Privire înapoi 2012 – Privire înainte 2013

Fiecare dintre noi face, mai mult sau mai puţin constient, un bilanţ la sfârşit de an. De data aceasta, aş vrea să împart cu voi o seamă de reflecţii despre anul ce s-a scurs. Ce a însemnat pentru mine 2012?
A fost un an în care am petrecut multe clipe plăcute alături de cei apropiaţi şi dragi mie. Îmi aduc aminte, cu încântare, de cafelele băute în bucătăria Lizucăi, de după-amiezele petrecute, în grădină, cu părinţii mei, de prânzurile în familie, de drumurile cu maşina, împreună cu Andrei, de plimbări în oraş, de cumpărături, de vizite la prieteni, de plimbări pe malul mării, cu Mioara sau cu Arjana. Rememorez şi clipele de singurătate, pe care de multe ori le-am împărţit cu voi, prietenii mei virtuali. Îmi aduc aminte de frumoase călătorii, de locuri noi, de San Marino

de Ravenna

de Rimini, de Veneţia, de Cesenatico, de Lago di Garda, unde revin mereu, cu aceeaşi încântare,

de Villefrance sur Mer şi de peninsula Saint Jean Cap Ferrat.


Mă gândesc cu simpatie la sfârşiturile de săptămână, în care am lucrat, chiar dacă a fost obositor, acele dimineţi de sâmbătă sau duminică, în care am trecut prin oraşul ce abia se trezise, mi-am legat şorţul şi am pregătit meniuri sau prăjituri la Caffe Lotti. A fost o experienţă interesantă, de care m-am despărţit la sfârşit de an.

Îmi aduc aminte de gesturi de prietenie, de gesturi de afecţiune, de concertele lui Mariss Jansons, de simfoniile lui Beethoven şi de alte spectacole, de cărţi citite şi, nu în ultimul rând, de cele peste 20.000 de vizite ale voastre, de cele peste 20.000 de ori, în care aţi avut curiozitatea să poposiţi, pentru mai mult sau mai puţin timp, în Bucătăria lui Guşuliţă. Sper că aţi şi încercat unele din reţetele noastre şi că nu aţi fost dezamagiţi!
A fost un an în care am fost de două ori acasă, în România, am regăsit Timişoara în culorile primăverii, am făcut un drum la poalele Carpaţilor, am petrecut câteva zile agreabile în Secuime, unde am reîntâlnit dragi prieteni pe care nu-i mai văzusem de peste 30 de ani.

Şi nu pot să nu amintesc că, de câteva luni, împart plăcuta mea locuinţă cu un simpatic motanel, care, acum când va scriu, toarce mulţumit la picioarele mele.

Pentru toate acestea, pentru toate cele înşirate, fiecare în parte un cadou preţios, sunt adânc recunoscătoare.
Au existat desigur, mici necazuri, momente de îndoială, momente de tristețe, de îngrijorare...dar, pot totuși să spun: A fost un an bun, dragii mei!

Iar acum, în pragul lui 2013, acest al 60-lea an al vieţii mele, privesc înainte cu speranţă, dar şi cu o oarecare nelinişte...ce ne va aduce el?
Vă doresc, desigur, vouă tuturor, sănătate, prosperitate, siguranţă şi linişte. Vă doresc să vă meargă bine şi să fiţi fericiţi!