Ştrudel cu mere și sos de vanilie

Septembrie, octombrie, vremea merelor! Am pentru voi două reţete, una simplă de tot, dacă procedaţi ca mine, a doua  ceva mai laborioasă, dar care sigur merită efortul și pe care v-o deconspir data viitoare.

Dar haideți să începem cu cea uşoară: Ştrudel făcut din foi de ştrudel. Am descoperit o firmă foarte 
bună, Tante Fanny Strudelteig. Foi subțiri, ca foița de țigară, foarte nimerite ca mărime, foarte bune la gust. Sunt însă convinsă că veți găsi și voi ceva potrivit. Nu m-am încumetat să întind vreodată foi de ştrudel, dacă o voi face, voi sunteți primii care vor afla.

Dar, pentru că vă plictisesc, desigur, cu așa o rețetă facilă, m-am gândit să vă dau, în plus, câteva informații privind originea acestei prăjituri. Da, ați ghicit, spațiul habsburgic este acela în care ştrudelul se află la el acasă. Alături de tortul Sacher, orice cafenea din  Viena, care se respectă, oferă clienților şi un strudel, umplut, după sezon, cu fructe sau cu brânză. Prima rețetă este atestată într-un manuscris numit Koch Puech, în anul 1696, şi se păstrează la  Biblioteca municipală din capitala austriacă.

A făcut carieră această prăjitură și s-a răspândit în toată lumea. Nu peste tot, însă, e la fel de bună ca în Austria! La început, erau clădite până la 10 rânduri de aluat subțire, ştrudelul avea formă de melc (de aici și etimologia- strudeln), iar din secolul al   XVIII-lea, spune Wikipedia, se cunoaște tehnica de întindere prin tragere la colțuri a foii,  pe o fața de masă presărată cu faină.

Spre norocul nostru, există azi foile prefabricate industrial, altfel înpuține case ar mai aburi ştrudelul pe masă!

Să trecem deci la modul de preparare.

Pentru 3 strudele, avem nevoie de:

Un pachet de foi, cam 10 la număr, mărime A3

1,5 kg de mere - eu am avut unele din grădină, care se pretează doar pentru prăjituri.

6-8 linguri de zahăr

Scorțişoară (cam o linguriță)

Ulei pentru uns

2-3 linguri de pesmet

Pentru sosul de vanilie:

3 gălbenușuri

3 linguri de zahăr

1/2 l de lapte

o lingură de amidon sau de faină

1/2 baton de vanilie sau un pachet de zahăr vanilat

Am curățat şi ras merele, le-am amestecat cu zahăr și scorțisoară și le-am lăsat să se pătrundă cam jumătate de oră. Nu le-am călit. Eu nu fac asta, mi se pare că e inutil. Am întins prima foaie de ştrudel, am uns-o cu ulei, am întins-o pe a doua, și pe aceasta am uns-o, am acoperit-o cu cea de a treia, am presărat pesmet şi am pus o cantitate de mere rase şi stoarse bine. Am ales cantitatea în așa fel, încât să îmi rămână destul pentru încă două ştrudele. Am rulat şi am aşezat ştrudelul în tava unsă cu ulei. Am procedat la fel de încă două ori. Am uns apoi suprafața ştrudelelor cu ulei și le-am copt la 

175 de grade, aproximativ 40 de minute, până au prins o culoare aurie şi au devenit crocante. Mi-am adus aminte, cu duioșie, cum primeam de la bunica mea zeama de mere rămasă , și cum și eu, la rândul meu, împărțeam sucul acesta proaspăt, dulce și aromat, între copii, și la ce mare preț era el!

Am servit ștrudelul cu un sos de vanile, deși combinația asta nu 

se obișnuia la noi acasă.  Vă asigur că este excelentă. Pentru sosul de vanilie, am amestecat gălbenușurile cu cele trei linguri de zahăr până și-au dublat volumul și crema a devenit albicioasă și aerată. Am adăugat miezul batonului de vanilie și lingura de amidon. Între timp, am încălzit ușor laptele, fără să fiarbă, şi am adăugat coaja batonului de vanilie. Am turnat cu grijă câteva linguri de lapte fierbinte în crema de ou, apoi crema în restul de lapte, după ce am îndepărtat batonul de vanilie,  pe foc. Am amestecat până a primit consistența smântânii. Să nu vă speriați de această cremă, e mult mai bună decât o budincă din comerț și se face cât ai bate din palme!

Sper să vă inspire rețeta mea!