Retrospectivă 2013

Am citit, descoperind lucruri noi, amintirile mele legate de anul 2012. Şi m-am bucurat că le-am pus pe hârtie, pentru că multe se şterg din memorie.
 Acum stau iar, metaforic vorbind, în faţa unei foi albe, de fapt în faţa unui ecran alb, şi mă gândesc: Ce an, dom-le, ce an !
Trei repere: Leonard, Santiago de Compostella şi Wagner spun totul despre acest an, sub greutatea lor pălesc alte evenimente, şi ele, de altfel  interesante şi plăcute.

Ştiu că pentru mulţi prieteni şi apropiaţi ai mei anul acesta a fost unul de mare încercare, cu suferinţă şi durere. Lor le aparţine toată compasiunea mea.

Dar eu  sunt foarte recunoscătoare,  pentru că:



Am  fost sănătoasă, deşi nu am avut grijă de sănătatea mea,
copiilor mei le-a mers bine, mama mea a împlinit 80 de ani şi, deşi are o sănătate  fragilă, îi merge bine, ca de altfel şi celor doi taţi ai mei. Am călătorit  în locuri noi şi frumoase,am putut fi împreună cu familia şi prietenii mei de o viaţă, am împlinit 60 de ani, dar,  în primul şi în primul rând, am devenit fericita bunică a lui Leonard.
 Am primit vestea existenţei lui în februarie, când a început să se dezvolte şi să crească sub inima mămicii lui. L-am aşteptat toţi cu mare nerăbdare şi în 8 septembrie mare ne-a fost bucuria ! Nu am să uit niciodată emoţia cu care am deschis uşa salonului şi i-am văzut acolo pe Sina şi pe Andrei cu puiul lor. Andrei îl ţinea în braţe cu mare grijă, şi de atunci veghează amândoi asupra lui, iar el e tot mai drăguţ şi mai vesel, şi cu fiecare săptămână ştie ceva nou şi ne umple viaţa de bucurie. Acum câteva zile am sărbătorit şi primul Crăciun împreună cu  Leo !

Anul a început sub semnul lui Wagner. Am asistat, împreună cu Gabriella,  la Opera din München, la toate spectacolele Inelului Nibelungilor. O fantastică punere în scenă. Nu voi vorbi, pentru că nu sunt demnă de a o face, despre Wagner. Dar m-am bucurat să pot fi acolo, să ascult muzica lui, sub bagheta lui Ken Nagano.

Pelerinajul pe care l-am făcut în mai la Santiago de Compostella,  pentru care m-am pregătit cu intensitate,  drumul de 100 de km spre mormântul Apostolului Jacob, îmi ocupă şi acum  mintea şi inima.
O experienţă despre care v-am povestit şi pe care mi-aş dori să o repet, odată, cândva...Căci va  trebui să mai îngenunchez la mormântul Apostolului, să-i mulţumesc că a vegheat asupra noastră a tuturor, cum mi-a fost ruga...

Au fost, desigur, şi alte călătorii, cea cu Arjana şi Neluş,  pe urmelele fraţilor Durrell în Corfu.
 Am plecat spre Corfu cu amintirile romanului lui Lawrence Durrell, dar am găsit acolo mult mai mult. L-am regăsit pe Ulise, şi  în această vacanţă am recitit nemaipomenitele lui aventuri, ne-am scăldat într-o apă a mării cum alta pe lume nu-i, verde, limpede, caldă, şi mângâietoare. Am descoperit  golfuri ascunse, stânci de un alb strălucitor, munţii albaştri ai Albaniei şi coasta Italiei în zare. Am găsit un oraş fermecător sub soarele torid, în care mi-aş fi dorit să petrec o după-amiază şi o seară, bând leneş un suc de portocale  la una din multele cafenele de pe Esplanade. Am ascultat cicadele sub măslini într-o grădină  exotică mică şi plină de farmec...Grecia, altfel decât o ştim din povesti, din fotografii şi din filme.
A trecut vara, cu copiii mei, cu  rudele  şi  prietenii mei şi cu motanul Johnny.
Johnny, care, trebuie să vă spun, o duce foarte bine. Bate cartierul, vizitează vecinii, bagă spaima în alţi motani...şi uneori, nu foarte des, dă dovezi de afecţiune...
Am fost la sărbătoarea medievală de la Landshut, "nunta de la Landshut". Încă un loc demn de a fi descris şi lăudat, oraşul medieval de pe malul Isarului...
Am sărbătorit-o pe Mioara,în august,cu o vizită la castelul lui Ludwig al doilea, şi cu o bere răcoroasă  într-o grădină de vară sub castani, pe Arjana cu o excursie la Chiemsee şi pe mama cu întârziere, căci ziua ei a fost în iunie, şi după un septembrie ploios, dar luminat de venirea lui Leo,  mi-am revăzut la începutul lui  octombrie  prietenii din studenţie la un grandios chef în Tirol.

Am trecut pragul celor 60 de ani, în noembrie. Am simţit şi de data aceasta atenţia, grija şi afecţiunea copiilor, aşa cum mă însoţesc şi apără, de când ei sunt mari şi eu îmbătrânesc...

Toate aceste evenimente  au fost ocazii să gătim, să mâncăm şi să împărţim şi cu voi impresiile noastre culinare! Multe din poveştile mele  le cunoaşteţi deja...căci,  nu în ultimul rând, am fost, cât am putut de des, împreună cu voi, prietenii şi vizitatorii mei, tămbăluind  şi schimbând impresii în Bucătăria lui Guşuliţă !
 De mai bine de doi ani, de când vă cunoaştem,  Mioara, Arjana şi cu mine ne distrăm foarte bine!

Iata o selectie cu retetele acestui an !

În anul acesta am avut  si  contributia  lui  Tudor cu două reţete,  a prietenei mele  Geta cu plăcinte şi a  Mihaelei cu o fantastică tartă de gorgonzola pe care, cred, o cunoasteţi cu toţii.

Vă mulţumesc pentru cele peste 56.000 de vizite, şi pentru aprecierile voastre. Aşteptam şi în continuare sugestii, observaţii sau critici.

Sper să ne revedem sănătoşi, veseli şi plini de noi planuri, în 2014.

Vă invit  să fim  mai buni, mai răbdători şi plini de înţelegere cu cei din jurul nostru.

Într-un cuvânt, vă doresc un An bun !