Nu pot să mă gândesc la aceasta rețetă de supă fară să îmi vină în minte verile în care, împreună cu copiii mei, petreceam zile de vacanță la socrii, la Târgu-Mureș. Pentru că soacra mea, pe care noi toţi o numeam Nagymama, gătea această supă cu mare măiestrie. De altfel, tot ceea ce gătea ea era cât se poate de gustos.
Nagymama era o gospodină de moda veche, nu făcea nimic în pripă. Îmi pare, desigur, rău că nu am notat decât unele din rețetele ei şi, de altfel, și pe acelea le abordez cu oarecare sfioșenie.
Am și acum în fața ochilor bucătăria curată ca un pahar, cu farfuriile decorative din ceramică de Corund, cu patul pe care soacra mea se mai odihnea după masă, cu rogojina ce ferea peretele, cuptorul din faianță albă cu mânere strălucitoare de metal, în care duduia focul, şi masa din mijloc, acoperită cu grijă de o față de masă cu motive roșii pe fond alb.
În această bucătărie, care dădea direct in curte, ne primeau cu drag cei doi oameni mici de statură și firavi.
Socrul meu se grăbea să ne servească cu un păhărel de lichior sau de țuică de pere, făcută de el, iar soacra mea, în rochia ei de casă, cusută de ea însăși, peste care îsi lega cu grijă un șorț, când gătea, scotea din cămară un borcan de compot de pere, sau o altă surpriză dulce, pentru copii. Cămara aceea ascundea multe bunătăți, drămuite cu grijă si păstrate până veneam noi. Şi sunt câteva feluri de mâncare, precum această supă, sau niște fantastici papanași...cum de atunci nu am mai mâncat...
Totul acolo era bine organizat și decurgea conform unor reguli de mult încetățenite, reguli pe care nici măcar penuria anilor 80 nu le-a putut schimba.
În beci se odihneau, în lada cu nisip, legumele cumpărate la piață, toamna, în cămară exista o ladă cu făină bună , adusă de la moară, în rafturi se înşirau borcanele cu compot, conserve de fasole în suc de roșii, puse tot de cu toamna, mierea își avea locul într-un recipient special, iar în pod "creșteau", cum credea Lizuca, cârnații afumați.
Nimic din ceea ce a fost nu mai e. Doar în amintirea noastră.
Așa că azi m-am încumetat să abordez această rețetă, ştiind că copiii vor zice: Ce supă bună, Nagymama făcea....
O supă consistentă, cu multe legume, combinând dulceața morcovului și a mazărei cu gustul bun al cărnii de pui.
Pentru 6 porţii:
O ceapă
2-3 rădăcini de pătrunjel
O rădăcină mică de țelină
3-4 morcovi
3 linguri mazare verde din conservă sau 100 g mazăre congelată
2 linguri ulei
300-400 g măruntaie de pui (
sau aripile, spatele, gâtul și pipota unui pui)
Pătrujel verde tocat
Curățăm, spălăm și mărunțim zarzavaturile. Curățăm și tocăm ceapa. Tăiem în bucăți potrivite măruntaiele de pui. Încălzim 2 -3 linguri de ulei într-o oală de 2-3 l, introducem carnea, pe care o prăjim un pic, adăugăm ceapa și zarzavaturile mărunțite și călim totul câteva minute, mestecând să nu se prindă de fundul oalei. Turnăm cam 1,5-2 l de apă, lăsăm supa să fiarbă la foc mic, până se înmoaie zarzavaturile. Spre sfârșit, adăugăm mazărea. Înainte de a o servi, presărăm pătrunjelul verde și adaugăm smântâna, dacă vrem.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu