Fasole bătută

Într-o seară, m-a apucat un dor grozav de o fasole! Nu de orice fasole, ci de fasole bătută, cu ceapă prăjită. De minune se potriveşte şi o bucată sănătoasă de cârnat afumat, prăjit şi el, crocant, crestat, din loc în loc, şi care, la fript, se răsuceşte în tigaie…

Dar mie mi-ar fi ajuns doar fasolea, cu usturoi din belşug şi da, obligatoriu,cu ceapă prăjită! Vă rog, nu îmi amintiţi de efectele nefaste ale acestui fel de mâncare asupra vezicii biliare şi a siluetei...câteodată trebuie să luăm în calcul astfel de riscuri...

Reţeta  aceasta se înscrie în încercările mele de a păstra în memorie şi obiceiurile noastre alimentare. Se ştie: alături de sarmale  cu mămăliguţă,spre exemplu, şi, evident, de multe alte specialităţi, fasolea este o constantă în bucătăria tradiţională.

De aceea doresc să vă fac azi cadou şi una din scenele cele mai reuşite ale romanului românesc. Aceea a prânzului, la seceriş, zugrăvită în Moromeţiilui Marin Preda. Chiar dacă acolo e vorba de o mâncare de fasole boabe. Delectaţi-vă! Gustaţi umorul irezistibil al acestei scene. Precum vă invit să vă delectaţi, cu familia sau prietenii voştri, cu o porţie suculentă de fasole bătută!

"-  La masă! spuse mama venind cu tigaia cu fasole sub umbra rogojinii. Moromete se uită o clipă la tigaie. Fasolea, cu boabele mari, parcă nu fusese

luată atunci de pe foc, prinsese pojghiţă pe deasupra şi parcă era sleită, rece. Paraschiv şi Nilă se târâră pe sub căruţă şi se aşezară în capul oaselor.

Moromete rupse o bucată de mămăligă, luă din tigaie fasole şi fără nici o grijă înghiţi dumicatul. În clipa următoare însă el se cam înţepeni pe locul unde se afla, se făcu roşu la faţă şi îi ţâşniră lacrimile. Dar în loc să bea apă şi să-şi potolească arsura, el se stăpâni şi se întoarse către fete.

-  Voi de ce ziceţi că n-aţi încălzit fasolea asta? întrebă el în treacăt, cu o înfăţişare de nepătruns şi nu prea tare, încât mama care scotea nişte ceapă din cutia căruţei nu-l auzi, să-i răspundă că abia o luase de pe foc.

-  Hai, mamă, tu ce faci acolo?! se miră Tiţa. Şi tu, Niculae, ce stai înspina rea mea? Stai jos, stare-ai bumben!

-  Bumben?! se miră Moromete. Asta ce-o mai fi?

Asta însemna ca Niculae să fie bolnav şi să stea cu şezutul în sus. Paraschiv parcă era singur. Nu mai aşteptă să se aşeze toată lumea, rupse ca şi tatăl său din mămăligă şi râni cu nădejde din tigaie. În clipa aceea Moromete îşi pironi privirea asupra lui şi aşteptă. Paraschiv, hulpav şi absent, înghiţi dintr-o dată, dar apoi ochii i se beliră şi scoase un răcnet.

-  Na Paraschive, bea apă, se precipită Moromete apucând bota în braţe şi întinzându-i-o grijuliu. Te-a ars rău? Eu credeam că e rece, mărturisi el naiv.... ".

Fasole frecată sau bătută, cum doriţi!

500 g boabe de fasole uscată,  albă

3 cepe

3-4 căţei de usturoi

150 ml ulei

Piper

Sare

Am pus la înmuiat 500 g de fasole albă, cu bobul mic, a doua zi am schimbat apa, am adăugat o ceapă, doi căţei de usturoi, două linguriţe de ulei şi am lăsat totul să fiarbă, până ce boabele au putut fi sfărâmate, fără dificultate, între degete. Am scurs o parte din apă, dar am păstrat, totuşi, îndeajuns ca să pot da mâncării consistenţa dorită. Am mărunţit fasolea cu blenderul, fără să o trec prin sită, şi sunt de părere că nici nu e necesar. Am adăugat 50 ml deulei, usturoi proaspăt pisat, sare, piper, şi am amestecat – pot spune, am "bătut" fasolea, ca să se omogenizeze bine cu uleiul adăugat. Separat, în două linguri de ulei, am prăjit două cepe, tăiate peştişori, până au devenit crocante. Am presărat feliile de ceapă, caramelizate, peste fasole.

Şi iată un fel de mâncare clasic, hrănitor, dar mai ales bun, bun, care nu mi-a luat chiar atât timp cât s-ar crede...