sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Laște cu magiun de prune.


 În una din aceste zile mohorâte de toamnă am hotărât să-mi îndulcesc sufletul cu niște laște fierbinți.
Aceste tășcuțe umplute cu magiun sunt un deliciu de mult uitat!



Austriecii au, pentru asemenea preparate de aluat,  o denumire foarte sugestivă : Mehlspeise, adică  preparate din făină. În această categorie intră şi tăiețeii cu nucă sau mac, chiar și cei cu varză, budinci cu aluat, cornuri și aluaturile umplute cu brânză și câte și mai câte. Toate constituiau felul doi al unui prânz fără carne, și nu un desert. Ca prim fel se servea o supă consistentă.

Mă gândesc cu plăcere la posibilitatea, desigur încă destul de îndepărtată, dar reală, când, in jurul mesei mele de bucătărie, ochișori pofticioși  de nepoței vor aștepta cu nerăbdare tava aburindă cu astfel de diferite bunătăți...



Nu vă ascund faptul că trebuie să vă rezervați o oră să le preparați,  că aveți nevoie de oarecare dexteritate și nici faptul că sunt bune proaspete. În ceea ce privește umplutura...cred că sunt la fel de gustoase și cu brânză de vacă și stropite cu smântână.

Pentru 4 porții :

300 g făină
3 ouă
 Un praf de sare
200 g de magiun de prune
 100 g pesmet
O lingură de unt
Zahăr praf, după gust

.
Din făină, sare și ouă frământăm cu răbdare și putere un aluat elastic.


 Îl împărțim în două. O parte o lăsăm să se odihnească învelită în folie și cealaltă jumătate o întindem într-un aluat dreptunghiular, cât putem de subțire, care însă va trebui să susțină umplutura. Plasăm din loc în loc câte o grămăjoară de magiun, întindem apoi și cea de a doua foaie cu care o acoperim pe prima și deci și umplutura, apăsăm din loc în loc, între grămăjoarele formate,  și apoi cu o rotița specială sau cu un cuțit cu zimți tăiem pătrate. Punem pe foc o oală încăpătoare cu apă ușor sărată, fierbem laștele noastre în apa clocotită atât cât să se ridice la suprafață, altfel riscăm să iasă magiunul...le scurgem și le tăvălim  în pesmetul pe care, în prealabil, l-am prăjit în unt.




Un comentariu :

  1. Bune de tot... în satul bunicului meu li se zicea „colțunași cu pesmet” (magiunul fiind pesmetul)... eu nu mai țin minte acest nume ci cel de „perinițe” pentru că așa le ziceam când eram mică și le pofteam tare des :)

    RăspundețiȘtergere