Guglhupf (Cozonacul împărătesc)
Cred că ştiţi, dragii mei, eu am o mare febleţe faţă de cafenelele şi produsele de cofetărie austriece. Nu ştiu dacă această slăbiciune îmi este dictată de gene, bunica mea din partea tatălui fiind austriacă, dar cert este că îmi sunt foarte dragi toate prăjiturile care au depăşit cu mult graniţele Vienei, care se găsesc în orice cofetărie onorabilă în interiorul hotarelor fostului Imperiu Austro-Ungar, de la Cernăuţi până la Bratislava, Praga, Timişoara, Budapesta, Zagreb şi Dubrovnic. Putem chiar, zicea un scriitor transilvan, să tragem o graniţă olfactivă , în interiorul căreia toată lumea cunoaşte tortul Dobos, tortul Sacher, strudelele cu brânză, mere sau cireşe, cremşnitul şi multe altele. Şi fiecare gospodină care se respectă are şi o colecţie bine garnisită cu astfel de reţete, transmisă din generaţie în generaţie ! Nu cred că în alt loc din lume s-a ajuns, în acest domeniu, la o astfel de perfecţiune.
Îmi fac o datorie de onoare în a propaga această tradiţie, să nu piară sub avalanşa de muffins şi cupcakes ce ne inundă de peste ocean !
Dacă veţi trece prin Salzburg, trebuie neapărat să vă luaţi un răgaz, să vă asezaţi pe terasa cafeneleiTomaselli, http://www.tomaselli.at şi veţi avea şi acolo dovada celor spuse mai sus.
O chelneriţă,îmbrăcată, tradiţional, cu rochie neagră, cu un şorţ apretat alb şi cu boneţică, se va plimba printre mese cu o tavă cu nemaipomenite prăjituri, pe care le oferă clienţilor. Nu vă refuzaţi aşa o plăcere ! Şi nu e cafenea la Viena, la Linz la Graz sau la Salzburg care să nu aibă şi un guglhupf, o reţetă proprie deseori. Acest cozonac austriac, care e, de fapt, bine răspândit în toate ţările de limbă germană. Numele provine de la forma de căciulă în care este copt şi nu de la aluat, care de altfel poate fi diferit. De la un aluat crescut, până la un aluat de pişcot..
O chelneriţă,îmbrăcată, tradiţional, cu rochie neagră, cu un şorţ apretat alb şi cu boneţică, se va plimba printre mese cu o tavă cu nemaipomenite prăjituri, pe care le oferă clienţilor. Nu vă refuzaţi aşa o plăcere ! Şi nu e cafenea la Viena, la Linz la Graz sau la Salzburg care să nu aibă şi un guglhupf, o reţetă proprie deseori. Acest cozonac austriac, care e, de fapt, bine răspândit în toate ţările de limbă germană. Numele provine de la forma de căciulă în care este copt şi nu de la aluat, care de altfel poate fi diferit. De la un aluat crescut, până la un aluat de pişcot..
Se pare că şi romanii coceau o prăjitură într-o astfel de formă, după cum atestă descoperiri arheologice din apropierea Vienei. Dar epoca de înflorire şi răspândire ale acestui Guglhupf corespunde cu epoca de înflorire a burgheziei , cu perioada Bidermayer. Azi, pot spune, există multe reţete sub aceeaşi formă, şi un dejun austriac conţine neapărat o felie din deliciosul cozonac, cuaromăde vanile, sau de rom, cu stafide sau fără, pudrat cu zahăr praf.
Se ştie că şi împăratului Franz Josef, bunul nostru împărat, cum ziceau supuşii, care a ajuns la o respectabilă vârstă, îi plăcea o felie de guglhpf lângă matinala sa cafea. Iar prietena lui, doamna Schratt, o frumoasă actriţă, îl aştepta dimineaţa cu prăjitura preferată şi cu zâmbetul pe buze. Încerca , şi poate chiar reuşea uneori, să îl consoleze în lungile absenţe ale împărătesei Sissi ! Se spune chiar că, de frică să nu cumva să rateze, într-o zi, cozonacul, frumoasa doamnă dădea comandă la celebra cofetărie Zauner din Bad Isgl, unde se mai cocea un exemplar, de rezervă.
Cofetăria Zauner , aici :https://www.zauner.at/
În felul acesta, împăratului, sub nici o formă, nu i se refuza plăcerea...Reţeta doamnei Schratt s-a păstrat peste ani. Şi eu sunt fericită să v-o ofer, datorită Michaelei, prietena mea şi a voastră.
Iată reţeta:
Pentru o formă de Guglhupf (dacă nu aveţi, procuraţi-vă !
dar puteţi folosi, la nevoie, şi două forme de chec)
250 g de zahăr pudră
250 g de făină
4 ouă
250 g de frişcă bătută
jumătate de pacheţel de praf de copt
1-2 linguri de rom
un pacheţel de zahăr vanilat sau miezul de la un baton de vanilie
Pregătim o forma de Guglhupf, o ungem bine cu unt topit şi o presărăm cu pesmet.
Batem ouăle cu zahărul pudră, până obţinem o cremă albicioasă, care şi-a dublat volumul. Puteţi, în acest scop, să folosiţi şi robotul de bucătărie. Adăugăm şi vanilia, în forma pe care o dorim, de asemenea şi romul. În alt vas amestecăm făina cu praful de copt. Şi tot acum batem şi frișca. Adăugăm făina la crema de ouă şi,cu mişcări uşoare, incorporăm frişca bătută.Turnăm compoziţia în formă şi coacem la foc potrivit, 150 de grade, o oră. Asteptăm să se răcească și răsturnăm cu grijă si pudrăm cu zahăr praf.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu