marți, 2 iulie 2013

Tort Pavlova cu Lemon curd si Fructe de padure




Vă rog să fiţi atenţi la ce vă spun! Mioara a luat taurul de coarne şi a pregătit unul din cele mai pretenţioase deserturi, celebrul tort Pavlova. Am fost foarte măgulită de acest cadou culinar, care, fără îndoială, e la loc de cinste în Bucătăria lui Guşuliţă.



Motivaţia acestei acţiuni trebuie căutată în vocaţia Mioarei. Da, Mioara, care a fost eleva perfectă, cum eu bine mi-o aduc aminte, care era constant de bună şi de pregătită la toate materiile (lucru care, la vremea aceea,  mă intriga puţin),   a devenit ceea ce se cheamă un profesor perfect. Aceasta a fost vocaţia ei . Vocaţie pe care a îndeplinit-o şi o îndelpineşte în continuare cu bravură. Mioara îşi
cunoaşte şi iubeşte elevii, are răbdare cu ei, se ocupă de fiecare în parte, petrece multe ore din timpul ei liber citind lucrări, concepând teste, caracterizând elevi, şi explică totul, până, cum se zice, pricepe
şi cel mai neatent. Pentru ei, pentru elevii din clasa specială de fizică, din anul terminal, de la şcoala
suedeză din Bruxelles, a pregătit Mioara acest tort. Vă spun toate acestea pentru că şi ea a ţinut să-mi spună: “Copiii mei merită cu prisosinţă un tort Pavlova".
Dar hai să vedem ce e cu acest "Pavlova" . Tort revendicat de neozeelandezi şi de australieni,  deopotrivă, ca desertul naţional: un vis, o poezie, un tutu de balerină din albuş şi zahăr.
Australienii susţin şi, se pare, pe drept, că acest tort a fost creat de Herbert Sachse, bucătar-şef la Hotelul Esplanade, din Perth, în anul 1935. El a exclamat: "E o bezea  uşoara şi elegantă,  ca Pavlova" (celebra balerină  Ana Pavlova efectuase, cu ceva timp în urmă,  un turneu în Australia, împreună cu ansamblul baletului rus al lui Sergej Djagilew).
Neozeelandezii afirmă că ei posedau reţeta cu mulţi ani înainte, că, de fapt, ea a apărut într-o revistă din Noua Zeelandă în 1927...ce mai, aproape un confilct diplomatic pentru o reţetă....Nu putem să nu ne amuzăm un pic, nu-i aşa, fiindcă originea este, desigur, europeană, şi ideea, reţeta, orice, a făcut drumul spre mările Sudului în geamantanul unei brave doamne, pornită să cucerească noi continente..
Ca să încheie această discuiţie fără sfârşit, şi care a făcut subiectul unor dizertaţii serioase, Herbert
Sachse, bucătarul nostru,  a declarat, spre bătrâneţe, când s-a retras pe plaiurile natale: “Ok, eu am făcut tortul, dar reţeta era trimisă de o cititoare neozeelandeză unei reviste culinare din Perth. Să mori de râs, nu alta!

Iată, însă, bunăciunea, un pic schimbată de Mioara. Nota personală e stratul de lemon curd, acrişor şi, cred eu, binevenit!

Pentru bezea:
4 albuşuri de la 4 ouă mari
200 g zahăr tos
1 linguriţă zeamă de lămâie
1 linguriţă amidon

Pentru frişcă:
500 ml smântână lichidă pentru frişcă
un pacheţel zahăr vanilat
30g zahăr (blatul de bezea e deja destul de dulce)
Pentru lemon curd, vezi reţeta din Guşuliţă, aici
500 g fructe de sezon

Albuşurile trebuie să aibă temperatura camerei. Cuptorul se preîncălzeşte la 150 grade Celsius.
Albuşurile se bat într-un vas foarte curat şi uscat. Când au început să se întărească, se adaugă, încet-încet, zahărul. După ce tot zahărul s-a dizolvat, se adaugă  zeama de lămâie şi linguriţa de amidon.

În tava de copt se aşază o foaie de copt, pe care se întinde albuşul, sub forma unui disc de aproximativ 23 cm în diametru. Cine nu e sigur că poate întinde bezeaua sub forma unui cerc cât de cât regulat, e bine să deseneze cercul în prealabil pe spatele foii de copt. Eu nu am avut nevoie de model. Se pune la copt cam o oră. Bezeaua nu are voie să prindă culoare,  trebuie să fie tare şi crocantă în exterior, dar să rămână destul de moale în interior. După o oră,  se închide termostatul cuptorului, dar discul de bezea se lasă să se racească în cuptor, cu uşa deschisă. Blatul de bezea se poate face şi cu o zi mai înainte. Cât timp se coace blatul, pregătim fructele, batem frişca şi o lăsăm la rece, preparăm lemon curd.

Peste blatul răcit complet, se întinde , cu grijă, un strat de lemon curd. Peste acesta se pune frişca bătută şi, la sfârşit, se aşază fructele de pădure.
Rezultatul e mai mult decât mulţumitor, e fantastic!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu