Într- una din zile, vizitând magazinul din apropiere, mi-a făcut cu ochiul un mănunchi de frunze verzi, asemănătoare spanacului, dar mult mai mari şi cu un peţiol mai gros, albicios. Mangold - este numele nemţesc. După intense cercetări, am aflat că planta face parte din familia sfeclei, Beta vulgaris, şi că e foarte apreciată în bucătăria din sudul Europei. Conține mult magneziu, potasiu, vitaminele A, E și K.
Se pare că, în secolele trecute, era intens cultivată și consumată și în Germania, până când a căzut în dizgrație în favoarea spanacului. Acum a revenit la modă, nici nu e de mirare, e mult mai aromată și poate fi gătită într-o multitudine de feluri. Călită în unt, ușor opărită, în salate, în quiche- uri sau omlete. Toate aceste informații m-au făcut curioasă (trăiască Internetul!) şi, pentru că aveam nevoie de o alternativă la cartofi, de o garnitură uşoară lângă pește, am cumpărat două astfel de legume.
Iată ce fel de mâncare reușită am realizat:
Pentru 4 persoane:
4 bucăţi fileu de somon a 125 g
2 tulpini de sfeclă, zis furajeră
2 morcovi
2 căței de usturoi
O ceapă mică
80 ml smântână dulce
80 ml vin alb
2-3 linguri ulei de măsline
Sare
Piper
Fileul de pește l-am marinat în sare şi zahăr. Mioara m-a învățat acest mod de a marina somonul, iar ea îl ştie de la prietenii ei suedezi, mari specialiști în somon, se înțelege.
Am curățat sfecla, păstrând tulpinile albe, pe care le-am mărunțit. Am curățat și tăiat mărunt ceapa, de asemenea și usturoiul, am cojit, spălat și tăiat în felii subțiri morcovul.
Toate acestea, cu excepția frunzelor de sfeclă, le-am călit cam 5-7 minute în uleiul de măsline încins. Am adăugat frunzele, am mai lăsat pe foc vreo 5 minute, am stins legumele, înmuiate, dar nu facute terci, cu vinul alb, am turnat și smântâna, și am lăsat totul să fiarbă 10 minute.
Am prăjit peştele în foarte puțin ulei, 3 minute pe fiecare parte, l-am mai sărat și piperat și iată, într- un timp record, a fost mâncarea gata!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu