Müsli muffins ( sau cum iti adaptezi preferintele la conditiile date )

Cred, dragii mei, că sunt una din puținele persoane care nu au fost cuprinse de febra coacerii de muffins, febră ce-a bântuit Europa, de la nord spre sud și de la vest spre est. Nu mi-au fost prea simpatice aceste prăjiturele, arătoase, de altfel,chintesență a modului american de a găti: un maxim de efect cu un minim de efort. Nu că mie mi-ar plăcea să stau în bucătărie cu orele, preparând, în timp ce mă trec toate sudorile, ceva care dispare apoi în gâtlejul oaspeților în 5 minute. Dar prea sunt legată de prăjiturile copilăriei mele, în spațiul central-european, de minunatele creații ale cofetarilor austrieci,  de la strudele la doboșuri și ișlere, răspândite din Cernăuți până la Triest, cum spunea un cunoscut scriitor. Muffins, da, când ești pe cale să cucerești Vestul salbatic, te pasc primejdiile din toate părțile și cartea de retețe e bine ascunsă, sunt, într-adevăr, o soluție ideală! Cel puțin asta e teoria mea, subiectivă , și care nu are deloc pretenția de a fi și adevărată, despre felul cum au fost create micile prăjituri, nelipsite acum din cofetării și din viața noastră cea de toate zilele. Precum coca cola, blugii și cafenelele Starbucks .
Dar, ce să vezi! Într-o duminică după-amiază, sună telefonul și se anunță o prietenă, întoarsă din concediu, care dorește să treacă pe la mine. Oh! Panică! Nimic în casă, doar banala cafea, și o vișinată ratată, pentru că am avut proasta inspirație să o îmbogățesc cu rom. Ce te faci într-o astfel de situație? Ei bine, da, apelezi la muffins ! La micuțele prăjiturele, modeste, dar ambițioase, adaptabile ca un cameleon la condițiile și belșugul  cămării fiecăruia. În jumătate de oră le ai pe masă, gata coapte,  îți trebiue unt, două ouă,  ce mai găsești prin dulap....Imbatabile,în asemenea împrejurări!
Și....dacă vreau să fiu sinceră, de atunci le-am mai preparat de câteva ori, de fiecare dată cu succes! Până voi avea iar liniștea și ragazul necesare unei savarine, sau unei indiene cu frișcă....
Vă mai amintiți de după-amiezele  petrecute la Cofetaria Flora, pe malul leneșului canal al Begăi?

Iată cum am procedat :

Pentru 12 bucăți:

140 g făină
3 lingurițe praf de copt
280 g Müsli - de care o fi, preferabil neîndulcit
120 g zahăr (mai puțin dacă Müsli conține zahăr)
2 ouă
250 ml lapte bătut
90 ml ulei

Preîncălzim cuptorul la 200 de grade, pregătim forma de muffins ungând fiecare adâncitură cu ulei sau un pic de unt. Eu am avut niște frome de hârtie, pe care le-am așezat  în fiecare lăcaș.
Amestecăm componentele uscate într-un bol potrivit, în alt bol pe cele umede, respectiv uleiul, laptele bătut și ouăle, unificăm cele două fracțiuni și umplem cam 3/4 fiecare formă. Coacem, la temperatura mai sus amintită, 20 de minute, până cresc frumușel și devin aurii. Le mai lăsăm în formă 5 minute... și, da, prietena mea a și sunat la ușă!