Lapte de pasăre

Iată acest dulce, de care aproape am uitat, şi care era  nelipsit la mesele de duminică. Nu cred să existe copil care să nu-şi fi întrebat mama sau bunica: “Dar chiar ai muls o pasăre ?”
Îmi plăcea aşa de mult, încât nu mai aşteptam să se răcească... şi-mi frigeam limba mâncându-l.
Acum, între Crăciun şi Revelion, am savurat aroma de vanilie şi gustul fin împreună cu Mioara şi familia ei, şi a fost de parcă ne-am fi întâlnit cu prieteni vechi. Şi nu veţi crede, dar Dănuţ chiar a întrebat: "Doar n-ai muls o pasăre...".

Pentru 6 porţii:

    6 ouă
    8 linguri de zahăr
    o lingură de amindon
    un baton de vanilie
    1 litru de lapte
    un pic de rom
    fulgi de migdale şi de ciocolată pentru decor
   

Am separat albuşurile de gălbenuşuri şi le-am bătut spuma, adăugând, la sfârşit, 2 linguri de zahăr. Am pus laptele, în care scufundasem miezul unui baton de vanilie, la încălzit, la foc mic, şi am fiert, apoi, în el, pe rând, câteva minute, găluşte de albuş, formate cu lingura. Le-am scos, cu o strecurătoare, în vasul de sticlă, pregătit pentru "produsul final".

Am amestecat gălbenuşurile cu zahăr, până la o consistenţă spumoasă şi până şi-au dublat volumul, am adăugat o lingură de amidon şi am turnat compoziţia în laptele cu vanilie, unde, iniţial, am fiert galuştele de albuş. Am amestecat pe foc foarte mic, până când crema s-a îngroşat ca o smântână, apoi am turnat-o, atent, în vasul cu găluşte de albuş şi am aromatizat cu puţin rom. Am lăsat totul la rece.

Înainte de a servi, am presărat ciocolată rasă şi fulgi de migdale, aceştia din urmă prăjiţi uşor în tigaie, fără ulei.