O vizită la prieteni dragi și un meniu pe cinste

Un sfârsit de saptămână petrecut în afara casei, în vizită sau în excursie, este cât se poate de reconfortant. Ca o vacanță. Cu toate acestea, rar ne dăm duși...din comoditate, din motive financiare, dincauza rutinei, care, știți și 

voi, ne omoară...De data asta, la invitația Mioarei, ne-am încumetat, eu şi Gabriela, să facem acest drum,de la München la Bruxelles.

Nu e ușor, 800 de kilometri. Am traversat Germania din sud-est spre nord-vest și am constatat că locuim, poate, într-unul dintre cele mai frumoase colțuri....pentru că  Germania, în mijlocul ei, este, cel puțin văzută de pe autostradă, destul de monotonă.

Dar nu despre drum am vrut să vă povestesc, ci despre cina pe care am luat-o împreună, pregătită de Mioara și Nuțu, dragii mei prieteni...de o viață.

Prietene de o viață... La asta mă gândeam, în timp ce priveam mâinile harnice ala Mioarei trebăluind 
 bucătărie...Câţi ani sunt, oare, de atunci, de când am văzut aceste mâini, prima oară,ştergând
aragazul, înfășând un copil, învelind, cu pricepere, caiete sau scriind, cu un scris ordonat, etichete pe învelitorile din hârtie albastră ? Le urmăream,  cu mirare de copil răsfățat, căci ne aflam amândouă la 12-13 ani, dar Mioara avea deja răspunderi în casa părinților, făcea curat, avea grijă de fratele ei și prelua, cu naturalețe și umor, acele indatoriri, care mie nu îmi plăceau...să îmi țin ordine în lucrurile de școală.

Mulți ani, mă gândeam cu emoție, în timp ce aceleași mâini curățau sparanghelul, făceau salata, marinau carnea...

A fost  un meniu pe cinste, despre care vă voi povesti.

Iar în timp ce savuram un vin rose , cunoscutul Listel, Mioara a rostit, cu încântare ș ochi strălucitori: 
 "Asta  numesc eu o seară perfectă : o cină în compania prietenilor, cu un vin bun...".

Da, m-am gândit, lucrul care ne leagă cel mai tare este plăcerea  de a face bucurie altora. 

Iată meniul acestei cine, desfășurată într-o vastă sufragerie, cu șemineu și cu un perete de sticlă ce dă spre o mică piațetă plină de farmec.

( Simpatic cartier, la 20-25 de minute de centrul orașului, o mare capitală europeeană!

Ah, a suspinat Gabriela,..Münchenul nostru provincial....sătucul nostru cu 1.000.000 de locuitori...).

1. Sparanghel à la belgique

Mare ne-a fost mirarea că în Belgia, în urma acestei ierni blânde, a apărut deja, la începutul lui martie, 

sparanghelul.

1 kg de sparanghel

2 ouă

50 g de unt topit

Piper

Un strop de zahăr

Curățăm și fierbem cam 10 minute sparanghelul în apa în care am pus un pic de sare și de zahăr. Fierbem două ouă tari, le curățăm și le tăiem mărunt. Topim într-un vas o bucățică de unt bun, cu sare de mare.

Scoatem cu grijă sparanghelul pe un platou încălzit, îl stropim cu untul topit și îl servim cu bucățelele de ou fiert.

Ton la grătar cu piure de cartofi și spanac

4 felii de ton, de aproximativ 200 g fiecare

2-3 linguri de ulei  de măsline

Sare

Piper

Sucul de la o lămâie

Herbes de Provence

50 g de unt

200 ml de smântână lichidă

600g de cartofi

300 g de foi de spanac congelat

Se marinează tonul câteva ore (chiar și tonul congelat se poate pune la marinat, de pe o zi pe alta) cu zeama de la o lămâie, ulei de măsline, sare, piper, ierburi de Provence . Se prăjesc feliile la foc tare, câte  2 minute, pe fiecare parte, după care se face focul mic şi se mai lasă câte 3-5 minute pe fiecare parte, și în funcţie de cât de groase sunt feliile. Nutu a pregătit tonul la grătar   şi a fost perfect !
 Crocant  la suprafața şi zemos  şi fraged in interior. 

Garnitura:

600g de cartofi se curăță, se taie, se fierb şi se zdrobesc ca pentru piure.

Spanacul  (eu folosesc întotdeauna congelat) se  călește 10 minute cu 50 g de unt, sare și, la sfârşit, se adaugă  200 ml de smântână lichidă sau, într-o variantă dietetică, lapte amestecat cu smântână. Spanacul se amestecă apoi cu cartofii şi astfel obţinem un piure foarte gustos.

Mousse au chocolat blanc

Pentru 4 porţii:

50g ciocolată albă

200 ml de smântână pentru frișcă

1 galbenuș de ou

Ciocolata se topeşte foarte încet într-un vas pe aburi (deasupra unei oale în care fierbe apa), amesecând continuu. 

Ciocolata nu trebuie să fie fierbinte, nici măcar caldă, dar cremoasă. Separat, se bate frişca şi se amesecă, cu grijă,  cu galbenușul. Se toarnă apoi încet peste ciocolata topită, amestecând, domol, cu lingura.

Se toarnă în cupe de sticlă, se ornează cu capșuni, sau cu alte fructe de pădure și se pune la rece, pentru cel puțin 3 

ore.

Sper să vă inspire și pe voi menuil nostru !