Crempită se zice in Banat la această prăjitură, denumirea neaoșă sub care o cunosc toți bănățenii, și așa ii zicea și tușa Mioarei, vine de la ungurescul Krémpité . Dar se mai chemă și cremes, tot din ungurește sau cremșnit , denumire sub care găsit-o în Sanda Marin. Aceasta din urmă vine de la Kremschnitt, o specialitate a cofetăriei și patiseriei austriece. Cum o fi , cum n-o fi, că se cheamă așa sau altfel, e o prăjitură bună și apreciată de mic si mare ! Amuzant este că nu s-a găsit o traducere onorabilă. Dar mai bine să ne concentrăm asupra esențialului. Ce ascunde denumitrea ? Nici mai mult nici mai puțin decât că e vorba despre niște foi , in acest caz din aluat franțuzesc, pe care le ungem cu o cremă, în cazul nostru de vanilie. Dar toate aceste pite-uri sau schnitt-uri pot sa fie cu mere, cu nuci, sau cu te miri ce.
Dacă ne uitam la rețeta clasică, de cremșnit , 3/4 din ea este descrierea felului cum facem un aluat franțuzesc. Mare lucru mare, să stiți. Dovadă de iscusință și experiență să iți iasă aluatul ăsta așa să se desfacă în mii de foi, crocant, ușor, topindu-se in gură. In bucătaria clasică românească se folosea osânza în pregătirea lui . Și acum, oare ?
Noroc cu industria alimentară și cu dezvoltarea ei. Dacă vreți să săriți de faza impachetăm, băgam la frigider, intindem, împachetăm, băgăm la figider etc.. folosiți aluatul foietaj gata preparat și care se găsește pe rafturile frigorifice ale orcărul supermarket.
Întindem o astfel de foaie pe o tavă de copt unsă si înfăinată. Eu am avut o tavă mai mică cu dimensiuni de 30/20 . Daca aveti o tava mai mare , mariti cantitatile la cremă, să fie destul de înaltă. Folosiți un litru de lapte, șase ouă și trei linguri de faină . La dimnesiunea mea de tavă , am intins un pic foaia de aluat, am desprins-o de pe hârtie, am întepat-o în tavă din loc în loc, cu o fruculiță, să nu o las să crească necontrolat. Astfel am copt ambele foi.
În timp ce se răceau, am pregătit crema. Am frecat patru gălbenușe cu patru linguri de zahăr până și-au dublat volumul și crema a inceput să facă bășicuțe. Am adăugat frecând cu spor și două linguri de făină albă și fină. Am pus laptele pe foc cu un baton de vanilie pe care inițial l-am golit de conținut , si miezul tot în lapte l-am pus . Nu aveti vanillie, folosiți zahăr vanilat. In timp ce se încălzea laptele fără să se prindă , am bătut iute spuma și am adăugat și aici o lingură de zahăr. Am luat din laptele cald câteva linguri pentru crema de ouă , ca să o diluăm putin și să fie si ea călduță, după care am turnat-o pe aceasta in lapte și am amestecat fară încetare, pe foc, să se ingroașe. Acesta e un punct sensibil, căci dacă se prinde crema de fundul oalei și deci se afumă, trebuie să o aruncați și să o luați de la capăt. In ultimă fază amestecați spuma cu crema fierbinte, apoi răciți.
Sa nu vă vină in minte, dragi prieteni, să faceți crema din budincă . N-are nici un haz.
Una din foi o plasăm pe un șervet și o tăiem cu grija și mai ales cu un cuțit cu lama subțire și ascuțită in părtate de 10/10 cm.
Cealaltă foaie , pe care putem să o lăsam chiar în tavă, o ungem cu crema răcită și bineintărită și cu aromă de vanilie naturală . Plasăm cu grijă pătratele de aluat și dăm la rece căteva ore. Astfel vom putea tăia in final si foaia de jos fără probleme .
Da, o prăjitură fină și pănă la urmă nici chiar așa de grea cum s-ar crede !
Vă doresc succes și laudele prietenilor !
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu