Aceste simpatice vărzuțe, pe care merită să le folosiți în bucătărie in fel și chip, pentru că au un aport caloric redus dar în același timp sunt bogate în vitamina A, C si B2, precum si in diferite microelemente, au fost prima dată semnalate documentar a fi cultivate în nordul Europei, în Olanda ocupată pe vremea aceea de spanioli, adică pe teritoriul actual al Belgiei, pe la 1570. De acolo și numele de varză de Bruxelles. La noi a venit de la francezi, "chou de Bruxelles", cam prin secolul al 19-lea.
Este o legumă de iarnă care se culege in octombrie, noiembrie, dar care rezista in câmp chiar și peste iarnă daca temperaturile nu coboara sub -10 grade. Crește sub formă de muguri pe un trunchi zvelt și la gust e ceva mai aromată decât varza albă.
Asta așa, ca să stiți ce gătiți. In cazul acestei rețete modul de procesare nu lasă vărzuțele întregi, dar gustul e bine scos în relief în sosul bechamel.
Ingrediente (pentru doua personae):
500 grame varza Bruxelles
100 mililitri lapte
1 lingură ulei de măsline
½ lingură de unt
1 ceapă mică
2 lingurițe făină
100 grame de cașcaval sau brânză de burduf
sare, piper
cimbru
Se încinge cuptorul. Se curăță varza de frunzele de la suprafață și se taie în două. Se stropește cu ulei de măsline, sare, piper și se pune în tavă, la cuptor, cîteva minute. După 3 – 4 minute o intoarcem, să se coacă uniform. Între timp se pregătește sosul. Se călește ceapa în unt.se adaugă făina și laptele, sare, piper și puțin cimbru. Se fierbe sosul câteva minute, până este legat. Se ia de pe foc și se rade în el jumătate din cantitatea de brânză. Se toarnă apoi acest sos peste varză , se mai presară cimbru și se rade restul de cașcaval sau brânza pe care am ales-o. Se coace cam 15 minute la cuptor.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu