În această lume globalizată, se amestecă oamenii, se amestecă diferitele culturi şi bucătăria tradiţională, bazată pe produsele locale, capătă note noi, uneori exotice.
Aici avem un astfel de exemplu, în care reţeta clasică de risotto, realizată, de obicei, cu supă clară de zarzavat şi vin, primeşte o notă exotică prin laptele de cocos.
Mioara, care ne prezintă această reţetă, spune că ei îi place să foloșească laptele de cocos şi ca înlocuitor al smântânii în diferite alte preparate. E de origine vegetală şi are mai puţine grăsimi, spune ea. Un argument greu de contestat.
Vă propunem să încercaţi acest risotto cu note exotice!
Prima dată, însă, din partea mea, câte ceva despre risotto, în general, şi despre orezul potrivit acestui preparat.
Risotto se mănâncă, în general, în nordul Italiei şi se serveşte ca "primo piatto", înainte de felul principal, dar după antipasti.
Baza acestui preparat aromat şi cremos este orezul cu bobul rotund, din varietăţile Arborio, Vialone sau Carnaroli, ce creşte în întinsa câmpie a Padului. Există multe feluri de risotto, cu fructe de mare, cu ciuperci, cu şofran, cum se mănâncă la Milano, celebrul risotto a la milanese, sau risotto nero, cu cerneală de sepie.
Nu cunosc pe nimeni, nici pe cei mai sceptici mâncători de orez, să nu considere risotto o capodoperă culinară, dacă e făcut cu răbdare şi dichis.
Vă rog să nu folosiţi niciodată decât orez cu bobul rotund, în cel mai rău caz cel pentru orez în lapte. Alte soiuri nu se potrivesc acestui preparat.
Îmbătrânim, dar, Slava Domnului, ne îndepărtăm tot mai mult de acel timp în care orezul era vândut vărsat, amestecat cu seminţe de neghină, coji şi pietre mici, în aşa fel încât orice mâncare cu orez începea prin a "alege" boabele de mizeria, care, nu pot să-mi închipui altfel, provenea din fundul calei vreunui vapor...Nu mă mai mir că nu ne-a plăcut orezul, dragii mei!
Să ne întoarcem, însă, la preparatul nostru cu note exotice:
Risotto (pentru 6 - 8 persoane)
200 ml lapte (sau cremă) de nucă de cocos
700 ml apăO cană şi jumătate de orez cu bobul rotund (pentru risotto), sau volumetric, 300 de ml
1 ceapă mică
2-3 linguri de ulei de măsline
25 g unt
sare, piper
100 ml vin alb sec
puţină coajă de lămâie rasă fin
1-2 linguri de parmezan ras
Creveţi: 5 bucăţi de persoana, dacă sunt mari (creveţi "jumbo") sau mai mulţi, dacă sunt mai mici. Aici fiecare decide cum crede că e mai bine. Creveţii, însă, şi acest lucru e important, să fie ori proaspeţi ori congelaţi, dar nefierţi. Acest lucru îl recunoaşteţi după culoarea lor gri. Cei prefierţi sunt, precum ştiţi , rozalii, şi nu îi recomand.
Într-un recipient se amestecă cei 200 ml de lapte de nucă de cocos cu 700 ml de apă. Astfel vom avea proporţia clasică de 3:1, adică trei părţi de lichid la 1 parte de orez, în cazul nostru 900 ml de lichid la o cană şi jumătate de orez, adică echivalentul a 300 ml.
Într-o cratiţă adâncă, cu fundul gros, se căleşte ceapa tăiată foarte fin în uleiul de măsline. Se adaugă vinul, sarea, piperul şi orezul, amestecând încontinuu. Se adaugă laptele de nucă de cocos amestecat cu apă încet, în mai multe reprize, amestecând încontinuu. După ce s-a adăugat tot lichidul, se face focul mic, se pune capacul şi se lasă până orezul e fiert (asta dacă avem o oală cu fundul gros, de fontă, altfel trebuie să continuăm să amestecăm). Când orezul e fiert, se adaugă untul, coaja de lămâie şi, eventual, 1-2 linguri de parmezan ras.
Creveţii se curăţă de coajă, dacă sunt proaspeţi, se îndepărtează intestinul, acea dungă neagră din mijlocul spatelui, se şterg de apă într-un şervet şi se prăjesc rapid, 1 - 2 minute pe fiecare parte, în ulei de măsline. La sfârşit se condimentează cu sare şi piper sau, şi mai bine, piper cu sare de lămâie. Îi adăugăm la risotto-ul aburind, într-o farfurie adâncă.
Ce deliciu!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu