Lussebullar

 Este cea de a doua reţetă pe care o propune Mioara, azi, şi  vine din ţara ei de adopţie : din Suedia.
Uitaţi-vă ce Lussebullar de toată frumuseţea i-au ieşit !
Dar hai să vedem dacă aflăm câte ceva despre această prăjitură ...

Lussebullar este prăjitura tipică pentru sărbătoarea Sfintei Lucia, în 13 decembrie. Această zi a fost, în Suedia Evului Mediu, înainte de introducerea calendarului gregorian, cea mai scurtă a anului. La ţară, se sărbătorea, cu această ocazie, terminarea muncilor agricole de toamnă şi începeau pregătirile pentru Crăciun. Ce legătură are asta cu Sfânta Lucia, nu se poate spune exact. Azi, ziua de 13 decembrie se serbează laic, în comune, şcoli şi grădiniţe, printr-o procesiune în care fetele poartă  o sutană albă, cu un cordon roşu, şi o coroniţă cu lumânări, pe cap. Se intonează cântece, se alege o "Lucie" şi se mănâncă, lângă cafea sau vin fiert, aceste Lussebullar ale noastre....
Se pare că Sfânta Lucia, o martiră a creştinismului timpuriu, purta o astfel de coroană, care îi lăsa mâinile libere, şi putea astfel să ducă alimente creştinilor prigoniţi. Sutana albă simbolizează castitatea, iar cordonul roşu, martiriul.
Prăjitura în sine are o minunată culoare galben-aurie, datorată şofranului.
Nu pot să nu mă mir, în paranteză fie spus, de folosirea a două mirodenii scumpe şi rare  de către cofetarii şi brutarii suedezi: şofranul şi kardamonul. Cum au ajuns ele să fie cunoscute, iubite şi utilizate în ţara laponei Enigel... Lapona Enigel a poetului Ion Barbu. Vă amintiţi, nu-i aşa ?....

- Rigă Crypto, rigă Crypto,
Ca o lamă de blestem
Vorba-în inima-ai înfipt-o !
Eu de umbră mult mă tem,


Că dacă în iarna sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept...

Cine a adus aceste produse ale Orientului în Suedia, va rămâne pentru mine un mister !

Cantităţi pentru 30 de bucăţi:

175g unt
5o ml lapte
0,5  grame  şofran (praf; dacă şofranul se vinde sub formă de firişoare, acestea se zdrobesc cu puţin zahăr în mojar)
50 g drojdie
2o g zahăr
130-140 grame făină
1/2 linguriţă de sare
stafide pentru decor
1 ou pentru uns

Eu fac aşa, zice Mioara:
Topesc untul, pun deasupra laptele rece (încât totul să fie cam la 37 de grade  - simt cu degetul), sarea, zahărul, şofranul şi drojdia, şi amestec până se dizolvă zahărul.
Frământ  bine, ca la cozonac, dar nu chiar la fel de mult, şi las la crescut. Formez diferite figuri (de exemplu nişte 8-uri), le las să crească, le  ung cu oul bătut şi le ornez cu 2-3 stafide.

Le coc foarte repede la foc mare: 225 – 250 grade, maximum 10 minute.

Le scot când încep să prindă puţină culoare - nu trebuie să ajungă maro (precum cozonacul), ci să rămână galbene, puţin "bronzate", şi le mănânc cu poftă, alături de un pahar de vin fiert- Glögg.

Vă spun eu, că ştiu, Mioarei îi plac la nebunie cocăturile astea !