pe felii de pâine ușor prăjită, cu unt sau fără, ca aperitiv. 

Vă oferim rețeta, făcută pentru Gușuliță de prietena mea Zsoka, înbunătățită de ea și gustată de noi amândouă pe pâine cu unt  si însoțita de vin alb rece din belsug. Vă mai spun un secret : și vinul rosé merge la fel de bine ! 

Nouă ne place cu pâine cu unt. E o combinație bună, echilibreazä gustul särat. 

Eu stiu, până nu demult măslinele erau privite chiorâș de conaționalii nostri din interoirul țării. Cei, care se lingeau pe buze , erau cei de pe la Tulcea si Braila, oricum cei care apucaseră să mănânce măsline adevărate aduse de greci si de turci și nu cele stafidite și amare din comerțul socialist. Rar vedeai măsline pe masă . Doar așa,  de decor,  pe o salată beuf, sau două trei pe lângă telemea. Si ce păcat, dragii mei! Ce minunăție , măslinele ! Și ce variate , cărnoase sau nu, verzi, maro sau negre ! Dacă mănânci o măslină adevărată ti se căptușește cerul gurii cu uleiul ei aromat, și auzi muzici cerești...

Sper că v-am convins pe cei dintre voi mai ezitanti..dar dacă nu, drumul spre măsline trece prin această pastă, tapenade, care , datorită nouă,  poate fi acum si pe mesele voastre ! 

Pentru o portie sănătoasă , ce se tine într-un borcan închis în frigider câteva săptămâni,  avem nevoie de : 

250 g de măsline negre 

2-3 fileuri de sardele , anchovis 

2 linguri de capere ( din conservă) 

O linguriță de cimbru uscat sau herbes de provence 

Doi trei căței  de usturoi

O linguriță de muștar de Dijon 

O linguriță de semințe de anison ( dacă aveți ) 

Un pic de ulei de măslie (1-2 lingurițe) 

Un pic de cognac ( o linguriță) 

Piper măcinat proaspăt ( 1-2 învaârtituri de râșniță ) 

Nu vă zgârciți la măsline. Cumpărați măsline bune, negre, murate, dacă se poate în piață. Dar și cele din borcan își fac treaba în acest caz. Desâmburați-le. Ok, nu aveti răbdare, cumpărați-le gata desâmburate, deși cele cu sâmburi sunt mai zemoase și au și mai mult ulei propriu. In cazul celor gata desâmburate aportul de ulei de mâsline trebuie să fie un pic mai mare. 

Puneți toate ingredientele într-un vas inalt, sau chiar în vasul de sticlă al mixerului vostru. Mărunțiți până obțineți o pastă omogenă. Doar la sfârșit asezonați cu sare și piper. Mai mult decât sigur nici nu e necesar. Puteți folosi spre mărunțire și un blender vertical. 

Treceți pasta intr-un borcan de sticlă, inchideți sau acoperiți cu folie. E bine sa stea o zi două inainte de a fi consumată . Se ține, precum am amintit, câteva săptămâni în frigider .