Minciuni sau minciunele

Mă pregătesc, de o vreme, să abordez acest desert nepretențios, care  poate fi, la o adică, cel de al doilea fel, la un prânz compus dintr-o supă consistentă,  într-o zi fără carne, întrucât aportul lui caloric este considerabil. Asociez minciunelele altor aluaturi prăjite, de exemplu, cuburilor de griș, presărate cu zahăr și scorțișoară, de mult uitatelor păturele, acel aluat de tăiței,  ce se unge cu ulei, se rulează, se nivelează ca o placintă și se prăjește tot în ulei...Când mă gândesc la aceste preparate, îmi vine invariabil în minte casa unde am locuit la Timişoara, pe strada Victor Babeş, terasa din spatele
băii și bucătăriei  improvizate, scara de lemn ce ducea în curte – aceasta era ieșirea din spate a casei. De pe această terasă, se vedea, peste curtea unei scoli,  blocul unde vieţuiau mătușa Ani, soțul ei și

Arjana. Am locuit în casa de pe strada Victor Babeş din zorii copilăriei până la 11 ani, până  la terminarea clasei a V-a. Un edificiu cu o glorie apusă, și sigur nu cel mai comod...dar de care am fost mult mai legată decât de toate celelate locuințe în care am mai trăit  în Timișoara. Și de fiecare dată când revizitez oraşul, trec, măcar o dată, pe strada Victor Babeş, pe lângă casa cu numărul 24. Are o
fațadă aparte, cu un brâu de piatra. M-am și gândit,  de multe ori, că, dacă, așa, prin absurd, aș câștiga la Lotto, deși nu joc, aș cumpăra casa aceea şi i-aş redărui imaginea pe care trebuie să o fi avut, înainte de război... În vremea copilăriei mele,  mama era studentă și ne vizitau  acolo, uneori,  colegele ei, acum doamne trecute de prima tinereţe, care, de curând, au întâlnit la 50 de ani de la terminarea facultăţii. În acea locuință ne-a vizitat si  Marieta Sadova, marea doamnă a teatrului românesc, care a poposit  la Timișoara și a montat un spectacol de referință la Teatrul Naţional, "A  12-a noapte " a lui Shakespeare. Acolo ne jucam eu şi Arjana şi, în joacă, am răsturnat vitrina cu porțelanurile  familiei...Un val de amintiri...provocat de o rețetă...
Poate  chiar de aceea caut și gătesc aceste rețete, pentru a avea un motiv de reverie.
Astăzi, deci, Minciuni sau Minciunele!  Am recitit rețeta în Sanda Marin.



3 ouă întregi
2 gălbenușuri
2 lingurițe de zahăr
2 linguri de rom
2 lingurițe de ulei
250 g făină

Din aceste componente frământăm un aluat tare, asemănător celui pentru tăiței. Mai adăugăm făină, dacă e necesar.  Îl lăsăm să se odihnească în frigider. Îl întindem, îl tăiem în fâșii de 2 cm lățime și cu o lungime potrivită, cât să încapă în tigaie, crestăm aceste fâșii și trecem un capăt prin crestătură, realizând un fel de nod.

 

Prăjim minciunelele în ulei abundent și le presărăm cu zahăr vanilat.

Sper ca și pentru voi să fie o surpriză plăcută!