Invitaţie la o ciorbă de fasole

Într-una din zile,  aşa, de una singură, am avut chef de o supă (mai pe şleau spus: de o ciorbă) de fasole uscată, cum n-am mai gustat de mult.  Adică,  din vară...când m-au vizitat părinții mei  și am vrut să-i fac pe plac tatălui meu, ED, care, atunci, vă amintiți, poate, a și scris (de dragul meu, după cum mărturiseşte) un text frumos despre această vestită, mult îndrăgită şi, totuşi, paradoxal, îndeajuns de neglijată specialitate. (Neglijată, bănuiesc, din pricina sclifoselilor şi snobismului – căci boierimea, pe vremuri, se desfăta cu ea şi o rânduia alături de sarmale).

Am ales, de data aceasta, fasole albă, cu bobul mic, şi am hotărât ca aroma preponderentă să fie aceea a tarhonului.



Pentru 6 - 8 porții:
500 g fasole boabe
300 g costiță afumată
250 g cârnați Debreţin
Un morcov
O ceapă
O rădăcină de pătrunjel
O bucată de țelină (cam 50 de grame)
2-3 linguri de ulei
O lingură de pastă de roșii
Două linguri de făină
O lingură de tarhon tocat şi conservat în sare
O linguriță de măghiran uscat
2-3 linguri de oțet, după gust
3 litri  de apă

Am spălat fasolea și am pus-o la înmuiat, peste noapte, în apă rece. A doua zi, i-am schimbat apa şi am lăsat-o să dea un clocot. În altă oală, am aşezat costița, la fiert, în 1,5 litri de apă și, când a fost aproape gata, am adăugat fasolea, zarzavaturile curățate și tăiate mărunt, inclusiv ceapa, mărunţită şi ea.  Am mai completat cu apă şi am lăsat totul pe foc, să fiarbă încet, vreo două ore. Am pregătit separat un rântaș, din două linguri de ulei, două de făină, l-am prăjit nițel, l-am stins cu pastă de roșii și cu un pic de zeamă de la supă (ciorbă?) și l-am răsturnat peste fiertura de fasole, ca să o îngroș  puţin. Mie așa îmi place. Voi puteți evita rântașul, dacă nu-l agreaţi. În final, am adăugat cârnații, decupaţi în felii, am dres gustul cu un dram de sare și cu oțet,  am presărat mirodeniile, respectiv tarhonul și măghiranul, și i-am mai îngăduit înmiresmatului ansamblu de bunătăţi câteva clocote.
Am fost foarte mulțumită de rezultat. O minune de ciorbă, savurată lent,  cu pâine proaspătă și cu inegalabila ceapă – fie dispusă, felii, pe o farfurioară, alături, fie spartă, mustoasă şi cu sare în mijloc!