marți, 19 ianuarie 2016

Piept de rață cu sau fără varză



                                          
  
        
                                 


                                           

Rață pe varză, mamă, mamă, ofta bunicul meu, închizând ochii de plăcere. Mare gurmand, bunicul meu! Știa  să aprecieze bucătaria rafinată dar să se bucure și de lucrurile simple. Și desigur, din când în când, meșterea în bucătărie, făcea sarmale sau piftii, spre disperarea bunicii mele, căci nu mai rămânea tigaie peste tigaie! Din punctul ăsta de vedere, după părerea Arjanei, l-am moștenit întru-totul! 

Dar de data asta, dragi prieteni, nu e vorba de o rață intreagă, nici de jumătate de rață, ci de două bucăți de piept de rață cu piele cu tot pe care am vrut să le gătesc cât mai aproape de perfecțiune. Să fie crocante la suprafață si moi, suculente și roz în interior. Făra falsă modestie, chiar mi-a ieșit chestia asta. Le-am servit in două variante, cu varză acră și cu varză roșie, ba chiar a doua zi, căci mi-a mai rămas o bucată, am tăiat-o rece și am mâncat-o cu un sos de barbecue afumat. S-a potrivit de minune și face în acest fel concurență orcărei fripturi de porc rece. 

                                              


Iată cum am procedat:

Am curățat un pic cele două bucăți mai ales de grăsime pe partea cu carne. Am îndepărtat eventualele   inserții de pene și am crestat pielea oblic intr-o direcție și în cealaltâ obținând niște romburi. Am mers cu crestăturile până la margine pentru ca la fript bucățile să nu se curbeze.
Am încălzit puternic o tigaie de tuci, în care imi place mie să prăjesc carnea, am pus o țâră de ulei, efectiv foarte puțin, și am plasat bucățile cu pielea în jos. Le-am prăjit pe o parte exact 3 minute, timp în care pielea crestată a devenit crocantă, le-am întors si le-am mai prajit înca exact două minute. Am sărat si piperat partea deja friptă. Le-am pus intr-o caserolă de metal, am sărat și piperat și partea cu carne și le-am băgat în cuptorul preîncălzit la 100 de grade celsius pentru 15-20 minute, cu așa zisul șoric în sus. Aici nu mai e char așa exact cu timpul...Unora le place ca interiorul să fie roz, altora ca friptura să fie pătrunsă...Eu le-am lăsat 18 minute si au fost perfecte. Dacă posedați un termometru pentru friptură e și mai bine. Interiorul cărnii trebuie să aibă 60-65 de grade Celsius.
Pe lângă varză merge foarte bine și un purée de cartofi. Sau, mai sofisticat, combinați pieptul de rață cu mere coapte sau cu sos de portocale.
Varza acră se călește până se inmoaie și nu mai are nevoie de alte pregătiri. Varza roșie trebuie și ea calită (dacă nu o cumpărați gata, cum am făcut eu)  acrită cu oțet de mere sau cu aceto balsamico si mai puteți adăuga și o lingură de gem de coacăze.
O bunătate, vă zic! Mamă, mamă ! 

2 comentarii :

  1. Sună minunat, îmi închipui că e şi delicios! Numai o femeie care ştie să gătească îţi ţine familia şi prietenii foarte aproape: în jurul mesei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru aprecieri deși e plin de greșeli ( acum am recitit ) care zgârie ochii unui filolog. Vă mai aștept cu drag în bucătăria lui Gușuliță :-)

    RăspundețiȘtergere