Supă cremă de dovleac de copt

Deşi e soare aici la mine, e destul de friguţ deja şi supa asta mi s-a părut numai bună, într-o vineri seara, după o săptămână de lucru.
Pentru 4 portii:
•    dovleac de copt curăţat 500 g
•    o ceapă mică
•    2 căţei de usturoi
•    100 g de smântână dulce
•    sare, piper
•    un dram de chilli sau ardei iute
•    4 feliuţe de şuncă afumată
•    o lingură de ulei de floarea soarelui
•    1-2 linguri de ulei de seminţe de dovleac
•    unt cât o nucă
•    o linguriţă de zahăr   
Se curăţă dovleacul de coajă şi de seminţe şi se taie cubuleţe, cam 500 g    Ceapa şi usturoiul se taie mărunt şi se călesc într-o lingură de ulei. Se adaugă dovleacul şi zahărul şi se dinstuie totul la foc mic câteva minute, având grijă să nu se prindă. Turnăm deasupra cam 1 litru de apă sau supă limpede de legume, sărăm, piperăm şi lăsăm totul să fiarbă până dovleacul devine păstos şi poate fi zdrobit cu uşurinţă. Omogenizăm totul cu robotul vertical de bucătărie, adăugăm 100 ml de smântână dulce, puţin unt  şi dregem gustul din nou cu sare piper şi cu niţel chilli.
  Prăjim şunca, pe care o punem în farfurii, împreună cu un degetar de ulei de seminţe de dovleac, dacă avem, sau cu seminţe prăjite de dovleac.

Cartofi copţi în cuptor, cu umplutură de brânză, smântână şi verdeţuri

Îmi aduc aminte cu drag de multe seri, în copilărie, când mâncam cartofi copţi, cu unt, sau fără unt... Am iniţiat azi o variantă dietetică, cu brânză- cremă de vaci:

•    4 cartofi mari sau 8 cartofi mai micuţi
•    o lingură de ulei de măsline
•    200 g de brânză de vaci la cutie
•    2-3 linguri de smântână
•    un căţel de usturoi
•    2 linguri de diferite  verdeţuri tocate: părtunjel, mărar, cimbru, ce   aveţi pe acasă
•    sare, piper
•   
Spălăm cartofii şi îi punem întregi, cu coajă, la copt, pe o folie de aluminiu sau o pe hârtie de copt unsă cu ulei.
Între timp pregătim sosul frecând brânza cu smântână, sare, piper şi adăugând la sfârşit 1-2 linguri de părtunjel, mărar, un pic de usturoi, totul tocat mărunt.
Cartofii gata copţi se depică în două şi se umplu cu sosul pregătit cum s-a spus mai sus.
O salată verde sau o salată de roşii cu ceapă fac din acest aperitiv o cină bună.

Rulada de viţel cu şuncă de Parma şi legume de sezon

Am vrut, de fapt, să prepar Saltimbocca, dar n-am găsit salvie. Drept care am schimbat niţel procedurile. Să vedem dacă vă pot convinge. 

Pentru 3 portii:

•    3 felii subţiri de carne de viţel din pulpă
•    3 felii de şuncă de Parma, sau din altă şuncă, crudă ori afumată
•    3 linguriţe  de Pesto (se poate înlocui cu muştar)
•    2 roşii
•    1 ceapă roşie
•    un dovlecel. Eu am găsit nişte dovlecei rotunzi, foarte arătoşi !
•    2-3 cartofi
•    1/2 varză roşie
•    1-2 linguri de ulei de măsline
•    oregano uscat
•    2-3 căţei de usturoi
•    100 ml zeamă de zarzavat
•    100 ml vin roşu
•    o bucăţică de unt cât o nucă
•   
Sniţelele de viţel de bat puţin învelite în folie şi se ung cu pesto alla genovese sau, în absenţa acestuia, cu muştar. Deasupra punem o  felie de şuncă, rulăm carnea, o prindem cu o scobitoare, să nu se desfacă, după care  rumenim şniţelele pe toate părţile, într-o linguriţă  de ulei de măsline, şi le păstrăm la cald.
1/2 varză se fierbe câteva clocote în apă fierbinte, la fel şi dovlecelul felii (mai grosuţe). Separat, se fierb cartofii în coajă. Dovleceii se scurg, varza se taie felii şi se pune totul  într-o  tavă  termorezistentă, alături de roşii felii, de cartofii curăţaţi şi tăiaţi în jumătăţi, de ceapa taiată in două, sau cum doriţi, alături de 2-3 căţei de usturoi. Se presară cu oregano, se stropeşte cu ulei de măsline şi se dă 15 minute la cuptor, la 170 de grade.
Adaugăm ruladele de carne, reducem temperatura şi mai lăsăm în cuptor 10 minute. Ruladele trebuie se fie pătrunse, dar să rămâna fragede.
 În tigaia în care am prăjit carnea, turnăm 100 ml de vin şi 100 ml de supă de legume - (se poate şi din cubuleţ Maggi) şi lăsăm să scadă la jumătate. Sosul acesta îl legăm cu unt şi îl servim la carne.

Cuib de viespi

N-am mai preparat şi n-am mai mâncat prăjitura asta de foarte multă vreme. Eu fac prăjituri cu aluat dospit doar de Paşti şi de Crăciun. Ieri am fost în cooking mood, am sunat-o pe vară-mea, am primit de la ea o reţetă "încercată" şi…iată ce-a ieşit.

Aluatul:
•    600 g de făină
•    un plic de drojdie uscată sau 50 g de drojdie proaspătă
•    o linguriţă de zahăr
•    4 ouă
•    200 ml de lapte
•    un praf de copt
•   
Umplutura:
•    250 g de unt
•    200 g de zahăr
•    siropul de lapte :
     - 400 de ml de lapte
     - un plic de zahăr vanilat
    - 150 g de zahăr
    - 1-2 linguri de fulgi de migdale

 Am amestecat ingredientele pentru aluatul dospit, am folosit, de data aceasta, un plic de drojdie uscată (a ajuns şi pentru 600 de grame de faină), l-am frământat bine. Dacă mai e nevoie,  mai adăugaţi  un pic de făină, să nu se lipească de mâini
L-am pus o oră la cald, să dospească. În acest timp, am amestecat untul cu zahărul până am obţinut o compoziţie spumoasă.
Am întins aluatul relativ subţire, l-am uns cu untul frecat, am rulat un sul strâns, pe care l-am tăiat în felii de 2 cm.
Am aşezat feliile, în poziţie verticală, într-o tavă unsă şi le-am lăsat să crească 30 de minute.
Le-am copt, la 175 de grade, 25 de minute.
Când au început să se rumenească, am adăugat, peste “cuiburi”, laptele şi fulgii de migdale şi am lăsat prăjitura în cuptor încă 35 de minute. Aici trebuie să hotărâţi singuri când e gata....oricum,  când s-a absorbit tot laptele şi aluatul a dobândit o culoare aurie.
M-am bucurat să încerc din nou această reţetă clasică în bucătăria noastră.

Clătite cu somon şi cremă de brânză

Pare o reţetă oarecum neobişnuită.  Dar e vorba de un antreu uşor de pregătit, dacă îţi vin oaspeţi pe nepusă masă:
Pentru 4 portii:
•    8 clătite, după cum le face fiecare
•    4 felii de somon afumat
•    un borcanel  (150 g) de hrean cu smântână
•    2-3 linguri de brânză-cremă de vaci grasă (40 %)
•    sare, piper, boia iute, după gust
•    fire de arpagic sau mărar pentru decor

•    Amestecăm hreanul cu brânza şi adăugăm sare, piper şi un pic de boia, după gust. Mie personal nu prea îmi place iute...
•    Aranjăm câte 2 clătite pe farfurie şi, alături, câte o feliuţă de somon şi o lingură din compoziţia de brânza cu hrean. Garnisim cu fire de arpagic (Schnittlauch ) sau cu mărar. Servim imediat, cu un pahar de Prosecco sau de vin alb, ţinut la rece...
    Dacă vreţi, puteţi să şi umpleţi clătitele, ungându-le cu cremă de brânză, peste care puneţi felia de somon şi apoi rulaţi. Sunt la fel de bune.

Aperitiv cu avocado

A durat ceva până am prins gustul la avocado. Acum îmi place foarte mult, în orice formă. În salate, ca şi guacamole cu tacos, sau umplut, cum se vede din cele ce urmează:

•    2 fructe de avocado
•    sucul de la o lămâie
•    200 g brânză-cremă de vaci la cutie
•    2- 3 fire de ceapă verde
•    4 cozi de creveţi congelate
•    un ardei iute mic (“ciuşca” oltenească, atât de apreciată lângă  un castronaş cu ciorbă grasă de gâscă, ori de curcan, preparată cu zeamă de varză murată!), pentru decor

 Curăţăm şi spălăm ceapa verde, o tăiem în feliuţe subţiri. La fel şi ardeiul. Avem grijă să îndepărtăm seminţele şi nervurile.
Pregătim umplutura, amestecând brânza cu ceapa, cu o linguriţă de zeamă de lămâie, cu sare şi piper după gust.
 Într-un vas punem la fiert un pic de apă cu sare şi dăm, scurt, în clocot cozile de creveţi, până capătă o culoare rozalie.
 Tăiem fructul de avocado în două, stropim secţiunea cu zeamă de lămâie, ca să nu se închidă la culoare, scoatem sâmburele şi, în respectiva adincitură, punem 1- 2 linguriţe din pasta de brânză. Garnisim cu 1-2 cozi de creveţi, cu fâşii de ardei iute şi cu un pic de ceapă verde.

Păstrăv pe pat de legume

Am gătit păstrăvul intr-oseară, împreună cu un prieten vechi din oraşul meu natal. Mai exact : el a prăjit peştele şi eu am făcut salata. L-am mâncat stropit cu un vinişor portughez alb... Hmmmm !...A ieşit foarte gustos şi m-am gândit să vi-l prezint şi vouă.

Salată bavareză de parizer şi castraveţi muraţi

    Salata aceasta, în diferite variante, nu lipseşte dintr-un meniu     bavarez. Am reprodus-o nu de mult, se face uşor şi este săţioasă:

•   400 g parizer
•  o ceapă mare
•   2 castraveţi muraţi
•   4 linguri de ulei
•    2 linguri de oţet de calitate
•    o lingură de muştar, de preferinţă dulce
• .    sare
• .    piper
• .    un pic de zahăr
• .    o lingură de civeta sau ceapă măruntă verde (Schnittlauch)

   
    Parizerul se taie fideluţă, ceapa se taie peştişori şi  castraveţii felii.
    Se pregăteşte sosul din ulei, muştar, oţet, sare, piper, zahăr şi se toarnă peste ingredientele sus-menţionate.
    Salata se presară cu ceapă măruntă verde şi se lasă la rece, cel puţin jumătate de oră.

Le Beaujolais est arrivé!

Nu stiu daca stiti, dar a treia joi din noembrie e  un mare eveniment in lumea iubitorilor de vinuri. Pentru ca, in aceasta zi, se pune in vinzare noul vin din regiunea Beaujolais-le primeur. Este un vin proaspat cu aroma de fructe, imbuteliat la 6-8 saptamani dupa recoltare. Trebuie baut imediat, usor racit la aproximativ 13grade Celsius si accompaniat de un aperitiv cu salam sau sunca afumata si brinzeturi.

In 2008 am avut norocul sa prind aceasta zi la Nisa si am baut vinisorul nou al anului intr-o simpatica gradinuta de vara, insotita de Lizuca. Imi aduc cu mare placere aminte de acest sejour.

Soiul de vita este Gamay Noir à Jus Blanc, cules cu mina si supus unei frementari carbonice a boabelor intregi. Datorita acestui fapt, vinul nu e deloc taninos si are o minunata aroma de fructe de padure.  Din acest primeur se fac 49 milioane de litri, jumatate din productia de vin a regiunii.
In Beaujolais s-a sarbatorit mereu vinul  nou, eveniment care marca intr-un fel incheierea definitiva a culesului, dar marea campanie publicitara pentru Beaujolais a fost lansata de negustorul de vinuri Georges Duboeuf care a vazut potentialul comercial acestui eveniment. Din 1970 ziua de 13  noembrie devine o zi cu ecou national in Franta, din anii 80 si in alte tari eoropene, de exemplu Germania, apoi USA, iar din 1990 si in Asia. Pe la mijlocul anilor 80 s- a stabilit a treia joi din luna pentru punerea in vinzare, mai ales cu cu scopul de a profita de clientii de sfirsit de saptamina.
Se spune ca penrtu Beaujolais primeur  2011 a fost un an bun !!

Un miniconcediu în minunata vale a râului Ache- Gasteiner Tal

Aici îşi petrec părinţii mei, de câteva veri, un sejour binefăcător, la capătul căruia se reîntorc revigoraţi, întineriţi şi entuziasmaţi. Ne-am gândit să vedem şi noi....


Am plecat cu Gabriela din München sâmbătă pe la 11, şi, după două ore şi  jumătate, am ajuns la Gasteiner Tal, în Austria, landul Salzburg.


Totul acolo îmbie la relaxare. Am avut parte de o vreme splendidă, o adevărată toamnă de aur. Mi-au revenit în minte, spontan, celebrele versuri ale lui Tudor Arghezi: “Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...”.


Localitatea, Bad Hofgastein, atestată documentar încă din antichitate, a fost mai întâi cunoscută drept centru de extracţie a minereurilor de aur şi răscruce de drumuri comerciale. Din secolul 18, începe să se aducă, în cisterne trase de cai, apa termală  pentru cură, ca apoi, în 1830, să se construiască o conductă de la sursele din Bad Gastein. Bad Hofgastein  se întinde în vale, la o altitudine de 850 m, sub veghea maiestuoasă a surorii mai mari, Bad Gastein.


Aceasta din urmă, mai impozantă, situată la 1002 m altitudine, construită etajat, e străbătută de o grandioasă cascadă - diferenţa de nivel a râului Ache, în 3 trepte, fiind de 200 m.  Bad Gastein are un glorios trecut imperial, dar acum, din păcate, doar o glorie apusă. Localitatea se înviorează, însă, iarna, sub cohortele de schiori...


Apa termală, ce izbucneşte la suprafaţă prin mai multe izvoare   (cel mai mare este Izvorul Elisabeta),  are o temperatură iniţială de 44 grade Celsius, este foarte săracă în săruri, dar bogată în radon. Face bine la tot felul de baiuri, de la reumatism la afecţiunile căilor respiratorii şi, pe această bază, s-a dezvoltat un turism ce îmbină plăcutul cu utilul. Oferta actuală, însă, depăşeşte mult cadrul unui turism balnear...pentru că:


În jurul magnificei văi se înalţă munţi de peste 2000 de metri, unde, de la sfârşitul lui noiembrie până în martie, este un paradis al sporturilor de iarnă. Există foarte multe piste de biciclete, atât pentru mountain –bikeri, cât şi pentru muritorii de rând, iar la  stânele presărate pe coastele munţilor poţi cumpăra produse autohtone. Există, de asemenea, drumeaguri de munte pentru cei încercati în ale drumeţitului, există promenade, pentru cei mai puţin încercaţi, şi există nenumarate hoteluri, case de odihnă şi pensiuni, unde e bine şi comod, unde se mănâncă excepţional şi unde eşti primit cu un profesionalism impecabil.


Noi, eu şi Gabriela, pe care sper s-o cunoaşteţi în curând,  am făcut Nordicwalking, înainte de masă, ne-am desfătat cu oferta de Wellness a hotelului, după masă, ne-am plimbat prin staţiune şi am admirat, dar şi gustat, delicioasele prăjituri ale patiseriei imperiale.

Am locuit  la hotelul Bismarck, care se auto-defineşte "hotel de răsfăţ" - www.hotel-bismarck.com


A fost ultima săptămână înainte de pauza de toamnă şi familia Wendler, împreună cu dl. Schmidt, proprietarii, s-au străduit ca totul să fie cât se poate de agreabil. Hotelul are două bazine interioare şi două  exterioare, cu apă termală, o suprafaţă de 1500 metri pătraţi de "wellnessparadis", săli de mese, un bar prietenos, diferte oferte pentru copii şi teenageri. Am beneficiat de o demi-pensiune extinsă,  constând din mic dejun, supă ori salată la prânz, prăjitură după-amiază, şi un meniu rafinat, la alegere, seara. Nu ne-am putut refuza un schnitzel vienez, fără cusur, dar non plus ultra a fost un Carpaccio cu sos de busuioc. Fenomenal !

Sper ca fotografiile alăturate să redea mai bine decât o pot face eu în cuvinte atmosfera minunată a locului şi momentului...şi să vă placă...

Papara cu multe verdeturi

Iata cum s-a intimplat.

Eu nu gatesc in fiecare zi si, deci, deseori,  cand vin acasa, mi-e foame si improvizez ceva, care sa mearga repede. 

Si depinde, desigur, de ce am prin frigider...

Am avut: niste ceapa, niste praz, ardei, rosii , oua si o cutie de branza cu verdeturi.

Am facut o papara, in care ouale nu au jucat rolul esential.

Bunicului meu ii placea la nebunie papara, pe care el o numea gaigana, si o facea adesea, din multe oua, in multe variante, fie cu ceapa, fie cu ardei. Aproape in fiecare seara spunea: Dana, hai sa facem o gaigana, asa,  de parca de mult nu mai mancasem...

Ardeiul, prin prajire, ca si ceapa, de altfel, capata  plus de dulceata. Combinat cu ouale: delicios!

Bunicul meu era un mancacios, si spun asta cu tot dragul... si cu toata nostalgia!

Sa vedeti cum am procedat -pentru o portie, e drept, cam maricica:

• o ceapa mica
• 2 ardei-unul galben, unul rosu
• o bucata de praz-partea cea alba
• 2 rosii
• sare, piper proaspat macinat
• o lingurita de ulei ( pentru ca, desi mancaciosi, nu uitam de silueta !)
• 2 oua
• o lingura de branza cu verdeturi

Am curatat zarzavaturile (ceapa, prazul si ardeiul) , le-am taiat feliute si le-am lasat sa se caleasca intr-o tigaie antiadeziva unsa cu putin ulei. Am adaugat rosiile si, fara sa astept prea mult, pentru ca rosiile sa ramana mai dergaba crude, am pus ouale batute. Cat de mult sa se prajeasca ouale, este gustul fiecaruia, mie nu imi place sa fie prea uscate...In mijloc am asezat un clecks de brinza. Gata !!!

Mâncăcioşi din toate ţările, uniţi-vă !

Dragi prietene si dragi prieteni, va invit in bucataria mea. 

Doresc sa taifasuim, sa gatim impreuna, sa mancam lucruri bune, sa schimbam retete si  deci, sa ne simtim bine.