Aluatul cu multiple talente!

Fără discuţie, lista produselor de patiserie ar fi mult mai scurtă, şi succesul lor nici pe departe aşa mare, dacă nu s-ar fi inventat aluatul de foietaj.  Pateuri, tarte, cârnăciori în foietaj, lista e lungă! Dacă, în urmă cu 50 de ani, prepararea acestui aluat necesita o oarecare experienţă în bucătărie, dexteritate şi răbdare (eu l-am cunoscut sub numele de aluat franţuzesc), azi apelăm la el cu usurinţă, îl cumpărăm în orice magazin ce posedă o ladă frigorifică! De aceea, vă sfătuiesc, dragii mei,  să aveţi mereu un pachet de aluat de foietaj în congelator, vă va scoate din multe situaţii complicate.

Iată  câteva reţete simple, care încep, toate, cu : "Scoateţi aluatul de foietaj din congelator...".



Să vedem însă ce zice istoria....

Se spune că rețeta acestui aluat vine din orientul apropiat și a fost adusă în Europa de cruciați. Ideea de a suparapune foi subțiri de aluat, între care se află o peliculă de ulei, este foarte răspândită  în Imperiul Otoman. Pâna azi, plă cinte cu spanac, brânză sau carne de oaie, dulciuri gen baclava, respectă acest principiu. În cazul nostru însă grasimea este inclusă prin impăturiri succesive, după un tipic anume, amănunțit descris în cărțile de patiserie. Prin coacere iau nastere milles feuillles, numele aluatului atât in franțuzeste, Feuilletage, cât și în germană, Blätterteig, sugerează acest lucru.
La căldură,  aluatul" crește" în multe straturi prin pierderea apei prin evaporare, iar acest proces nu este susținut de alti aditivi ca în cazul aluaturilor crescute.

Exista atestări documentare cum că într-o mănăstire benedictină din secolul al IVX lea se folosea aluatul nostru. La Cluny, se zice, nu mult dupa 1300 se delectau calugarii cu prajituri din foietaj. In secolul al XVI lea apare prima dată descrierea lui în cărți de bucate. Prajiturile din fojetaj a starnit invidia patricienilor venetieni care le-au  categorisit a fi produse de lux  si interzis la festinuri. Il intâlnim mai tarziu,  la în 1569,  la Max Rumpold care prezintă un aluat cu unt cu straturile subțiri ca o foița de țigară, celebrul conditor Carême îl perfecționează în Franța în secolul al IXX lea, și bine
cunoscuta rețetă de Palmiers sau Cœurs de France...este creată la im Café Frascati la Paris. Chiar și Goethe, în călatoria lui în Italia, ne povestește cum a gustat o secialitate de acest gen la Napoli. Ne aflăm, vedeți, în bună companie. 

Dar nu numai atât. Pe de altă parte, postarea de azi este inedită, reţetele fiind, în plus, chiar dacă  parţial, ale unor prieteni, în vizită  la Bucătăria lui Guşuliţă.

Mai întâi, o prăjitură, creaţia lui Tudor, fiul cel mare al Mioarei. El şi prietena lui Petra au preparat un prânz gustos, pentru invitaţii lor, şi l-au încheiat cu aceste: 

Cornuleţe cu umplutură de migdale

Două foi de aluat de foietaj

3 linguri gem de caise, făcut în casă (ne asigură Tudor)

25 g migdale pisate

O lingură de zahăr

Un pic de scorţişoară

Deci, fraza magică: Scoateţi aluatul de foietaj  din congelator şi lăsaţi-l puţin, să se decongeleze, atât cât să fie maleabil, dar să rămână rece. Ungeţi foaia cu gemul de caise, presăraţi zahăr şi migdale 

pisate, apoi scorţişoară, tăiaţi fâşii cam de 2 cm lăţime, rulaţi, formând cornuleţe, şi coaceţi, la 200 de grade, timp de 15 minute.

Simplu şi delicios!

A doua propunere vine de la vechea mea prietenă Geta. Ne-am reîntâlnit după mulţi ani şi am reînnodat amiciţia. Ea şi soţul ei, Ionică, mi-au stat aproape şi mi-au fost de mare ajutor în momente grele ale vieţii.

Şi ei îi place să gătească. Ia priviţi ce minunăţie de merdenele a realizat cu ajutorul aluatului de foietaj.

Merdenele  cu brânză sărată 

"Merdenelele se fac rapid" ,  ne spune Geta, "ne  trebuie aluat foietaj congelat,  care se lasa la descongelat aproximativ treizeci de minute, se portioneaza in patrate, se intinde fiecare bucata foarte putin cu sucitorul si pe fiecare  se pune o lingura de pasta de branza ( telemea, ou si putin gris) . Aluatul se aduna peste umplutura, se inchide la mijloc, unindu-se capetele,  merdenelele astfel obtinute se ung deasupra cu ou , se presara cu  seminte de susan. Se coc in tava tapetata cu hartie de copt cam 20  de minute."
Sunt  delicioase !!!

În fine, o altă reţetă mi-a fost sugerată de nepoata mea preferată, Roxana,care mi-a trimis un link cu reţete din două componente...sună americăneşte, nu? Aşa şi este....o pagină de reţete, unele ciudate, unele ingenioase. Una mi-a făcut cu ochiul, si ce credti ca era, o varianta rapida a retetei frantuzesti de la 1848.  Iată produsul:

Palmeritas (Palmieri de foietaj caramelizaţi)

Tot ce ne trebuie este aluatul nostru şi zahăr grob, la nevoie zahăr tos.

Desfăşurăm aluatul, îl presărăm cu zahăr, cristale mari,  intindem  aluatul si presăm un pic zahărul cu sucitorul şi rulăm apoi aluatul din ambele părţi, în aşa fel, încât cele două rulouri să se întâlnească la mijloc, şi tăiem, din aceste duble rulouri, felii de 1-2 cm.

 Le plasăm pe hârtie de copt şi le coacem 15 minute la 200 de grade!

Sper că v-am făcut poftă.

Dacă aveţi dispoziţie şi timp, trimiteţi-mi şi voi reţete inedite cu aluat de foietaj. Le vom prezenta în această postare!