Un miniconcediu în minunata vale a râului Ache- Gasteiner Tal

Aici îşi petrec părinţii mei, de câteva veri, un sejour binefăcător, la capătul căruia se reîntorc revigoraţi, întineriţi şi entuziasmaţi. Ne-am gândit să vedem şi noi....


Am plecat cu Gabriela din München sâmbătă pe la 11, şi, după două ore şi  jumătate, am ajuns la Gasteiner Tal, în Austria, landul Salzburg.


Totul acolo îmbie la relaxare. Am avut parte de o vreme splendidă, o adevărată toamnă de aur. Mi-au revenit în minte, spontan, celebrele versuri ale lui Tudor Arghezi: “Niciodată toamna nu fu mai frumoasă...”.


Localitatea, Bad Hofgastein, atestată documentar încă din antichitate, a fost mai întâi cunoscută drept centru de extracţie a minereurilor de aur şi răscruce de drumuri comerciale. Din secolul 18, începe să se aducă, în cisterne trase de cai, apa termală  pentru cură, ca apoi, în 1830, să se construiască o conductă de la sursele din Bad Gastein. Bad Hofgastein  se întinde în vale, la o altitudine de 850 m, sub veghea maiestuoasă a surorii mai mari, Bad Gastein.


Aceasta din urmă, mai impozantă, situată la 1002 m altitudine, construită etajat, e străbătută de o grandioasă cascadă - diferenţa de nivel a râului Ache, în 3 trepte, fiind de 200 m.  Bad Gastein are un glorios trecut imperial, dar acum, din păcate, doar o glorie apusă. Localitatea se înviorează, însă, iarna, sub cohortele de schiori...


Apa termală, ce izbucneşte la suprafaţă prin mai multe izvoare   (cel mai mare este Izvorul Elisabeta),  are o temperatură iniţială de 44 grade Celsius, este foarte săracă în săruri, dar bogată în radon. Face bine la tot felul de baiuri, de la reumatism la afecţiunile căilor respiratorii şi, pe această bază, s-a dezvoltat un turism ce îmbină plăcutul cu utilul. Oferta actuală, însă, depăşeşte mult cadrul unui turism balnear...pentru că:


În jurul magnificei văi se înalţă munţi de peste 2000 de metri, unde, de la sfârşitul lui noiembrie până în martie, este un paradis al sporturilor de iarnă. Există foarte multe piste de biciclete, atât pentru mountain –bikeri, cât şi pentru muritorii de rând, iar la  stânele presărate pe coastele munţilor poţi cumpăra produse autohtone. Există, de asemenea, drumeaguri de munte pentru cei încercati în ale drumeţitului, există promenade, pentru cei mai puţin încercaţi, şi există nenumarate hoteluri, case de odihnă şi pensiuni, unde e bine şi comod, unde se mănâncă excepţional şi unde eşti primit cu un profesionalism impecabil.


Noi, eu şi Gabriela, pe care sper s-o cunoaşteţi în curând,  am făcut Nordicwalking, înainte de masă, ne-am desfătat cu oferta de Wellness a hotelului, după masă, ne-am plimbat prin staţiune şi am admirat, dar şi gustat, delicioasele prăjituri ale patiseriei imperiale.

Am locuit  la hotelul Bismarck, care se auto-defineşte "hotel de răsfăţ" - www.hotel-bismarck.com


A fost ultima săptămână înainte de pauza de toamnă şi familia Wendler, împreună cu dl. Schmidt, proprietarii, s-au străduit ca totul să fie cât se poate de agreabil. Hotelul are două bazine interioare şi două  exterioare, cu apă termală, o suprafaţă de 1500 metri pătraţi de "wellnessparadis", săli de mese, un bar prietenos, diferte oferte pentru copii şi teenageri. Am beneficiat de o demi-pensiune extinsă,  constând din mic dejun, supă ori salată la prânz, prăjitură după-amiază, şi un meniu rafinat, la alegere, seara. Nu ne-am putut refuza un schnitzel vienez, fără cusur, dar non plus ultra a fost un Carpaccio cu sos de busuioc. Fenomenal !

Sper ca fotografiile alăturate să redea mai bine decât o pot face eu în cuvinte atmosfera minunată a locului şi momentului...şi să vă placă...